107 Incheiere de sedinta
Orice hotarâre judecatoreasca trebuie sa cuprinda, conform prevederilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod proc. civ. motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.
Nearatarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei împiedica exercitarea controlului judiciar întrucât în lipsa oricaror considerente, nu se poate afla daca prin solutia adoptata prin hotarârea recurata s-a cercetat sau nu fondul pricinii.
Nearatarea motivelor de fapt si de drept care au format convingerea instantei împiedica exercitarea controlului judiciar întrucât în lipsa oricaror considerente, nu se poate afla daca prin solutia adoptata prin hotarârea recurata s-a cercetat sau nu fondul pricinii.
Tribunalul Dolj Sectia a II a Civila, dosar nr. 1208/215/2012/a1, decizia nr. 401/2012
Deliberând asupra cauzei de fata,
Prin încheierea din data de 15 martie 2012 pronuntata în dosar nr. 1208/215/2012/a1 Judecatoria Craiova a dispus introducerea si conceptarea în cauza a DGFP Dolj,în calitate de intiamt si a admis cererea formulata de contestatoarea SC I SRL privind suspendarea executari silite pâna la solutionarea contestatiei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimat DGFP Dolj solicitând admiterea si în principal casarea cu trimitere iar în subsidiar modificarea încheierii în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiata.
În motivare arata ca hotarârea instantei de fond nu cuprinde motivele de fapt avute în vedere la pronuntarea solutiei
În cauza desi s-a analizat cererea de suspendare a executarii silite, instanta nu a stabilit cuantumul cautiunii, nu a dispus plata ei, iar contestatoarea nu a justificat necesitatea si utilitatea luarii unei astfel de masuri.
Din actele dosarului nu rezulta prejudiciile care s-ar aduce societatii contestatoare în ipoteza în care s-ar trece la executarea silita prin poprirea conturilor,neputându-se prezuma blocarea activitatii fara a se depune vreo dovada cu privire la veniturile societatii,cheltuielile pe care le are de suportat, activitatea concreta desfasurata, obligatiile pe care le are de îndeplinit.
Hotarârea instantei de fond este nelegala,neexistând nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare silita si nicio dovada a unui prejudiciu iminent,întrucât prin suspendarea executarii se deblocheaza conturile societatii si nu se mai pot încasa obligatiile fiscale.
Debitoarea nu a contestat somatia si titlul executoriu pentru a putea fi suspendata toata executarea silita,astfel ca în cauza se putea suspenda numai suspendarea executarii silite a raportului de evaluare si a anuntului de vânzare a bunurilor.
Examinând actele si lucrarile dosarului prin prisma criticilor recurentilor si în raport cu prevederile legale incidente, incluzând art.3041 C.pr.civ, Tribunalul constata ca acestea sunt întemeiate pentru urmatoarele aspecte:
Potrivit dispozitiilor art .403 alin 1 C.p.civ. -pâna la solutionarea contestatiei la executare sau a altei cereri privind executarea silita , instanta competenta poate suspenda executarea daca se depune o cautiune în cuantumul fixat de instanta,în afara de cazul în care legea dispune altfel.
În speta, instanta de fond prin încheierea din data de 15 martie 2012 a suspendat solutionarea contestatiei deduse judecatii în baza art .403 alin 1 C.p.civ, pâna la solutionarea irevocabila a acesteia ce face obiectul dosarului nr. 1208/215/2012/a1.
Tribunalul constata, pe de o parte, ca desi s-au aratat conditiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite respectiv plata unei cautiuni , instanta nu a stabilit cuantumul acesteia si nu a pus în vedere contestatoarei achitarea acelui cuantum. iar pe de alta parte s-a procedat la suspendarea judecarii cauzei fara a se motiva în vreun fel masura admisa.
Încheierea prin care instanta a dispus asupra masurii suspendarii si care potrivit art 403 alin 3 C.p.civ se poate ataca cu recurs separat de fondul cauzei este o încheiere care se supune aceluiasi regim ca si cel al hotarârilor judecatoresti.
În general, orice hotarâre judecatoreasca trebuie sa cuprinda, conform prevederilor art. 261 alin.1 pct. 5 Cod proc. civ. motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor.
S-a statuat în jurisprudenta ca obligatia instantei de a-si motiva hotarârea adoptata are în vedere stabilirea în considerentele hotarârii a situatiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu în ultimul rând, rationamentul logico – juridic care a fundamentat solutia adoptata.
Motivarea trebuie sa fie pertinenta, completa, întemeiata, omogena, concreta, convingatoare si accesibila.
În dreptul european, obligativitatea motivarii hotarârilor judecatoresti constituie o conditie a procesului echitabil, exigenta a art. 6 parag. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca aceasta obligativitate nu implica raspunsul detaliat al instantei judecatoresti la fiecare argument invocat de parti dar presupune un raspuns specific si explicit, pierzându-si scopul daca din considerentele hotarârii rezulta ca judecatorii fondului nu au studiat piesele esentiale ale dosarului.
Potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. recursul se poate formula când “hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau când cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul apreciind ca nu s-a procedat la cercetarea fondului cauzei, în raport de dispozitiile art. 304 pct.7 coroborat cu art. 312 alin.5 C.pr.civ, va admite recursul ca întemeiat, va casa sentinta atacata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
