În motivarea actiunii se arata, în esenta, ca la efectuarea lichidarii unor angajati pârâta nu a informat conducerea societatii despre existenta actelor aditionale ale acestora si nu a procedat la punerea lor în aplicare cauzând astfel un prejudiciu societatii.
În drept actiunea a fost motivata pe dispozitiile art. 270 din Codul muncii.
Pârâta a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta actelor aditionale.
Pârata T. era angajata societatii reclamante în functia de sef birou personal.
. Prin referatul nr…. din data de …, în urma verificarii personalului lichidat în luna septembrie care avea încheiate acte aditionale la contractele de în care se prevedea obligatia restituirii sumei de 10000 de lei în cazul renuntarii la contractele de munca înaintea expirarii unei perioade de 3 ani, s-a constatat ca reclamanta nu a informat conducerea societatii despre existenta acestor acte aditionale si nu a procedat la punerea lor în aplicare fapte ce constituie abateri de la Regulamentul de ordine interioara si încalcari al sarcinilor de serviciu si s-a propus retinerea în sarcina sa a sumei de 31305 lei reprezentând prejudiciu produs angajatorului din vina si în legatura cu munca sa.
Tribunalul a constatat ca actiunea nu este fondata.
Astfel, reclamanta a formulat o actiune în raspundere patrimoniala întemeiata pe dispozitiile art. 270 din Codul muncii pentru existenta careia trebuie îndeplinite cumulativ o serie de conditii printre care , esentiala, este producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului. În speta de fata nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantei atâta timp cât pentru punerea în aplicare a prevederilor actelor aditionale aceasta are la îndemâna o actiune directa împotriva fostilor angajati aflându-se abia la începutul termenului de prescriptie reglementat de art. 283 alin. 1 lit.c din Codul muncii. Numai în situatia în care actiunea directa nu ar mai putea fi exercitata si daca s-ar dovedi ca sunt întrunite conditiile de existenta ale raspunderii fostului angajat s-ar putea formula o actiune în raspundere subsidiara, care ,chiar daca nu mai este reglementata în mod explicit în actualul cod al muncii, este admisibila.
De fapt din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si conform carora s-a efectuat cercetarea disciplinara prealabila reiese ca reclamanta face confuzie între raspunderea disciplinara care intervine atunci când s-a savârsit o abatere disciplinara si pentru care se poate aplica una din sanctiunile reglementate de art. 264 din Codul muncii si raspunderea patrimoniala care are alt regim asa cum aratam mai sus.
Pentru considerentele de fapt si de drept ce preced actiunea a fost respinsa.
Pentru aceleasi considerente din care rezulta ca pârâta nu are interes sa atace actele aditionale, la care se adauga si acela ca reclamanta nu a înteles sa îi cheme în judecata si pe titularii acestora, desi i s-a pus în vedere aceasta împrejurare, a fost respinsa si cererea reconventionala.
