Pe rol fiind soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, arestat preventiv R N F.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petentul-inculpat, arestat preventiv R N F, asistat de avocat ales C I D.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebat fiind de instanţă, inculpatul R N F arată că îşi însuşeşte cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de apărătorul său, respectiv că i-au fost aduse la cunoştinţă disp. art. 160 ind. 10 C.pr.penală, privitor la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar, aspect confirmat de către apărătorul ales al inculpatului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanţa apreciind cauza în stare de judecată acordă cuvântul părţilor în dezbaterea acesteia asupra admiterii în principiu, potrivit art. 1608 C.pr.penală.
Reprezentantul inculpatului – avocat ales C I D – solicită admiterea în principiu a cererii.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea în principiu a cererii.
Inculpatul arată că stăruie în cererea formulată.
Instanţa, examinând cererea petentului şi verificând condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acesteia, apreciază că cererea este admisibilă, potrivit disp. art. 1608 C.pr.pen. raportat la art. 1606 alin. 2 C.pr.pen. şi – în consecinţă – o admite în principiu.
Constatând încheiată faza de cercetare judecătorească, instanţa dispune judecarea cauzei în fond.
Pentru respectarea procedurii soluţionării prezentei cereri privind ascultarea inculpatului, potrivit art. 1608a C.pr.pen. şi pentru a se da eficienţă acestui text, instanţa dă cuvântul acestuia.
Petentul-inculpat, având cuvântul în fond, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Regretă faptele comise.
Apărătorul petentului-inculpat, având cuvântul în fond, solicită instanţei să ţină seama de circumstanţele personale pe care le-a expus şi în cererea scrisă şi să dispună punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar. Arată că acesta nu are antecedente penale, respectiv participaţia sa la comiterea infracţiunii a fost cea mai redusă, în raport cu faptele celorlalţi inculpaţi. Mai arată că inculpatul nu a achitat nici o sumă de bani pentru repararea prejudiciului, însă mama acestuia – care este bolnavă şi pensionară – şi fratele acestuia au arătat că imediat ce vor încasa o sumă de bani, vor achita partea de prejudiciu ce-i revine inculpatului. Totodată, invocă art. 5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pe larg, mandatarul petentului a arătat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R N F, lipseşte pericolul concret pe care lăsarea acestuia în libertate ar putea-o prezenta pentru ordinea publică.
În acest sens solicită a se observa faptul că, dacă urmărirea penală sau judecarea cauzelor pe fond se desfăşoară in rem, în cazul judecării măsurilor preventive este importantă componenta in personam, în sensul că lăsarea inculpatului în libertate să prezinte pericolul concret pentru ordinea publică. În acest sens, evidenţiază faptul că persoana pe care o reprezintă este la primul contact cu legea penală, că nu a avut niciodată şi nu a fost niciodată sancţionat contravenţional. Raportat la ţinuta morală a clientului său arată că inculpatul este o persoană onorabilă, onestă, care provine dintr-o familie cu un bun statut social şi care a persistat în dorinţa de a absolvi o unitate de învăţământ, de a dobândi o învăţătură şi – pe cât posibil – de a fi un om educat. Învederează că inculpatul pe care îl apară este un tânăr care munceşte ziua pentru a-şi întreţine mama, iar seara sau noaptea târziu învaţă cât poate pentru a putea urma mai departe cursurile unei facultăţi (lucru pe care puţini tineri aleg să îl facă în ziua de astăzi). Arată că, aflându-se sub incidenţa măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul s-a prezentat de fiecare dată la organele de urmărire penală când a fost solicitat (aspect dovedit prin graficul de întâlnire depus la dosarul de fond), a dat declaraţii de recunoaştere de fiecare dată, a cooperat cu organele de anchetă, în sensul că le-a relatat acestora tot ceea ce s-a întâmplat, le-a descris în amănunt toate circumstanţele cauzei şi apreciază că inculpatul – şi pe viitor – va respecta orice restricţii şi obligaţii impuse.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul în fond, solicită respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat.
I N S T A N Ţ A
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar numărul 997/186/2011, petentul – inculpat R N F – arestat preventiv – a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, arătând că, prin Încheierea penală nr. 97/R/2011 pronunţată în dosar nr. 772/186/2011 al Tribunalului B-N, s-a luat faţă de el măsura arestării preventive pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în a mandatelor, considerându-se că există probe şi indicii temeinice cu privire la săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal, art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i), alin. (3) lit. h) Cod penal.
În motivare, petentul – inculpat a arătat că apreciază că, în cauză, sunt îndeplinite disp. art. 160/2 Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele comise nu depăşeşte 18 ani, că nu are antecedente penale şi nu există date care să justifice temerea că ar putea săvârşi o altă infracţiune sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte fapte asemănătoare.
A precizat că îi sunt cunoscute dispoziţiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, respectiv că se obligă să respecte toate sarcinile ce îi vor fi stabilite pe perioada acesteia.
În drept, s-au invocat disp. art. 160/1 şi urm. Cod procedură penală.
Instanţa, examinând cererea formulată de petent prin prisma motivelor invocate de acesta şi a dispoziţiilor legale, având în vedere actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reţine următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 46/2011 pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. , s-a respins propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria B cu privire la inculpaţii R N F, C M O, P R poreclit „L” şi R R C, porecla „ R”.
S-a dispus luarea faţă de inculpaţii anterior arătaţi a măsurii obligării de a nu părăsi localităţile de domiciliu prevăzută de art. 145 Cod procedură penală, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 17 aprilie 2011, ora 21:00.
Împotriva acestei încheieri s-a declarat recurs, în termenul legal, de către Parchetul de pe lângă Judecătoria B, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor pentru o perioadă de 29 zile.
Prin Încheierea penală nr. 97/R/2011, pronunţată în dosarul nr. 772/186/2011, Tribunalul Bistriţa – Năsăud a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria B împotriva Încheierii penale nr. 46 din 17.04.2011 pronunţată de Judecătoria B în dosar penal nr. 772/186/2011, a casat încheierea atacată şi – rejudecând – a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria B în dosarul nr. 245/P/2011, ca fiind întemeiată. În consecinţă, a dispus arestarea preventivă, începând cu data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă, a inculpaţilor R N F, C M O, P R, poreclit „L” şi R R C, poreclit „R”.
S-a dispus emiterea mandatelor de arestare preventivă, conform art. 151 Cod procedură penală, pentru cei patru inculpaţi.
Instanţa ierarhic superioară – examinând actele şi lucrările dosarului nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B – a reţinut că, prin Ordonanţele emise de procuror la 17.04.2011 (aflate la dosar f. 142-145) a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor C M O, P R şi R N F pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. h) Cod procedură penală, precum şi împotriva inculpatului R R C pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) şi alin. (3) lit. h) Cod procedură penală, art. 37 lit. a) Cod penal.
În aceeaşi cauză – s-a mai reţinut că – pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g), i) Cod penal şi alin. (3) lit. h) Cod penal, cu aplicarea art. 99 şi următoarele Cod penal, este cercetat şi inculpatul minor T V A.
Instanţa de control a mai menţionat că, în sarcina inculpaţilor, s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 15/16.04.2011, cu intenţie, pe timp de noapte şi prin escaladare, în baza unei legături subiective şi prin acte de cooperare materială, inculpaţii C M O, P R, R N F, împreună cu învinuitul minor T V A şi-au însuşit, pe nedrept, de pe traseul aerian C-M – L, 79 m de cablu RTC, proprietatea părţii vătămate S.C. R S.A., căreia i-au cauzat un prejudiciu de 18.088,29 lei (nerecuperat).
În cuprinsul încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, s-a arătat în mod expres de către instanţa ierarhic superioară că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R N F, din probele dosarului rezultă că s-a implicat activ în organizarea furtului, fiind cel care a stabilit locaţia şi i-a invitat pe ceilalţi inculpaţi, deja „specializaţi” să participe, preocupându-se totodată, în avans, de valorificarea bunului.
S-a apreciat astfel, de către instanţa ierarhic superioară că există probe şi indicii temeinice, în sensul dispoziţiilor art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, în modalitatea descrisă succint în Ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale şi – pe larg – în cuprinsul „propunerii de arestare” .
Totodată, instanţa de control a considerat că, faţă de fiecare dintre inculpaţi, sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) Cod procedură penală întrucât sunt îndeplinite cumulativ cerinţele acestui text de lege. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, s-a avut în vedere modul minuţios în care cei patru inculpaţi au organizat actele de sustragere, măsurile luate pentru a împiedica descoperirea lor de câtre organele de poliţie, paguba însemnată cauzată părţii vătămate şi consecinţele create (constând în sistarea, pentru o perioadă de 48 de ore a furnizării serviciilor de telefonie pentru 2 localităţi rurale izolate, locuite în general de persoane în vârstă).
Prin urmare, tribunalul a apreciat că recunoaşterea faptelor de către inculpaţi şi conduita lor sinceră nu influenţează cu nimic pericolul social concret pentru ordinea publică, ci constituie temeiuri legale care, în cazul în care vor fi găsiţi vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care sunt cercetaţi, atrag reţinerea de circumstanţe atenuante, cu consecinţa aplicării unor pedepse mai reduse.
Procedând la analiza disp.art.160/2 al.1 şi al.2 Cod procedură penală, cu privire la condiţiile liberării provizorii sub control judiciar, instanţa constată că, în speţă, acestea sunt întrunite cumulativ, respectiv că pedeapsa prevăzută pentru faptele pentru care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv nu depăşeşte 18 ani şi nu există date ori indicii care să justifice temerea că inculpatul petent ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
La reţinerea acestor considerente, instanţa a avut în vedere faptul că petentul a recunoscut comiterea faptelor, în integralitatea lor, că a manifestat regret, atât în faţa organelor de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei şi – nu în ultimul rând – că s-a angajat în a depune toate diligenţele în vederea acoperirii prejudiciului cauzat părţii vătămate.
Chiar dacă măsura arestului preventiv luată faţă de acesta a fost una pe deplin justificată – la momentul dispunerii acesteia – instanţa nu poate să ignore împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale şi că – deşi este cercetat pentru comiterea unei infracţiuni comise cu intenţie – trebuie avută în vedere prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea acestuia, până la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În consecinţă, urmează a se constata că cererea dedusă judecăţii întruneşte toate cerinţele legale pentru a fi admisă.
Evident, raportat la cele reţinute de instanţa de recurs la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, s-ar putea replica faptul că, în raport de gravitatea faptei aflate în curs de cercetare, cererea de liberare provizorie ar fi neîntemeiată. O asemenea apreciere însă, ar institui o prevalenţă – de nedorit, dar şi de neimaginat – a unor criterii subiective asupra celor obiective, reprezentate de cerinţele textului legal incident.
Aşa fiind, în acord cu jurisprudenţa CEDO, dar şi cu practica instanţelor naţionale, instanţa consideră că măsura arestării preventive este o măsură de excepţie şi că aceasta trebuie luată doar în situaţia în care niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în disp. art. 136 Cod procedură penală nu este potrivită datelor speţei ( cauza Wemhoff c.Germania ş.a.).
De altfel, soluţia preconizată de instanţă este în consonanţă şi cu dispoziţiile art. 5 paragraf 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora „orice persoană arestată sau deţinută… are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”, dar şi cu jurisprudenţa instanţei europene. Astfel, prin prisma obligaţiilor stricte ce-i vor fi stabilite inculpatului, se vor evita eventualele influenţe ale acestuia asupra desfăşurării cercetărilor şi se va asigura controlul strict al organelor de urmărire penală asupra acestuia.
În mai multe cauze, Curtea a arătat că avantajele pe care le prezintă detenţia preventivă nu pot fi negate (împiedică persoana suspectă să fugă, se evită distrugerea unor probe, se împiedică săvârşirea unor noi infracţiuni), dar că aceasta are şi o serie de inconveniente, reprezentând o atingere adusă prezumţiei de nevinovăţie, producând o ruptură în mediul familial şi profesional şi putând constitui uneori un mijloc de presiune asupra inculpatului pentru a-l constrânge să mărturisească.
În cauza Neumaister c. Austriei, Curtea a decis că temerea că acuzatul urmează să se sustragă de la proces nu este suficientă, ci ea trebuie analizată în raport de datele personale ale inculpatului, respectiv dacă are un loc de muncă, o stabilitate familială, dacă are cazier etc.
Faţă de aceste considerente şi atâta timp cât inculpatului i se va interzice în a comunica direct sau indirect cu ceilalţi inculpaţi, respectiv învinuiţi, instanţa apreciază că petentul-inculpat nu prezintă pericol pentru ordinea publică, respectiv că perioada petrecută în stare de arest a fost una suficientă pentru conştientizarea gravităţii faptelor comise, a urmărilor acestora şi pentru evitarea comiterii de noi fapte antisociale.
Aşa fiind, instanţa, în temeiul art.160/8a al.3 Cod procedură penală, va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat, ca fiind întemeiată şi va dispune punerea în libertate provizorie, sub control judiciar, de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 31/2011, emis în baza Încheierii penale nr. 97/R/03.05.2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosarul penal nr. 772/186/2011.
În baza art.160/2 al.3 Cod procedură penală, rap. la art.160/8a al.3 Cod procedură penală, va dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte următoarele obligaţii:
– să nu depăşească limita teritorială a judeţului C, decât în caz de urgenţă medicală, respectiv prezentare în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi numai în condiţiile stabilite de organul judiciar;
– să nu depăşească limita teritorială a judeţului C, decât în caz de urgenţă medicală, respectiv prezentare în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţei de judecată şi numai în condiţiile stabilite de organul judiciar;
– să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată, ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către instanţă, respectiv Poliţia municipiului D, conform programului de supraveghere întocmit de către acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
– să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de către instanţă, respectiv Poliţia municipiului D, conform programului de supraveghere întocmit de către acest organ de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
– să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
– să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme.
Totodată, în baza disp. art. 160/2 al.3/1 lit. „c” Cod procedură penală, va obliga pe petentul-inculpat ca, pe timpul liberării provizorii, să nu comunice direct sau indirect cu inculpaţii Crişan Mircea Ovidiu, Păunescu Rareş, Roman Rareş Ciprian, respectiv învinuiţii M M T, T V A, S G S şi P I A.
Potrivit disp. art. 160/2 al. 3/2 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Potrivit art.160/2 al.3/2 Cod procedură penală, va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive, precum şi asupra dispoziţiilor art.160/10 Cod procedură penală privind revocarea liberării provizorii.
În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza disp. art.160/8a al.2 Cod procedură penală rap. la art.160/2 Cod procedură penală, admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul-inculpat R N F, fiul lui I si I, născut la data de 20.11.1987 în oraşul D, jud. C, domiciliat în oraşul D, str. Al C nr. , bl. , sc. , ap. , jud. C, posesor al CI seria , CNP , cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1, lit. a, g, i, al. 3 lit. h Cod penal, fără antecedente penale, actualmente aflat în Arestul I.P.J. Bistriţa-Năsăud – şi, în consecinţă:
– dispune punerea în libertate provizorie a acestuia.
În baza disp. art.160/2 al.3 Cod procedură penală rap. la art.160/8a al.3 Cod procedură penală, dispune ca, pe timpul liberării provizorii, inculpatul să respecte următoarele obligaţii:
În baza disp. art. 160/2 al.3/1 lit. „c” Cod procedură penală, obligă pe petentul-inculpat ca, pe timpul liberării provizorii, să nu comunice direct sau indirect cu inculpaţii C M O, P R, R R C, respectiv învinuiţii M M T, T V A, S G S şi P I A.
Potrivit disp. art. 160/2 al. 3/2 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor stabilite, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.160/10 Cod procedură penală privind revocarea liberării.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 24 de ore de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică, azi, 26 mai 2011, ora 15,20.
