Revocarea măsurii arestării preventive. Pericol pentru ordinea publică
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 iunie 2010, în baza art. 3001 alin. 2 C.p.p. s-a dispus revocarea măsura arestării preventive a inculpatului I.M.L., măsură dispusă prin încheierea nr. 73/04.06.2010 a Judecătoriei Craiova. S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În baza art. 145 C.p.p. s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea iar în baza art. 145 alin. 11 C.p.p., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii: să se prezinte la organul de urmărire penală sau după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat, să se prezinte la organul de Poliţie desemnat cu supravegherea conform planului de supravegherea întocmit de Poliţie sau ori de câte ori de câte ori este chemat, să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei, să nu deţină, folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor .art. 145 alin. 3 C.p.p.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 6951/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul I.M.L., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p. şi a 3 infracţiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 Cp.
În fapt, s-a reţinut că:
În ziua de 02.06.2010 inculpatul I.M.L. s-a deplasat la locuinţa vărului său, martorul I.C.L. însoţit fiind de soţia sa, unde l-a găsit pe acesta, pe celalalt văr al său I.A.G., care erau la rândul lor însoţiţi de martorele N.E.R. şi P.C.R.. Aici au consumat băuturi alcoolice iar la un moment dat, inculpatul a primit un telefon de la un prieten, un anume Toma, cu care a stabilit să se întâlnească în spatele Căminului nr. 2 de pe str. Putnei. Inculpatul a coborât în spatele blocului însoţit fiind de verii săi, unde au hotărât sa-şi continue petrecerea, sens în care I.M.L.a adus o masă pliantă pe care urmau să pună băuturile. Deranjaţi fiind de modul în care aceştia se manifestau, locuitorii din zonă au solicitat prezenţa la faţa locului a unui echipaj de poliţie pentru a lua măsurile ce se impun întrucât aceştia tulburau ordinea şi liniştea publică. La faţa locului, s-au deplasat două echipaje de poliţie formate din agenţii A.A., V.R., T.M., M.G.O., B.D., B.R. Agenţii de poliţie le-au solicitat celor trei să înceteze să tulbure liniştea şi ordinea publică şi să le prezinte documentele de identitate. I.G.D. şi I.C.L. s-au conformat solicitărilor organelor de poliţie, în sensul că s-au liniştit, dar nu au prezentat documentele de identitate, însă inculpatul I.M.L. a început să se manifeste din ce în ce mai agresiv verbal la adresa poliţiştilor, cărora a început să le adreseze cuvinte şi expresii jignitoare, să-i ameninţe cu moartea, spunându-le că o să aibă de a face cu el şi că nu va merge la secţia de poliţie.
Inculpatul a proferat cuvinte şi expresii jignitoare la modul general, începând să se înjure pe el şi membrii familiei sale, folosind un limbaj de natură să producă atingere bunelor moravuri şi cu toate că poliţiştii dar şi jandarmii îi cereau să se liniştească, să coopereze şi să-i însoţească la sediul Secţiei nr. 3 Poliţie, acesta a refuzat constant, continuând să urle, să ţipe şi să afirme că nu va prezenta nici un document de identitate, întrucât poliţiştii nu au nici un motiv să-i solicite un asemenea document sau să-i ceară să-i însoţească la secţia de poliţie. În timpul în care inculpatul urla şi ţipa, înjura şi ameninţa a intenţionat să-l lovească pe agentul M.G.O. care s-a tras în spate, pentru a nu fi lovit, moment în care martorii I.A.G. şi I.C.L. s-au apropiat de vărul lor, l-au ţinut de braţe pentru a-l imobiliza şi a-l determina pe această cale să-şi înceteze acţiunea agresivă, cerându-i totodată să se liniştească, să nu mai ţipe, să nu mai urle, să nu mai înjure. Inculpatul i-a împins pe cei doi care au căzut la sol şi s-a apropiat din nou de agentul principal M.G., care văzând manifestarea extrem de violentă, l-a somat, folosind expresiile „stai”, „stai că trag”, după care a executat un foc cu armamentul din dotare, în plan vertical.
Prin încheierea nr. 73/04.06.2010, în baza mandatului nr. 81/04.06.2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.M.L.pe o perioadă de 15 de zile, începând cu 04.06.2010 şi până la 18.06.2010, inclusiv. Temeiul arestării preventive l-a constituit art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., întrucât legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la măsura arestării preventive, potrivit art. 3001 alin. 2 C.p.p., dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune revocarea măsurii arestării preventive. Instanţa a mai reţinut că la momentul actual, raportat la faptul că urmărirea penală a fost finalizată, că inculpatul a avut o atitudine sinceră şi nu este cunoscut cu antecedente penale, temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă. Astfel, pericolul social pentru ordinea publică poate fi dedus în lipsă unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit de ridicat al faptei, fie din circumstanţele personale ale inculpatului (antecedente penale, atitudine negativă faţă de valorile sociale consacrate), aspecte ce nu pot fi reţinute în cauză.
S-a mai apreciat că perioada deja petrecută în arest poate constitui un avertisment pentru ca inculpatul să conştientizeze urmarea faptelor săvârşite, iar cele menţionate anterior conduc la aprecierea că o bună desfăşurarea a procesului penal, poate avea loc si cu judecarea inculpatului in stare de libertate.
Instanţa a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 136 C.p.p. este oportună si proporţională cu gravitatea faptelor săvârşite, luarea faţă de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art. 145 alin. 1 C.p.p. Astfel, în baza art. 3001 alin. 2 C.p.p., instanţa a revocat măsura arestării preventive dispusă prin încheierea nr. 73/04.06.2010 a Judecătoriei Craiova .
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând hotărârea instanţei de fond sub aspectul netemeiniciei, în cauză subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, din probele aflate la dosar existând suficiente indicii cu privire şi la faptul că inculpatul a tulburat liniştea şi ordinea publică şi înainte de sosirea agenţilor de poliţie, iar prin faptele săvârşite inculpatul a creat un puternic sentiment de insecuritate opiniei publice. De asemenea, s-a arătat că în cauză nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive, inculpatul prezentând pericol social concret pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în libertate continuând că prezinte pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere stadiul procesual al cauzei – cercetarea judecătorească fiind în fază incipientă, atitudinea procesuală a inculpatului, care nu a recunoscut faptele,astfel că ar exista riscul zădărnicii aflării adevărului,prin influenţarea martorilor.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul constată următoarele:
În cauză, faţă de inculpatul I.M.L., prin Încheierea din 4 iunie 2010 s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 15 zile, temeiul arestării constituind cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că faptele pentru care inculpatul era cercetat şi cu privire la care există presupunerea rezonabilă că au fost săvârşite de acestea, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Într-adevăr din probatoriul administrat până în prezent rezultă indicii certe că inculpatul a săvârşit activitatea infracţională pentru care a fost trimis in judecată, în sensul că a adresat organelor de poliţie sosite la faţa locului pentru a aplana un conflict, ameninţări, cuvinte şi expresii jignitoare, a creat o agitaţie generală, tulburând ordinea şi liniştea publică.
Instanţa de fond a apreciat însă în mod greşit că la momentul actual lăsarea inculpatului în libertate nu ar mai prezenta pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere că urmărirea penală a fost finalizată, că acesta a avut o atitudine sinceră, că nu este cunoscut cu antecedente penale iar perioada deja petrecută în arest ar constitui un avertisment şi o conştientizare a consecinţelor faptelor săvârşite. S-a ignorat însă că faptele de natura celor presupuse a fi săvârşite de inculpat, sunt fapte de pericol şi raportat la împrejurările în care au fost comise şi consecinţele produse, astfel de fapte care în ultima perioadă sunt deosebit de frecvente, produc un impact negativ în rândul opiniei publice, inducând un sentiment de teamă şi insecuritate faţă de cetăţeni, aspect care presupune şi o intervenţie promptă a autorităţilor pentru a restabili echilibru social şi juridic încălcat.
Deşi prima instanţă susţine că inculpatul ar a fi avut o atitudine sinceră din actele dosarului rezultă că acestea a negat săvârşirea unora din fapte, ar fi încercat să influenţeze şi unii martori, în sensul că aceştia să prezinte un alt mod de derulare a evenimentelor. În consecinţă, tribunalul apreciază că prin lăsarea în liberate a inculpatului ar exista riscul zădărniciri aflării adevărului, prin influenţarea altor martor şi alterarea altor mijloace materiale de probă.
De altfel, de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv, prin Încheierea din 8 iunie 2010 a trecut numai o perioadă scurtă de timp, astfel încât nu se poate considera că rezonanţa negativă a faptelor s-a atenuat prin trecerea timpului, sau că s-a încălcat durata rezonabilă a arestării.
Faţă de toate aceste considerente, Tribunalul constată că subzistă în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar o altă măsură preventivă nu ar fi suficientă în actualul stadiu procesual, pentru a se asigura buna desfăşurarea a procesului penal şi aflarea adevărului.
Pe cale de consecinţă, recursul declarat de către Parchetul de pe lângă
Judecătoria Craiova este fondat şi urmează a fi admis ca atare. Se va casa încheierea din 17 iunie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova , iar în baza art. 3001 C.p.p. rap. la art. 160b C.p.p., se va menţine starea de arest a inculpatului I.M.L.
