Prin sentinţa civilă nr.357 din 20.01.2010 Judecătoria Bacău a admis contestatia, a constatat prescrisă executarea silită a sentintei civile nr.6962/12.12.1990 a Judecătoriei Bacău si a anulat formele de emise în dosarul nr.206/2009 al BEJ C.F..
Pentru a pronunta sentinta civilă nr. 357/2010 Judecătoria Bacău a retinut că termenul de prescripţie a executării silite a început să curgă din momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 6962/12.12.1990, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr.5352/1990, termenul de prescripţie fiind de 10 ani, fiind vorba de o acţiune în revendicare.
Termenul de prescripţie s-a împlinit, potrivit art.101 alin.3 C.p.c., în data de 12.12.2000. Cererea de executare silită a fost formulată de către intimatul B.A. la data de 7.08.2009, astfel cum rezultă din dosarul de executare silită nr.206/2009 al BEJ C.F..
Instanţa a reţinut că prin formularea cererii de lămurire dispozitiv, respectiv a cererii de îndreptare eroare materială, intimatul nu a efectuat acte de întrerupere a prescripţiei executării silite, nefiind vorba de acte de executare, pe de o parte, iar pe de altă parte aceste două cereri fiind ulterioare împlinirii termenului de prescripţie a executării silite.
Instanta de fond a avut în vedere si dispozitiile art.405 alin.1, alin.2, alin.3 cod procedură civilă, art.404 alin.1 cod procedură civilă.
Impotriva sentintei civile nr.357/2010 pronuntata de Judecătoria Bacău a declarat recurs intimatul B.A..
In motivarea recursului se arata că hotărârea pronuntata de Judecătoria Bacău, nu face nicio referire la sentinţa din 28.06.2006 si îndreptare de eroare din 15.09.2006, obiectul din somatia nr.206/2009 din 25.08.2009 – judecătoresc C.F. care face initial obiectul contestatiei.In fapt, în anul 2006 a formulat o cerere de lămurire de dispozitiv a sentintei 6962/1990 (revendicare teren necolectivizat în baza art.480 cod civil) , unicul motiv fiind că formularea instantei lasă loc de interpretări si nu poate fi pusă în executare astfel încât dreptul de proprietate, desi i-a fost recunoscut, acesta nu poate fi exercitat (sentinta din 2806/2006, fila 2).
Pentru acest motiv – lipsa posibilitătii de a pune în executarte, actiunea a fost admisă, dându-i posibilitatea reală a unei întreruperi a prescripâţiei executării silite, materializată prin investirea cu formulă în 20.02.2007 si a încuviinţării executării silite în august 2009, în schimb instanta invocă prescriptia sentintei 6962/90 fără a lua în discutie încheierea din 28.06.2006 cu îndreptarea de eroare 15.09.2006 care este o sentinţă distinctă, în termen, eludând faptul că magistratul care dispune investirea verifică dacă titlul executoriu îndeplineşte toate conditiile de fond si formă, deliberând asupra cererii si o admite într-o încheiere irevocabilă care numai poate fi supusă controlului judecătoresc ulterior. Faptul că nu se face nicio referire la încheierea din 28.06.2006 şi îndreptarea de eroare din 15.09.2006 care constituie obiectul somaţiei 206/2009 duc la ideea unei existenţe fictive a celor două iar investirea si încuviintarea lor să fie doar virtuale si nu reale.
In susţinerea recursului recurentul a depus înscrisuri.
Intimatul nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând sentinta civilă recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanta de fond face referire la cererea de lămurire dispozitiv (cerere ce a fost soluţionată prin încheierea din 28.06.2006) şi la cererea de îndreptare eroare materială ( solutionată prin încheierea din 15.09.2006) şi în mod corect instanţa retine că aceste cereri nu reprezintă acte de întrerupere a prescriptiei executării silite.
Potrivit dispozitiilor art.405 ind.2 cod procedură civilă cursul prescripţiei se întrerupe:
a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
b) pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;
c) pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, în condiţiile art. 453 alin. 2;
d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare;
e) pe data depunerii cererii de reluare a executării, în condiţiile art. 371^6 alin. 1;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
După întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.
Prescripţia nu este întreruptă dacă cererea de executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea.
Intrucât întreruperea cursului prescriptiei înlătură efectele normale ale acesteia, textul art.405 ind.2 cod procedură civilă care enumeră cauzele de întrerupere a prescriptiei dreptului de a cere executarea silită, are un caracter excepţional si este de strictă interpretare. Aşa fiind nu va putea produce efectul intreruptiv al cursului termenului de prescriptie al dreptului de a cere executarea silită alte împrejurări, acte sau fapte, decât cele mentionate limitativ în art.405 ind.2 cod procedură civilă.
Cererea de investire cu formulă executorie si încuviinţarea executarea silită se solutionează în cadrul unei proceduri necontencioase astfel că instanta nu cercetează prescriptia executării silite. Prima procedură contencioasă în cadrul procedurii de executare silită este contestatia la executare, astfel că în cadrul acesteia se poate invoca excepţia prescriptiei executării silite.
Faţă de cele retinute mai sus, tribunalul văzând si dispozitiile art.312 alin.1 cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
