În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul
( Judecătoria Lipova-Sentinţa civilă nr.982/31.10.2012)
Prin Sentinţa civilă nr.982/31.10.2012 a fost admisă acţiunea reclamantului Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii împotriva pârâtului O. L.-R.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtul O. L.-R. împotriva SC”A.S”SRL.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 26.620,21 lei actualizată cu rata dobânzii legale începând cu 20.04.2012 şi până la data plăţii, cu titlu de pretenţii, precum şi suma de 1678 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată chemata în garanţie să plătească reclamantului sumele la care pârâtul a fost obligat către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în fapt că în data de 12.07.2009 s-a produs un accident de circulaţie pe DJ691-la km 41 (judeţul Timiş), în care au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare TM-08 şi TM-38. Din Anexa 2 nr. 406573/05.03.2010 eliberată de IPJ Timiş-S.P.R. precum şi din Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale eliberată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul 9888/P/2009, rezultă că vinovat pentru producerea accidentului se face numitul O. L.R., pârâtul din prezenta acţiune, care a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare TM-08. Prin fapta săvârşită, acesta a cauzat prejudicii numitului P. L., prin avarierea autoturismului proprietatea acestuia, marca Volkswagen Golf, cu nr. de înmatriculare TM-38, precum şi prin vătămarea sănătăţii şi integrităţii corporale a acestuia. De asemenea, în urma accidentului au suferit vătămări corporale şi numiţii P. N., S.V. şi S.V.
Având în vedere situaţia în fapt, se constată îndeplinirea criteriilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a conducătorului auto, după cum urmează: existenţa faptei ilicite cauzatoare de prejudicii: nerespectarea prevederilor legale legate de conducerea pe drumurile publice; existenţa prejudiciului: daunele provocate autovehiculului TM-38, menţionate în Autorizaţia de reparaţii seria CR nr.– şi în raportul de verificare, constatare şi avizare tehnică de daună nr. 713/25.05.2010, ambele depuse odată cu acţiunea formulată de FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII; de asemenea, pârâtul a provocat şi prejudicii nepatrimoniale, prin vătămarea corporală a persoanelor aflate la momentul accidentului în autovehiculul TM-38, conform certificatelor medico-legale anexate prezentei acţiuni; relaţia de cauzalitate directă între fapta ilicită şi prejudiciu: nerespectarea prevederilor legale privind conducerea pe drumurile publice a condus la avarierea auto TM-38 şi la vătămarea corporală a numiţilor P.L., P.N., S.V. şi S.V.; existenţa culpei conducătorului: este reţinută de organele de poliţie în adresa cu nr. 406573/05.03.2010.
S-a constatat, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale a numitului O. L.R.
Ulterior producerii accidentului, pârâtul nu a făcut dovada valabilităţii unei poliţe de asigurare RCA pentru autovehiculul condus de acesta, situaţie în care, conform prevederilor art.25A1 din Legea nr.32/2000 şi ale art.3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, Fondul de protecţie a victimelor străzii este obligat să garanteze plata despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate.
Având în vedere că persoana vinovată de producerea accidentului a refuzat să îi despăgubească pentru prejudiciul suferit, P.L., P.N., S.V. şi S.V. au solicitat despăgubirea, în baza art. 7, alin. 1 din Normele privind constituirea, administrarea şi utilizarea Fondului de protecţie a victimelor străzii puse în aplicare prin Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, de la Fondul de protecţie a victimelor străzii. în baza prevederilor acestor norme, Fondul a dat curs cererilor de despăgubire, pe care le-a soluţionat după cum urmează: d-lui P.L. i-a achitat suma de 20.153 lei pentru daunele materiale suferite ca urmare a avarierii autoturismului proprietatea acestuia, cu nr. de înmatriculare TM-38 în cadrul dosarului FPVS 30/10, şi respectiv suma de 1.400 lei cu titlu de daune morale pentru vătămările suferite de acesta, în cadrul dosarului FPVS 31/10; P. N. i-a achitat suma de 800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 32/10; d-nei S. V. i-a achitat suma de 1.800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 34/10; d-lui S. V. i-a achitat suma de 800 lei daune morale pentru vătămările corporale suferite, în cadrul dosarului FPVS 35/10.
Despăgubirile materiale:
Constatarea avariilor s-a realizat prin intermediul SC -Management SRL, la cererea Fondului, conform prevederilor art.8 din Ordinul CSA nr. 1/2008.
Stabilirea cuantumului prejudiciului, s-a realizat prin întocmirea de către SC. Asig T. SRL a unui Raport de verificare tehnică (anexat prezentei). După evaluarea prejudiciului, Fondul a notificat persoana vinovată de producerea accidentului asupra sumei pe care urmează să o plătească cu titlu de despăgubiri şi în lipsa unui răspuns din partea acesteia, suma a fost achitată persoanei prejudiciate.
Aşa cum rezultă şi din documentele depuse odată cu prezenta acţiune, la stabilirea despăgubirilor cuvenite s-a folosit această modalitate de evaluare, care este conformă cu prevederile legale în vigoare la data producerii accidentului.
Daunele morale:
Stabilirea sumelor acordate cu titlu de daune morale s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 49 pct. 1 din Ordinul Preşedintelui CSA nr. 21/2009, avându-se în vedere, pe lângă documentele puse la dispoziţie de către persoanele vătămate, şi jurisprudenţa din România în această materie.
Astfel, numitul P. L. a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1379/24.07.2009 eliberat de Institutul de Medicină Legală Timişoara, din care reisese că a avut nevoie de 7 zile de îngrijiri medicale. Suma de 1.400 de lei a fost calculată prin înmulţirea celor 7 de zile de îngrijiri medicale cu 200 lei.
În acelaşi mod au fost calculate şi sumele acordate cu titlu de despăgubiri pentru daune morale şi pentru P. N., care a depus la dosar certificatul medico-legal 1378/24.07.2009 (4 zile X 200 lei = 800 lei), pentru S. V., care a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 1380/24.07.2009 (9 zile X 200 lei = 1.800 lei) şi respectiv pentru S. V., care a depus certificatul medico-legal nr. 1381/24.07.2009 (4 zile X 200 lei = 800 lei).
În virtutea prevederilor art.25A1 pctA2 din Legea nr.32/2000, „Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relaţie juridică cu el, pentru obligaţiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond”.
Conform prevederilor art. 25A1 pct. 15 din Legea nr.32/2000 „în vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entităţii care a determinat prejudiciul.”
Totodată, conform prevederilor art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, „după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.
Persoana sau persoanele responsabile pentru repararea prejudiciului au obligaţia să ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legală aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii.”
Conform prevederilor art.3 pct.4 din Ordinul CSA nr. 1/2008 „Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire…”
Coroborând cu prevederile art.25A1 din Legea nr.32/2000 şi cele ale art.11 şi 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, se constată calitatea de fidejusor legal al Fondului în raport cu persoanele responsabile pentru producerea prejudiciului, şi obligaţia acestuia de a da curs cererilor de despăgubire, formulate de persoanele prejudiciate.
Astfel, conform prevederilor art. 1669 C. Civ. „Cauţionatorul ce a plătit are regres contra debitorului principal, atât când a garantat cu ştiinţa debitorului, cât şi pe neştiinţa lui. Regresul se întinde atât asupra capitalului, cât si asupra dobânzilor şi a spezelor, cu toate acestea, garantul nu are regres decât pentru spezele făcute de dânsul după ce a notificat debitorului principal reclamaţia pornită asupră-i. Fidejusorul are regres şi pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă, şi încă şi pentru daune-interese, dacă se cuvine. Cu toate acestea, dobânzile ce ar fi fost datorite creditorului nu vor merge în favoarea garantului decât din ziua în care s-a notificat plata.” Totodată conform art. 1670 C. Civ „Cauţionatorul ce a plătit datoria intră în dreptul ce avea creditorul contra datornicului.”
Astfel, prin aplicarea prevederilor art.1669-1670 C. Civil, persoana responsabilă pentru producerea prejudiciului nu poate contesta în contradictoriu cu fidejusorul FPVS cuantumul despăgubirilor achitate, revenindu-i obligaţia de a le rambursa în întregime, având în vedere că FPVS a notificat-o cu prilejul avizării daunei şi ulterior, notificând-o cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite şi data în care urmează a fi efectuată plata acestora.
În măsura în care persoana responsabilă va considera că sumele achitate de FPVS cu titlu de despăgubiri nu sunt integral justificate, va putea solicita printr-o acţiune separată, rambursarea diferentei direct de la persoana prejudiciată prin producerea accidentului de circulaţie.
În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtului, instanţa a constatat că acesta este răspunzător de producerea prejudiciului în baza art. 998-998 Cod civil (1865), prejudiciul s-a produs ca urmare a imprudenţei şi neglijenţei sale.
În acest timp, şi chemata în garanţie, în calitate de comitent are calitate procesuală, pasivă, prejudiciul fiind cauzat de un prepus al său în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, răspunderea fiind reglementată de art. 1000 alin. 3 Cod civil(1965).
În situaţia avută în vedere de art. 1003 Cod civil, când prejudiciul este imputabil mai multor persoane, răspunderea acestora este solidară.
În cazul dedus judecăţii, pârâtul a cauzat un prejudiciu datorită imprudenţei şi neglijenţei sale. În mod normal, ar trebui să răspundă de producerea acestui prejudiciu, în baza art. 989-989 Cod civil.
În baza art. 1000 al. 3 Cod civil, de producerea prejudiciului se face răspunzătoare şi chemata în garanţie, prejudiciul fiind produs de către pârât, în calitate de prepus al său, conducând un autovehicul în baza unui contract de muncă.
Dacă autovehiculul care circula pe drumurile publice era asigurat de răspundere civilă, prejudiciul se putea recupera în baza acestei asigurări.
În acest caz, nu mai intervenea răspunderea pârâtului pentru fapta proprie, întrucât nu mai era îndeplinită condiţia ca prejudiciul „să nu fi fost recuperat”.
Acesta constituie un motiv pentru admiterea cererii de chemare în garanţie, urmând ca în baza art. 60 al. 1 Cod procedură civilă, chemata în garanţie să fie obligată la plata despăgubirilor şi pretenţiilor la care urmează să fie obligat pârâtul.
Faţă de această stare de fapt, în baza art. 137 aliniat 1 Cod de procedură civilă, a respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulată de pârâtul O.L. – R. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive formulate de chemata în garanţie SC SRL .
A fost admisă acţiunea reclamantului FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII (F.P.V.S) împotriva pârâtului O. L.-R.
A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul O. L.– R. împotriva SC -SRL.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 26.620,21 lei actualizată cu rata dobânzii legale începând cu 20.04.2012 şi până la data plăţii, cu titlul de pretenţii.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1678 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată chemata în garanţie să plătească reclamantului sumele la care pârâtul a fost obligat către reclamant.
Notă. Soluţia a fost menţinută la Tribunalul Arad.
