În temeiul art. 46 din Codul comercial, factura fiscala poate constitui mijloc de proba pentru obligatiunile comerciale cu conditia sa fie acceptata. Pe cale de consecinta, antrenarea raspunderii contractuale a debitoarei poate fi probata cu facturi fiscale emise de catre creditoare numai daca acestea au fost acceptate la plata în mod expres, prin semnarea si stampilarea acestora, sau în mod tacit, prin fapte neîndoielnice a caror semnificatie vizeaza acceptarea la plata. Pe de alta parte, atâta timp cât contractul nu a fost reziliat, reclamanta nu poate solicita restituirea unei sume achitate pentru servicii prestate, decât in situatia in care acest contract ar fi desfiintat, iar calea de solutionare a unei astfel de probleme este cea a dreptului comun si nu a somatiei de plata. Verificarea raporturilor juridice dintre parti si lamurirea tuturor aspectelor de care depinde stabilirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei solicitate de catre creditoare presupune administrarea unui probatoriu complex ce excede procedurii speciale instituite de O.G nr. 5 din 2001.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Slobozia la data de XXX, sub nr. XXX, creditoarea XXX a chemat în judecata pe debitoarea XXX, solicitând instantei obligarea acesteia la plata sumei de 8.848 Euro, in lei la cursul din ziua efectuarii platii, reprezentând contravaloare servicii, a sumei de 9.848,88 lei, reprezentând penalitati de 0,05 % pe zi si in continuare pâna la achitarea integrala a debitului, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii (legal timbrata cu 39 lei taxa de timbru si 3 lei timbru judiciar), creditoarea a aratat ca a incheiat cu debitoarea contractul nr. XXX, pentru vânzarea sistemului XXXsi serviciile asimilate, in valoare totala de 27.700 Euro.
A mai aratat ca a achitat pârâtei suma de 8.848 Euro, conform facturilor anexate prezentei cereri, dar nici pâna la aceasta data, nu a instalat sistemul XXX. Desi a încercat, in mai multe rânduri încheierea litigiului pe cale amiabila, acest lucru nu a fost posibil, prin e-mail-urile trimise, debitoarea nu a raspuns la solicitarile sale.
În drept, creditoarea si-a întemeiat cererea pe disp. O.G. nr. 5/2001.
In dovedirea cererii, a depus anexat urmatoarele acte, fotocopie: contract nr. XXX, anexa de la contract, calculul penalitatilor, proces verbal încheiat la data de XXX, notificare si confirmarea de primire a acesteia.
La data de XXX, debitoarea a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de emitere a somatiei de plata, intrucât considera ca este inadmisibila, având in vedere ca aceasta modalitate juridica de recuperare a unor sume de bani trebuie sa indeplineasca anumite conditii expres prevazute de lege, imperative. Mai arata ca aceste conditii prevad ca suma a carei recuperare se cere trebuie sa fie certa, lichida si exigibila, iar obligatia de plata a acestei sume trebuie sa fie asumata printr-un contract constatat printr-un inscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau alt inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
De asemenea, mentioneza ca, prin contractul nr. XXX, si-a luat angajamentul de a amplasa un program economico – financiar, la solicitarea creditoarei, ceea ce s-a si efectuat, iar, in ceea ce priveste inadvertentele existente intre parti, isi asuma obligatia de a le rezolva, cu atât mai mult cu cât contractul se afla in derulare.
Mai arata ca, atât timp cât contractul nu a fost reziliat, nu li se poate solicita restituirea unei sume achitate pentru servicii deja prestate, decât in situatia in care acest contract nu ar mai exista, iar calea de solutionare a unei astfel de probleme este cea a dreptului comun si nu a somatiei de plata.
Întâmpinarea a fost întemeiata in drept pe disp. art. 115 C.proc.civ..
A solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Analizând cererea formulata, prin prisma sustinerilor partilor, raportat la dispozitiile legale incidente si probatoriul administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
Cererea prin care se declanseaza procedura somatiei de plata, reglementata in O.G. nr.5/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie sa indeplineasca conditiile de admisibilitate prevazute de legea speciala, respectiv de art. 1 alin.1 din O.G. nr.5/2001.
Potrivit art. 1 din OG 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Este o procedura speciala, ce presupune recunoasterea debitului de catre pârât si/sau constatarea lui de catre instanta pe baza înscrisurilor depuse de parti.
Astfel, in primul rand, creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani.
Este apoi absolut necesar, potrivit textului de lege mai sus mentionat, ca aceasta obligatie sa fie asumata prin contract constatat printr-un inscris ori determinata potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura sau in alt mod admis de lege.
In fine, creanta creditorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila.
Creanta este certa atunci cand existenta ei rezulta din chiar inscrisul constatator al creantei, conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., deci cand existenta creantei este neindoielnica. Creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art.379 alin. 4 C.pr.civ. Creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii – art. 263 si art. 382 C.pr.civ. – debitorul este decazut din beneficiul termenului.
Analizand prezenta cerere prin raportare la aceste conditii speciale de admisibilitate ale somatiei de plata, instanta constata ca, in cauza, nu sunt indeplinite aceste conditii de admisibilitate.
Astfel, între parti s-a incheiat, la data de XXX, un contract de servicii, valoarea lucrarilor ce contituie obiectul contractului fiind egala cu contravaloarea a 27.700 Euro, calculata conform devizului din Anexa 4.
Prin acest contract cu nr. XXX, pârâta si-a luat angajamentul de a amplasa un program economico – financiar, la solicitarea reclamantei, ceea ce pârâta sustine ca s-a si efectuat, iar contractul se afla înca în derulare .
În temeiul art. 46 din Codul comercial, instanta retine ca factura fiscala poate constitui mijloc de proba pentru obligatiunile comerciale cu conditia sa fie acceptata. Pe cale de consecinta, antrenarea raspunderii contractuale a debitoarei poate fi probata cu facturi fiscale emise de catre creditoare numai daca acestea au fost acceptate la plata în mod expres, prin semnarea si stampilarea acestora, sau în mod tacit, prin fapte neîndoielnice a caror semnificatie vizeaza acceptarea la plata.
În speta, se retine ca reclamanta – creditoare nu a depus, în dovedirea pretentiilor sale, nici o factura sau alta dovada din care sa rezulte ca a efectuat plata sumei de 8.448 Euro in contul pârâtei – debitoare.
Pe de alta parte, atâta timp cât contractul nu a fost reziliat, reclamanta nu poate solicita restituirea unei sume achitate pentru servicii prestate, decât in situatia in care acest contract ar fi desfiintat, iar calea de solutionare a unei astfel de probleme este cea a dreptului comun si nu a somatiei de plata.
Verificarea raporturilor juridice dintre parti si lamurirea tuturor aspectelor de care depinde stabilirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei solicitate de catre creditoare presupune administrarea unui probatoriu complex ce excede procedurii speciale instituite de O.G nr. 5 din 2001.
A proceda la administrarea si a altor probe în completarea celor mai sus indicate, ar echivala cu transformarea acestei proceduri într-o veritabila actiune de drept comun, ceea ce ar contraveni însasi ratiunii instituirii unei proceduri speciale urgente.
In consecinta, pentru aceste considerente, in temeiul prevederilor art. 6 si art. 7 din OG nr. 5/2001, instanta va respinge cererea privind emiterea somatiei de plata formulata de reclamanta creditoare ca neintemeiata.
Întrucât cererea creditoarei urmeaza a fi respinsa, instanta constata ca pârâta – debitoare nu se afla în culpa procesuala, necazând în pretentii si, în baza dispozitiilor art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.
Totodata, in temeiul articolului unic, pct. 10, din Legea nr. 276/2009, dispune ca prezenta hotarare irevocabila sa fie comunicata partilor .
