În susţinerea cererii s-a arătat ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 136, 146 şi 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală în sensul ca inculpatul a comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe ca lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
A fost ataşat dosarul de urmărire penala nr. 84/D/P/2011 al DIICOT Serviciul Teritorial Oradea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
În data de 05.10.2011, ca urmare a depistării şi audierii victimei minore PML, Politia Oradea – Biroul de combatere a infracţiunilor contra persoanei a sesizat BCCO Oradea în vederea efectuării de verificări pentru a stabili daca aceasta a făcut obiectul infracţiunii de trafic de persoane.
În declaraţia din data de 5.10.2011, victima a susţinut ca prietenul sau, S, i-a cerut sa se prostitueze pe şoseaua de centura din Oradea, explicându-i ce trebuie sa facă şi promiţându-i ca vor imparti sumele de bani obţinute în acest fel. Victima a mai arătat ca a întreţinut relaţii sexuale cu diverşi clienţi, însă inculpatul nu şi-a respectat promisiunea însuşindu-şi cea mai mare parte a banilor încasaţi de la clienţi.
Organele de politie i-au prezentat victimei la aceeaşi data fotografii judiciare, aceasta recunoscându-l şi identificându-l pe inculpat ca fiind DSA cu datele indicate. Ulterior, în data de 03.11.2011 şi 01.03.2012, victima a fost din nou audiata.
În data de 03.11.2011, organele de politie au procedat la citirea memoriei cartelei telefonice din telefonul mobil găsit asupra victimei în momentul depistării sale, iar în data de 21.10.2011 a fost depus la dosarul cauzei listingul convorbirilor telefonice efectuate în perioada 17.05.2011-17.10.2011 de la/la cartela SIM din acelaşi telefon mobil.
În data de 07.11.2011, lucrători din cadrul Biroului de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea s-au sesizat din oficiu cu privire la fapta inculpatului DSA care, prin înşelăciune, profitând de situaţia familiala, precum şi de capacitatea redusa de a judeca consecinţele faptelor sale (având în vedere vârsta frageda a minorei) a racolat-o pe minora PML după care a transportat-o în Oradea şi a obligat-o la practicarea prostituţiei pe şoseaua de centura a municipiului Oradea, fapta ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001 şi act sexual cu minor prev. de art. 198 Cod penal.
În data de 08.11.2011, procurorul din cadrul DIICOT Serviciul Teritorial Oradea a dispus prin ordonanţa ca lucrătorii din cadrul BCCO Oradea sa procedeze la audierea victimei, identificarea şi audierea altor ale aceluiaşi inculpat, audierea făptuitorului DSA, identificarea şi audierea lui „M” la care victima a făcut referire în declaraţia sa, identificarea şi audierea în calitate de martori a altor persoane cu care victima a întreţinut relaţii sexuale în cursul anului 2011, obţinerea listingului cu numerele de telefon utilizate de către făptuitor în cursul anului 2011 şi efectuarea altor acte de cercetare penala pertinente şi utile soluţionării cauzei.
În data de 31.01.2012 a fost depuse la dosarul cauzei hartile relaţionale referitoare la listingurile telefonice privind contactele telefonice ale posturilor telefonice solicitate.
Se constată ca indiciile temeinice privind săvârşirea faptei de trafic de minori existau încă de la începutul anului 2012, ulterior acestei date, cu excepţia audierii unui martor în martie 2012 – VKA (beneficiar al serviciilor sexuale oferite de către victima) – organele de urmărire penala nu au mai efectuat alte acte de cercetare penala până în cursul lunii iunie 2012 când s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpat prin rezoluţia din data de 11.06.2012, audierea sa în calitate de făptuitor, învinuit şi inculpat, efectuarea unei confruntări cu victima, punerea în mişcare a acţiunii penale şi emiterea ordonanţei de reţinere.
Astfel, declaraţia victimei în care aceasta îl indica pe inculpat ca fiind cel care a racolat-o din satul P şi, ulterior, a determinat-o sa intretina relaţii sexuale cu diverşi clienţi pe şoseaua de centura a municipiului Oradea în schimbul unor sume de bani pe care şi le-a însuşit în mare parte, se coroborează pe deplin cu celelalte acte premergătoare efectuate în cauza.
Victima a arătat ca îl cunoştea pe inculpat, l-a descris şi l-a recunoscut în fotografiile judiciare prezentate, organele de cercetare penala fiind în posesia tuturor datelor de identificare a inculpatului, dar cu toate acestea nu au procedat la audierea sa decât în cursul lunii iunie 2012. Aceeaşi victima a indicat numărul de telefon la care ţinea legătura cu inculpatul, listingurile depuse la dosarul cauzei arătând ca intr-adevăr numărul de telefon indicat aparţine unei rude apropiate inculpatului, respectiv mamei sale. Acelaşi listing este în măsura sa releve relaţia speciala evidenta dintre posesorii celor două posturi telefonice în condiţiile în care au fost identificate un număr exagerat de mare de apeluri intre aceste posturi telefonice (de ex. circa 60 de apeluri în decursul a câtorva ore în data de 03.10.2011).
Caracterul sincer al declaraţiei victimei este întărit de chiar declaraţia inculpatului care a negat iniţial ca a cunoscut-o pe victima (declaraţia învinuit 11.06.2012), ca s-ar fi întâlnit vreodată cu aceasta la discoteca din P sau ca ar fi purtat vreo discuţie telefonica cu aceasta. Ulterior, a revenit asupra acestei declaraţii recunoscând ca o cunoştea „doar din vedere din discoteca din P”, si ca doar a purtat unele discuţii cu aceasta atunci când victima l-a acostat în acea discoteca din Peptid.
Ulterior a revenit din nou şi a recunoscut în declaraţia data în faţa instanţei şi ca a purtat unele convorbiri telefonice ca victima în condiţiile în care aceasta l-ar fi căutat în mod repetat şi insistent pentru a-i cere sa aibă o relaţie cu el. Inculpatul a mai arătat ca faţă de insistentele victimei a luat hotărârea de a schimba telefonul respectiv cu mama sa, aceasta fiind cea care ar fi sunat-o pe victima – „probabil mama a fost curioasa sa vadă cine o suna la telefon”, curiozitate de-a dreptul maladiva daca tinem cont de numărul extrem de mare de apeluri date şi primite.
Instanţa reţine ca aceste contradicţii releva lipsa de sinceritate manifestata de către inculpat ce nu a putut prezenta vreo explicaţie rezonabila nici pentru împrejurarea ca victima a fost în măsura sa conducă organele de politie la locuinţa inculpatului şi sa descrie conformaţia interiorului apartamentului, aspecte care sunt de natura sa confirme ca inculpatul a condus-o intr-adevăr pe victima la locuinţa sa aşa cum aceasta din urma susţine.
Ca atare, instanţa reţine ca declaraţia victimei se coroborează, spre deosebire de declaraţia inculpatului, cu celelalte mijloace de proba administrate până în prezent şi ca, în acest fel, sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală referitoare al existenta probelor şi indiciilor privind săvârşirea faptei ce formează obiectul acuzaţiilor aduse inculpatului însă, în ce priveşte temeiul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f Cod de procedură penală, nu au fost prezentate probe certe vizând existenta pericolului concret pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Astfel, deşi încă de la începutul anului existau indiciile prevăzute de art. 143 Cod de procedură penală, nici la momentul respectiv şi nici ulterior pe parcursul a circa 6 luni nu s-a apreciat ca inculpatul ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica din moment ce nu s-a formulat propunere de luare a unei măsuri preventive pe temeiul art. 148 lit. f Cod de procedură penală. In aceste condiţii, cronologia şi întinderea actelor procesuale efectuate – analizate prin prisma gradului de complexitate al cauzei – sunt de natura a reliefa gradul de pericol concret pentru ordinea publica pe care organele de urmărire penala îl percep a-l reprezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Atâta timp cât nici în perioada imediată săvârşirii ori descoperirii faptei şi nici ulterior, în momentul efectuării actelor premergătoare, nu s-a apreciat că există un pericol concret pentru tulburarea ordinii publice, care să justifice arestarea preventivă, cu atât mai puţin în prezent, la circa 8 luni de la data comiterii ultimului act material, un astfel de pericol poate determina arestarea preventivă a inculpatului.
Pe de alta parte, instanţa reţinând ca sunt probe şi indicii temeinice ca inculpatul a săvârşit fapta prevăzuta de art. 13 alin. 1 din Legea 678/2001, apreciază ca pentru buna desfăşurare a procesului penal, precum şi pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penala, cu atât mai mult cu cât acesta nu este la primul contact cu legea penala – fiind condamnat definitiv prin sentinţa penala nr. 524/2011 a Judecătoriei Oradea pentru comiterea în minorat a infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c alin. 2/1 lit. a Cod penal – se impune luarea unei măsuri preventive restrictive de libertate care sa asigure, aşa cum am arătat mai sus, scopul prevăzut de art. 136 Cod de procedură penală.
