Dosar nr.3850/55/2013
ÎNCHEIEREA NR. 2031/11.04.2013
Obiect: reexaminarea încheierii de anulare, dispusă în cadrul procedurii de regularizare – inadmisbilitatea complinirii cerinţelor prevăzute de art.194-197 NCPC în cadrul procedurii de reexaminare
Prin încheierea nr. 1619/22.03.2013 instanţa a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. … S.R.L.
S-a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite de lege şi care i-au fost puse în vedere de către instanţă pentru regularizarea cererii de chemare în judecată.
Astfel, s-a reţinut că deşi reclamanta a depus în termenul acordat dovada achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, contractul comercial încheiat cu pârâta, nota de comandă nr. 221, fişă cu situaţia facturilor neîncasate şi dovada calităţii de reprezentant legal cu extras de la ORC, acesta nu a înţeles să mai depună şi un exemplar de pe formularul iniţial (care echivalează cu însăşi cererea de chemare în judecată), precum şi câte un exemplar de pe toate înscrisurile depuse în probaţiune, toate în vederea comunicării cu pârâta.
În consecinţă, constatând că în termenul acordat reclamantei acesta nu a completat cererea de chemare în judecată, potrivit art. 1028 alin. 5 C.proc.civ, instanţa a anulat cererea formulată de reclamantă.
În reexaminare s-a reţinut că în mod corect s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, în termenul acordat pentru aceasta. Într-adevăr, anexată cererii de reexaminare reclamanta a depus actele solicitate de instanţă, însă acestea trebuiau depuse până la data de 19.03.2013 (termenul acordat în acest sens) şi nu în cadrul cererii de reexaminare.
Astfel, în soluţionarea cererii de reexaminare instanţa verifică dacă anularea a fost dispusă eronat sau dacă neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat de instanţă. Or, în speţă, astfel cum s-a reţinut mai sus, instanţa a anulat cererea în principal pentru faptul că reclamanta nu a depus în două exemplare formularul de cerere, astfel încât să fie comunicat şi pârâtei. Or, atât timp cât reclamanta nu a depus încă un formular de cerere în termenul acordat de instanţă în acest sens, conform art. 200 alin. 6 teza ultimă, în cererea de reexaminare nu mai este posibilă complinirea lipsurilor.
În mod corect a reţinut instanţa faptul că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 149 alin. 3 C.pr.civ. care prevăd că „dacă obligaţia prevăzută la alin. (1) nu este îndeplinită, instanţa va putea îndeplini din oficiu sau va putea pune în sarcina oricăreia dintre părţi îndeplinirea acestei obligaţii, pe cheltuiala părţii care avea această obligaţie”, întrucât acestea intervin după stabilirea primului termen de judecată, când cererea nu mai poate fi anulată. În această fază, sancţiunea nedepunerii cererii în exemplare suficiente este anularea.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse mai sus, instanţa reţine ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de reclamantă, motiv pentru care o va respinge.
