Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 09.04.2014 reclamanta B.I.Rdomiciliata in comuna S., Jud. Olt, a chemat in judecata si personal la interogatoriu pe paratul B.J, domiciliat in comuna S, Jud.Olt, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta, sa dispuna desfacerea casatoriei incheiate intre parti din culpa exclusiva a paratului, revenirea reclamantei la numele avut inainte de incheierea casatoriei, exercitarea autoritatii parintesti in privinta minorilor B.R si B.R, sa se faca in comun de ambii parinti, domiciliului minorilor sa fie stabilit la mama iar paratul sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorilor incepand cu data intoroducerii cererii si pana la majoratul acestora.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este casatorita cu paratul din anul 2010 iar locuinta acestora, dupa casatorie a fost stabilita in domiciliul parintilor paratului unde au si convietuit pana la separarea acestora in fapt.
Reclamanta a mai precizat ca in timpul casatoriei paratul, se comporta violent cu aceasta, o insulta si chiar o si agresa, insinuand ca unul din minorii rezultati din casatorie nu ar fi al sau. De asemenea a mai precizat reclamanta ca scandalurile frecvente pe care paratul le provoca erau sustinute si de parintii sai care ii vorbeau urat , o insultau iar socrul sau chiar a si injurat-o toate aceste intamplari avand loc in prezenta altor persoane, pentru a o umili si injosi pe reclamanta.
Refuzul nejustificat al paratului de a relua convietuirea dupa de aceasta a fost cea care a suportat atata batjocura si umilinta din partea lui si a familiei sale, face imposibila continuarea casatoriei, motiv pentru care solicita desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului.
Intrucat cei doi minori au fost ingrijiti inca de la nastere de catre reclamanta, avand in vedere si varsta foarte frageda a acestora care necesita o implicare mult mai mare a mamei in cresterea lor, precum si faptul ca intre reclamanta si copii s-au stabilit sentimente de afectiune si atasament reciproc precum si faptul ca aceasta detine conditii bune pentru cresterea si ingrijirea copiilor, fiind ajutata in acest sens si de parintii sai, solicita ca locuinta minorilor sa fie stabilita la aceasta, urmand ca paratul sa fie obligat la plata unei pensii de intretinere.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 373 lit. b raportat la art. 379 alin.1 c.civ., art. 309 alin.2 c.civ., art. 397 si 400 c civ., art. 402 si 529 c.civ, art. 914-915, art. 918 si 933 n.c.pr. civ. si art. 451-453 n. c.pr. civ..
In dovedirea cererii de chemare in judecata reclamanta a solicitat proba cu acte, interogatoriul paratului si proba testimoniala cu trei martori.
Atasat au fost depuse in copie urmatoarele inscrisuri: certificat de casatorie, certificat de nastere minori, chitanta de plata a taxei judiciare de timbru.
La data de 30.04.2014 paratul B.J a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei incheiata la data de 03.01.2010 din vina exclusiva a paratei reconventionale, autoritatea parinteasca fata de cei doi minori sa fie exercitata in comun de ambii parinti iar domiciliul acestora sa fie stabilit la tata iar in temeiul art. 402 raportat la art. 530 c. Civ., tata sa contribuie la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala ale minorilor in natura iar mama parata reconventional sa fie obligata la plata unei pensii de intretinere in bani, cu incepere de la data introiducerii cererii de chemare in judecata si pana la majoratul minorilor, cuantumul acestei obligatii urmand a fi stabilit de instanta in raport de veniturile realizate.
De asemenea paratul a mai solicitat pe cale reconventionala ca reclamanta sa revina la numele purtat inainte de casatorie, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reconventionale paratul a aratat ca este casatorit cu parata din data de 03.01.2010 iar dupa incheierea casatoriei, mai exact dupa nasterea primului copil acestia si-au stabilit domiciliul in comun in localitatea S, jud. Olt, unde au locuit impreuna cu bunica acestuia si parintii sai.
Separarea in fapt s-a produs la data de 19.02.2014 cand fara motiv, reclamanta a plecat la parintii sai insa la cateva zile acesta a aflat ca reclamanta avea o relatie cu un alt barbat care de aproximativ 2 sapatamani venise din strainatate, la care si locuieste si cu care intentioneaza sa si plece in Spania.
Desi paratul a aratat ca ulterior separarii in fapt acesta a incercat sa reia relatiile de casatorie, incercarile sale de a readuce normalitatea in viata de famile au ramas fara rezultat si asta din cauza relatiei extraconjugale pe care reclamanta o avea cu un alt barbat.
Paratul a mai aratat ca din relatia de casatorie au rezultat doi minori care la separarea in fapt, au fost luati de reclamanta si dusi in domiciliul parintilor sai.
Avand in vedere ca minorii de la nastere si pana in prezent au locuit in domiciliul acestuia iar schimbarea mediului de crestere ar putea atrage efecte negative in cresterea si dezvoltarea acestora, paratul solicita ca domiciliul minorilor sa fie stabilit la acesta.
In dovedirea cererii formulate paratul reconventional a solicita proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimoniala cu doi martori si inscrisuri.
Atasat cererii reconventionale au fost depuse in copie inscrisuri.
In cursul cercetarii judecatoresti a fost administrata proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantei si al paratului si proba testiomaniala cu doi martori pentru fiecare parte, declaratiile martorilor, audiati sub prestare de juramant, fiind consmenate si atasate la dosar.
In baza rolului activ instanta a dispus efectuarea in cauza si a unor anchete sociale la domiciliile ambelor parti.
La termenul de judecata din data de 11.11.2014 nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de solutionat instanta a dat cuvantul in dezbateri partilor prezente si a ramas in pronuntare cu privire la cauza de fata.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele :
In fapt, reclamanta si paratul s-au casatorit la data de 03 ianuarie 2010 iar din casatoria celor doi au rezultat minorii B.R si B.R.
In drept, potrivit art. 373 lit. b C civ divortul poate avea loc atunci cand din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Din probele administrate in cauza rezulta ca relatiile dintre cei doi soti sunt grav vatamate iar continuarea casatoriei nu mai este posibila intrucat partile desi sunt separate in fapt de mai bine de 8 luni de zile, in tot acest interval de timp sotii nu au putut ajunge la o impacare.
Din contra probele administrate in cauza dovedesc ca si ulterior separarii in fapt in momentele in care cei doi soti se intalneau in loc ca acestia sa se concentreze pe gasirea unor solutii de reluare a vietii de familie intre ei s-au nascut conflicte, reprosuri si uneori chiar manifestari violente care au determinat si sesizarea organelor de politie.
In aceste conditii se constata ca intre soti relatiile sunt unele tensionate si au atins cote maxine, astfel incat continuarea relatiei de casnicie care in mod normal implica respect si sprijin moral si material, nu mai este posibila.
In ceea ce priveste culpa in destramarea relatiilor de casnicie, instanta apreciaza ca paratul este cel care se face vinovat de acest lucru intrucat din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca acesta a manifestat in timpul casniciei un comportament necorespunzator vietii de familie, respectiv a lovit-o pe reclamanta si ii adresa cuvinte jignitoare, obisnuind sa consume si alcool, moment in care devenea gelos si violent.
Instanta nu poate primi sustinerile paratului din cererea reconventionala in senul ca vinovata de destramarea relatiilor de casnicie ar fi reclamanta in conditiile in care din probele administrate in cauza nu rezulta o astfel de imprejurare din contra, martorii audiati in cauza au aratat ca reclamanta s-a implicat in viata de familie, respectiv a avut grija de copii, a ajutat la munca in gospodarie iar uneori chiar suplinea lipsa mamei paratului de la locul de munca, respectiv ii tinea acesteia locul la gradinita din localitate unde era angajata ca femeie de serviciu.
De asemenea din raspunsul paratului la interogatoriu rezulta ca reclamanta, in timpul casniciei i-a propus paratului sa se mute din locuinta parintilor acestuia, scopul fiind acela al salvarii casniciei celor doi, insa acesta a refuzat.
In aceste conditii instanta apreciaza ca paratul este cel care a incalcat obligatia de a manifesta respect si solidaritate in toate ipostazele morale si legale al vietii de famile, obligatii care sunt de esenta relatiilor de casatorie, conform art. 309 C Civ.
Pentru aceste motive, avand in vedere si dispozitiile art. art. 373 lit. b CPC instanta va admite cererea reclamantei si va dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratului.
Cu privire la capatul de cerere privind numele pe care il vor purta sotii dupa desfacerea casatoriei instanta retine ca :
Potrivit art. 383 alin. 1 N.C.C.,La desfacerea casatoriei prin divort, sotii pot conveni sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei. Instanta ia act de aceasta intelegere prin hotarârea de divort.
(alin.2) Pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soti sau de interesul superior al copilului, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, chiar in lipsa unei intelegeri intre ei.
(alin.3)Daca nu a intervenit o intelegere sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei ».
Avand in veder ca intre parti nu a intervenit nicio intelegere pentru ca reclamanta sa isi pastreze numele dobandit in timpul casatoriei, precum si faptul ca in cauza nu s-a dovedit existent unor motive temeinice care sa justifice ca reclamanta sa poarte pe viitor numele dobandit in timpul casatoriei, instanta va admite atat cererea reclamantei parate cat si a paratului reclamant si va dispune in temeiul art. 383 alin.3 C Civ., ca aceasta sa revina la numele avut inainte de incheierea casatoriei .
In ceea ce priveste capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti instanta retine ca potrivit articolului 397 din NCC „Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel”
Instanta retine ca autoritatea parinteasca nu este doar un drept al parintelui ci si un drept al copilului, drept ce are ca obligatii corelative indatoririle parintesti, astfel ca autoritatea parinteasca nu trebuie sa fie afectata de desfacerea sau anularea casatoriei sau a altei forme de relatie si nici de separarea de iure sau de facto a parintilor.
Din probele administrate in cauza rezulta ca interesul superior al minorilor reclama ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de catre ambii parinti având in vedere ca nici unul dintre acestia nu se afla in vreo situatie care sa-l impiedice sa ia decizii cu privire la cresterea copiilor.
In consecinta, pentru motivele mai sus aratate instanta urmeaza sa admita atat cererea reclamantei paratei cat si cererea reconventionala a paratului reclamant privind exercitarea autoritatii parintesti, in sensul ca aceasta urmeaza sa fie exercitata in comun de ambii parinti.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind stabilirea domicililui celor doi minori instanta va admite cererea reclamantei parate si va respinge cererea reconventionala a partului reclamant pentru urmatoarele considerente de fapt si de drept:
Potrivit articolul 496 din NCC „ Copilul minor locuieste la parintii sai. Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
Potrivit articolul 400 din NCC” In lipsa intelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste in mod statornic.
In ceea ce priveste criteriile avute in vedere la stabilirea domiciliului copilului, instanta retine ca acestea sunt altele decat cele avute in vedere la stabilirea exercitiului autoritatii parintesti.
Spre deosebire de exercitiul comun al autoritatii parintesti care presupune consultarea ambilor parinti in vederea luarii impreuna a deciziilor importante care privesc cresterea, educarea, invatatura si pregatirea profesionala a copilului, stabilirea locuintei acestuia nu inseamna doar asigurarea unui spatiu de locuit pentru copil si chiar ingrijirea si educarea permanenta de care are nevoie acesta .
Persoana la care locuieste copilul este asadar cea care ia deciziile ce privesc actele obisnuite, cu caracter curent privind supravegherea, cresterea, educatia, sanatatea si ingrijirea minorului.
La stabilirea locuintei copiilor trebuie sa se tina seama de interesul superior al copilului, care urmeaza a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere , cum sunt varsta minorului, conduita morala a fiecarui parinte, gradul de atasament fata de copil, situatia lor materiala, posibilitatile concrete de a se ocupa efectiv de minor precum si afectiunea manifestata de acesta de unul sau altul dintre parinti.
Aceste imprejurari, fara a fi determinante prin ele insele sunt lasate la aprecierea instantei pentru a conchide, in raport cu ansamblul criteriilor respective, morale si material care dintre parinti poate oferii conditii mai bune penttru cresterea si educarea copiilor.
De asemenea, instanta retine ca potrivit art. 21 din legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului in cazul in care parintii nu se inteleg cu privire la locuinta copilului, instanta de tutela va stabili locuinta acestuia la unul dintre ei, potrivit art. 496 alin.3 C civ. La evaluarea interesului copilului instant poate avea in vedere, in afara elementelor prevazute la art.2 alin6 si aspect precum disponibilitatea fiecarui parinte de a permite celuilalt mentinerea relatiilor personale.
Din probele administrate in cauza, rezulta ca imediat dupa casatorie, cei doi soti si-au stabilit domiciliul in locuinta parintilor paratului, unde au locuit si cei doi copii rezultati in timpul casatoriei.
La separarea in fapt a celor doi soti, respectiv februarie 2014 mama reclamanta a luat cei doi copii cu aceasta, in domiciliul parintilor sai, iar la solicitarea paratului, aceasta a fost de acord sa ii permita tatalui sa ia copii in domiciliul sau, pentru a petrece cateva zile impreuna, insa desi intelegerea sotilor a fost ca paratul sa aduca ulterior copii la mama, paratul nu a mai facut acest lucru.
Mai mult decat atata, ulterior paratul nu doar ca a refuzat sa inapoieze copii mamei insa nici nu a mai permis acesteia sa tina legatura cu minorii in conditii care sa nu afecteze cresterea armonioasa a acestora.
Astfel, din declaratiile martorilor audiati in cauza rezuta ca reclamanta, a incercat sa isi vada copii dupa ce acestia au fost luati de parat respectiv a mers atat la gradinita unde sunt inscrisi si unde mama paratului lucreaza ca femeie de serviciu dar si la domiciliul paratului insa la gradinita nu a reusit sa ia legatura cu copii intrucat accesul i-a fost interzis de mama paratului care a incuiat usa de la intrarea in gradinita iar la locuinta paratului reclamanta nu a reusit sa isi vada copii decat 5 minute la poarta. ( f.55 si f.88).
In aceste conditii se constata practic un refuz din partea paratului in a-si manifesta disponibilitatea de a permite mamei sa aiba legaturi personale cu cei doi copii ai sai in conditii in care acestia, desi mici fiind, sa nu perceapa starea conflictuala dintre cei doi soti si sa se poata bucura de dragostea, afectiunea si prezenta ambilor parinti in viata lor.
In consecinta, avand in vedere ca mama, desi separata in fapt de parat a inteles sa-si dea acordul ca tatal sa pastreze legatura cu copii, imprejurare recunoscuta si de acesta prin raspunsul la intrebarea nr.8 din interogatoriu( f.52) iar paratul ulterior nu doar ca nu si-a respectat intelegerea de a inapoia copii mamei insa prin prin comportamentul acestuia a incercat practic sa rupa orice legatura a mamei cu copii, incercand sa ii indeparteze de aceasta, dovada ca din declaratia martoriei VP rezulta ca mama nu si-a mai vazut copii de 6 luni de zile, instanta apreciaza ca cel putin in acest moment interesul superior al copiilor reclama ca domiciliul acestora sa fie la mama.
Mai mult decat atat la stabilirea domiciliului celor doi minori instata a avut in vedere nu doar disponibilitatea fiecarui parinte de a permite celuilalt sa aiba legaturi personale cu copii, astfel incat cresterea armonioasa a acestora sa nu fie afectata iar starea conflictuala dintre parinti sa nu fie resimtita de acestia ci si modul in care ambii parinti s-au implicat in cresterea si ingrijirea copiilor pana la separarea in fapt a parintilor.
Sub acest aspect, din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca cei care si-au dat concursul pentru cresterea si ingrijirea copiilor in timpul convietuirii celor doi soti, au fost atat reclamanta dar si parintii paratului, aceasta imprejurare fiind recunoascuta si de parat prin raspunsul la interogatoriu( f.52).
Din probele administrate in cauza nu rezulta insa o implicare a paratului cel putin in aceasi masura ca si a reclamantei in privinta copiilor, astfel incat in raport de aceasta imprejurare se apreciaza ca in situatia in care ambii copii sau chiar unul dintre ei ar urma sa locuiasca la tata, de fapt nu acesta ar fi cel care s-ar ocupa de cresterea si ingrijirea lor si de fapt cei care vor face acest lucru vor fi parintii paratului.
Or, scopul masurii stabilirii domiciliului la unul dintre parintie este acela ca parintele in mod direct sa se poata ingriji de copil si sa ii acorde acestuia atentia si ingrijirea de care ar avea nevoie in raport de varsta si nevoile acestuia, posibilitatea altor persoane de a se ingriji zilnic de minori, fiind o masura exceptionala.
Cum din probele administrate in cauza, rezulta ca reclamanta de la nastere si pana la separarea in fapt a fost permanent in preajma copiilor de care s-a si ingrijit in mod corespunzator si cum aceasta si-a manfestat interesul si disponibilitatea pentru a se ingriji in continuare de copii, avand in vedere si varsta foarte frageda a acestora, instanta apreciaza ca cel mai bine pentru minori, in acest moment este ca ei sa ramana sa locuieasca la mama pentru ca aceasta in continuare sa vegheze la cresterea si ingrijirea lor, asa cum a facut pana la separarea in fapt de parat.
De asemenea, din ancheta sociala efectuata in cauza rezulta ca reclamanta, la locuinta parintilor sai unde locuieste in prezent, dispune de posibilitati materiale si poate oferii copiilor sai conditii optime de ingrijire, crestere si educare, aceasta locuind intr-un imobil corespunzator mobilat si intretinut iar financiar este ajutata de parintii sai, mama obisnuind sa ajute sotii si in timpul casniciei atat cu pachete pentru copii cat si financiar( f.53)
In consecinta, având in vedere nevoile specifice vârstei instanta, apreciaza ca in cauza, interesul celor doi minori ar fi cel mai bine protejat prin faptul ca ei sa locuiasca impreuna iar domiciliul acestora sa fie stabilit la mama.
Instanta nu poate primii sustinerile paratului in sensul ca prin stabilirea locuintei copiilor la mama, mediul in care acestia au crescut s-ar schimba iar o astfel de imprejurare nu ar fi in interesul lor in conditiile in care, dat fiind varsta foarte frageda a acestora precum si faptul ca pana la separarea in fapt de parat, mama a fost o prezenta constata in viata celor doi copii, dar si faptul ca acestia nu este pentru prima oara cand ar merge sa stea la locuinta bunicilor materni, instanta apreciaza ca o astfel de modificare nu ar fi de natura sa afecteze in vreun fel conditiile de crestere si dezvoltare a celor doi copii.
In concluzie, pentru considerentele de fapt si de drept mai sus retinute instanta va admite cererea reclamantei parate si va dispune ca domiciliul copiilor sa fie la aceasta, urmand ca cererea reconventionala a paratului sub acest aspect sa fie respinsa ca neintemeiata.
Cu privire la obligatia de intretinere instanta retine ca :
Potrivit articolului 529 C.civ. „ Intretinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati.
Când intretinerea este datorata de parinte, ea se stabileste pâna la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii si o jumatate pentru 3 sau mai multi copii.
Cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, potrivit legii, nu poate depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat”.
Avand in vedere dispozitiile legale de mai sus dar si faptul ca obligatia de intretinere se stabileste in favoarea minorului, fiind un drept personal al acestuia care potrivit art. 525 c.civ., se prezuma ca se afla in nevoie, avand in vedere si nevoile minorilor in cauza, suficient de mari in raport de varsta pe care o au, instanta in lipsa unor venituri sigure ale paratului il va obliga pe acesta la plata sunei pensii de intretinere in cuantum de 150 lei pe luna pentru fiecare minor, reprezentand 1/3 din venitul minim pe economie
In ceea ce priveste data de la care pensia de intretinere este datorata instanta urmeaza a face aplicarea in cauza a dispozitiilor art.532 cod civ., in sensul ca va obliga paratul la plata pensiei de intretinere de la data introducerii cererii de chemare in judecata si pana la intervenirea unei cauze de modificare sau incetare a obligatiei.
In conformitate cu art. 402 C Civ, raportat la art. 499 C civ, reclamanta va fi obligata sa acorde intretinere in natuta celor doi copii minori.
In temeiul art.453 C civ., avand in vedere ca cererea reclamantei a fost admisa in totalitate va obliga paratul la plata sumei de 1180 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparator si taxa judiciara de timbru.
Corabia noiembrie 2015
