Prin acţiunea înregistrată la data de 10 iulie 2007, reclamantul P.T. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria municipiului Curtea de Argeş, Primarul municipiului Curtea de Argeş şi E.I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea autorizaţiei de construcţie nr. 399 din 17 octombrie 2005 emisă pe numele pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Argeş – Complet specializat în administrativ şi fiscal – prin sentinţa civilă nr. 151 /CA din 20 martie 2008, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat nulă autorizaţia de construcţie nr. 399 din 17 octombrie 2005 emisă de pârât, cu plata sumei de 204,3 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la autorizaţia de construire nr. 399 din 17 noiembrie 2005 emisă pe numele pârâtului E.I., instanţa a constat că aceasta a fost emisă fiiră a avea la bază avizele necesare, respectiv nu poartă ştampila autorităţii administrative care a emis acest act. încălcându-se astfel dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 50/1991.
în dezvoltarea motivelor lor de recurs, pârâţii Primarul municipiului Curtea de Argeş şi Primăria municipiului Curtea de Argeş au criticat hotărârea în sensul că:
– deşi, iniţial, instanţa a fost investită cu o acţiune în anulare act administrativ, aceasta a dispus nulitatea actului, mai concret, a acordat ce nu s-a cerut;
– instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 50/1991, republicată. în conformitate cu care numai lipsa semnăturii organului competent, iar nu lipsa ştampilei atrage nulitatea autorizaţiei;
Observând, mai întâi, prima critică din recursul pârâtului E.I., vizând pronunţarea pe altceva decât s-a cerut, curtea constată că dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu subzistă, în cauză, judecătorul fondului dând dezlegarea corectă pricinii cu care a fost învestit, deoarece, cum lesne este de observat, în materia contenciosului administrativ, nu este făcută distincţie între „nulitate” şi „anulabilitate” având în vedere că finalitatea urmărită de legiuitor este aceeaşi şi anume „anularea actului administrativ” emis cu încălcarea normelor legale.
în altă ordine de idei, intimatul-reclamant, a făcut precizările privind temeiul de drept pe care şi-a sprijinit cererea.
Referitor la critica vizând ncindicarca literei de la art. 7 din Legea nr. 50/1991, republicată, încălcate de emitent, se constată că judecătorul fondului a motivat nclc-galitatea actului administrativ pe considerentul că actul nu a fost însoţit de documentele cerute de articolul în discuţie, respectiv avizele impuse, pe contradictorialitatca acestora, respectiv a memoriilor tehnice şi a documentaţiei înaintate, precum şi pe ncrespcctarea condiţiilor de formă, între care lipsa ştampilei pe documentul ce se presupune că provine de la autoritatea emitentă – Primarul localităţii. în privinţa elementelor de identificare a domiciliului pârâtului şi a inexistenţei numărului de înregistrare – ieşire din cadrul Primăriei pe actul eliberat.
Deci, documentele ce s-au folosit la emiterea autorizaţiei conţin evidente elemente contradictorii în privinţa identificării imobilului ce se va construi şi scopul solicitării acestui înscris.
Observând cerinţele legale înscrise la art.7 din Legea nr. 50/1991, republicată, legea cadru în materie, se constată că pârâtul E.I. a obţinut autorizaţia cu încălcarea dispoziţiilor legale, în principal, prin neîndeplinirea condiţiei privind dreptul de proprietate asupra terenului pe care intenţiona să construiască. Dovadă, chiar memoriul tehnic întoc
mit pentru obţinerea avizelor şi în final, a autorizaţiei, unde la rubrica „act de proprietate” este trecut „Contract de vânzare-cumpârare de 290 m.p.” sau simplu „Contract vânzarc-cumpărare” fără a-i fi trccutc elementele de identificare şi fără a exista în materialitatea sa anexat documentaţiei.
C.A. Piteşti, s. com., cont. adm. şi fisc., decizia nr. 954/R-C din 17 octombrie 2008
