Încheiere de şedinţă. Cale de atac. Condiţii de admisibilitate
– Codul de procedură civilă: art. 282
Încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii, pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecaţii.
Hotărârea prin care prima instanţă a soluţionat o excepţie nu poate fi atacată separat, căci ea se situează sub incidenţa prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nebeneficiind de o dispoziţie legală care să îngăduie atacarea ei separată
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 1478 din 19 septembrie 2012, dr. C.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Caraş-Severin a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. W S.R.L. Bocşa, cu privire la acţiunea în revendicare formulată de reclamanta S.C. E S.A. Bucureşti împotriva societăţii debitoare, amânând judecarea cauzei pentru data de 17 mai 2012.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, în motivarea excepţiei, lichidatorul judiciar a arătat că acţiunea în revendicare promovată de S.C. E S.A. Bucureşti a fost precizată în faţa Curţii de Apel Timişoara, în dosarul nr. 124/59/ 2011, în sensul că temeiul de drept al cererii de chemare în judecată este art. 480 Cod civil, text în baza căruia au mai fost iniţiate şi alte acţiuni în revendicare de către această societate, fiind pronunţate deja hotărâri judecătoreşti.
Din conţinutul prezentei acţiuni în revendicare rezultă că obiectul cererii reprezintă, în realitate, o acţiune pentru revendicarea bunurilor mobile, astfel cum prevede art. 1909 alin. (2) şi art. 1910 Cod civil. În schimb, după cum reiese din înscrisul denumit „note de şedinţă”, depus în dosarul nr. 2031/115/2009 al Tribunalului Caraş-Severin, temeiul juridic al acţiunii ce a făcut obiectul respectivului dosar l-au constituit dispoziţiile art. 1073-1075 Cod civil. În ceea ce priveşte dosarul nr. 6400.1/115/2006, soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 492/18.02.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, tribunalul a constatat, din considerentele acestei hotărâri, că cererea a fost soluţionată în temeiul art. 480 Cod civil. Obiectul unei acţiuni îl constituie însăşi dreptul dedus judecăţii, iar cauza este temeiul pe baza căruia se reclamă dreptul dedus în judecată. Articolul 163 alin. (1) Cod procedură civilă opreşte ca o persoană să fie chemată în judecată pentru acelaşi obiect şi cauză şi de aceeaşi parte la mai multe instanţe, nu însă şi în ipoteza când cauza procesului este cu totul diferită, aşa cum este cazul în speţă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. W S.R.L. Bocşa, solicitând modificarea ei, admiterea excepţiei puterii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii în revendicare formulată de intimata S.C. E S.A. Bucureşti, considerând că în mod greşit prima instanţă nu i-a primit excepţia invocată, între părţi fiind soluţionate deja irevocabil cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, respectiv în dosarul nr. 124/59/2011 al Curţii de Apel Timişoara.
Prin decizia civilă nr. 1478 din 19 septembrie 2012 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibil recursul lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. W S.R.L. Bocşa, declarat împotriva sentinţei civile nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 în contradictoriu cu intimata S.C. E S.A. Bucureşti.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că, potrivit art. 282 Cod procedură civilă, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii. De asemenea, art. 316 din acelaşi cod, prevede că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Prin sentinţa civilă nr. 264/JS din 10 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 7015/115/2005/a2 prima instanţă a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de S.C.P. I S.P.R.L. Timişoara, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. W S.R.L. Bocşa, cu privire la acţiunea în revendicare formulată de reclamanta intimată S.C. E S.A. Bucureşti împotriva societăţii debitoare, amânând judecarea cauzei pentru data de 17 mai 2012.
Fără a mai analiza criticile părţii privitoare la greşita respingere a acestui mijloc de apărare, Curtea a constatat că recursul declarat de lichidatorul judiciar împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Timiş în data de 10 aprilie 2012 (greşit intitulată a fi o sentinţă, raportat la prevederile art. 255 din cod, potrivit cărora hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei în primă instanţă se numesc „sentinţe”, iar hotărârile prin care se soluţionează apelul, recursul, precum şi recursul în interesul legii ori în anulare se numesc „decizii”, toate celelalte hotărâri date de instanţă în cursul judecăţii fiind numite „încheieri”), este inadmisibil, întrucât alin. (2) al art. 282 statuează fără echivoc că împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (şi, pe cale de consecinţă, nici recurs) decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii. Hotărârea prin care instanţa a soluţionat o excepţie nu poate fi atacată separat, căci ea se situează sub incidenţa prevederilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nebeneficiind de o dispoziţie legală care să îngăduie atacarea ei separată.
În alte cuvinte, încheierile premergătoare, indiferent dacă sunt preparatorii sau interlocutorii (cum ar fi trebuit să fie şi hotărârea prin care judecătorul-sindic a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de partea pârâtă), pot fi atacate cu apel sau cu recurs, după caz, numai odată cu fondul, afară de cazul în care prin ele s-a întrerupt cursul judecaţii, ceea ce nu se poate susţine cu privire la hotărârea recurată.
