Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 748 din 7 mai 2007, au fost respinse cererile de numire în funcţia de judecător, formulate de un număr de 54 procurori, printre care şi recurentul, în baza dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 22-23 din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procurori şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, şi a art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată şi modificată.
In partea expozitivă a actului, s-a tăcut trimitere la hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 738 din 1 mai 2007, prin care a fost aprobată lista posturilor vacante de judecători destinate procedurii de soluţionare a cererilor formulate de procurori pentru numirea în funcţia de judecător.
Prin hotărârea nr. 448 din data de 7 mai 2007, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat că un număr de 62 de procurori îndeplinesc condiţiile de numire în funcţia de judecători, printre care şi recurentul.
Pentru a examina modul în care Consiliul Superior al Magistraturii îşi exercită dreptul de apreciere în privinţa îndeplinirii cerinţelor legale pentru numirea în funcţia de judecător, este obligatoriu, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. republicată, modificată şi completată, ca hotărârea atacată să fie motivată. Motivarea conferă actului administrativ transparenţă, fiind importantă atât pentru cel vizat, cât şi pentru instanţa de judecată care înfăptuieşte controlul de legalitate.
Din perspectiva instanţei de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcaţia dintre actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege autorităţii publice şi cel adoptat prin exccs de putere, astfel cum este definit acest termen în art. 2 alin. (I) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi completată.
Deşi hotărârea nr. 748 din 8 mai 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este succint şi generic motivată, raţiunea pentru care cererea formulată de un număr de 54 de procurori, printre care şi recurentul, a fost respinsă poate fi uşor decelată, fiind menţionate criteriile avute în vedere la adoptarea acesteia, respectiv avizele date de conducerile parchetelor şi instanţelor în cazurile prezentate privind traseul profesional, precum şi prestaţia avută în cadrul interviului în faţa Plenului.
S-a constatat astfel ca nefondată critica recurentului privind nemotivarea hotărârii atacate.
1 Dc pildă, dacă actul este însoţit de o adresă de comunicare ori un raport sau aviz care îl fundamentează. iar una dintre aceste operaţiuni administrative cuprinde motivarea actului administrativ, nu se poate susţine că actul este nemotivat, întrucât dreptul la informare şi apărare al particularului mai înainte de a formula acţiune în administrativ este respectat; în schimb, dacă motivarea actului apare abia în întâmpinarea pe care administraţia o redactează la acţiunea in contcncios administrativ, atunci ea trebuie considerată extrinsecă şi, prin urmare, actul este anulabil pentru acest motiv.
în privinţa procedurii prevăzute de legislaţia în materie, s-a constatat că, formal, recurentul îndeplinea condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcţia de judecător, însă dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. republicată şi modificată, prevăd şi obligativitatea susţinerii unui interviu în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecător.
în cadrul marjei de apreciere pentru verificarea condiţiilor de numire în funcţia de judecător, nu se poate reţine că susţinerea unui interviu în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă un abuz de drept. în condiţiile în care interviul susţinut în faţa Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nu exclude posibilitatea susţinerii interviului şi în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care are atribuţia de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor, conform art. 61 alin. (l)din Legea nr. 303/2004.
De altfel, recurentul nu critică hotărârea atacată ca fiind arbitrară ori adoptată cu exces de putere sub aspectul prestaţiei avute la interviul din faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, astfel că intervievarea acestuia, alături de ceilalţi procurori care au solicitat numirea în funcţia de judecător, apare ca fiind legitimă.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1553 din 9 aprilie 2008, în Jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc. 2008, sem. I, p. 459
Notă: Soluţia instanţei noastre supreme – corectă – expune un alt principiu al relaţiei dintre motivare (condiţie de valabilitate externă) şi motiv (condiţie internă). Scopul motivării este acela de a decela motivul actului, pentru ca instanţa să poată verifica dacă nu cumva actul a fost emis cu exces de putere. Or, în ipoteza în care motivarea există (chiar succintă fiind) astfel încât motivul este vizibil, iar acesta nu este criticat de către reclamant (în speţă, că interviul a fost organizat şi derulat cu exces de putere – abuziv – din partea autorităţii), actul va fi în principiu menţinut, fiind aproape exclusă anularea lui pe singurul motiv al unui viciu de motivare (în sensul că aceasta este insuficientă).
