R O M Â N I A
TRIBUNALUL BRAŞOV
SECŢIA PENALĂ
EVAZIUNE FISCALA ACHITARE
SENTINŢA PENALĂ NR.83/S
Şedinţa publică din data de 19.03.2013
PREŞEDINTE – RDR judecător
GREFIER – GC
Cu participarea procurorului: BENEDEK ANDREEA din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov
Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpaţii :
-II, trimis în judecată pentru săvârşirea – infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a şi alin.2 din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (90 acte materiale)
– VA, trimis în judecată pentru săvârşirea – infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art.9 alin.1 lit. a şi alin.2 din legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal (71 acte materiale)
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispoziţiilor art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă, inculpatul VA, personal şi asistat de apărător ales av. BV , care reprezintă şi pe inculpatul II lipsă şi martorii CMB şi LAF, lipsă fiind celelalte părţi.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 05.03.2013, când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 12.03.2013, apoi pentru 19.03.2013.
TRIBUNALUL ,
Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată:
Prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov din 06.11.2012 dat în dosarul de urmărire penală nr. 338/P/2011 au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii II pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal (90 acte materiale) şi VA pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal (71 acte materiale).
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, în esenţă, în sarcina inculpatului II, că în perioada 26.05.2009 – 22.10.2009 în calitate de administrator al SC EA SRL şi ulterior în perioada 23.10.2009 – 31.03.2012 în calitate de coadministrator al SC EA SRL, împreună cu inculpatul VA, a comercializat în perioada 26.05.2009 – 22.10.2009 un număr de 19 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidenţiat în actele contabile ale societăţii valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare) ci doar marja de profit (diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea de cumpărare), iar în perioada 23.10.2009 – 31.03.2012 a comercializat împreună cu inculpatul VA 2009 un număr de 71 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidenţiat în actele contabile ale societăţii valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare), ci doar marja de profit (diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea de cumpărare), sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (constând în plata TVA).
În sarcina inculpatului VA s-a reţinut că în perioada 23.10.2009 – 31.03.2012 în calitate de coadministrator al SC EA SRL, împreună cu inculpatul II, a comercializat în perioada 23.10.2009 – 31.03.2012 un număr de 71 autoturisme second-hand cumpărate din Germania, ascunzând sursa taxabilă în sensul că nu a evidenţiat în actele contabile ale societăţii valoarea reală de impozitare a autoturismului (valoarea de vânzare), ci doar marja de profit (diferenţa dintre valoarea de vânzare şi valoarea de cumpărare), sustrăgându-se astfel de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale (constând în plata TVA).
La soluţionarea cauzei au fost avute în vedere probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declaraţia martorului Căciulă Marian (filele 45-47 vol. I), proces verbal ANAF – DGFP Braşov (filele 50-53 vol. I), raport de inspecţie fiscală, decizia de impunere şi procesul verbal întocmite de ANAF – DGFP Braşov – AIF – Serviciul de Inspecţie Fiscală nr. 4 (filele 60 -95 vol. I), formulare SCAC 2004 schimb de informaţii între autorităţile fiscale din România şi Germania (filele 96 – 145 vol. I), proces verbal + situaţii întocmite cu autovehiculele achiziţionate (filele 146 -156 vol. I), proces-verbal verificare sediu SC EA SRL ( fila 5, vol. II) proces verbal ridicare evidenţă contabilă SC EA SRL (filele 7, 8, vol. II) proces verbal de predare evidenţă contabilă SC EA SRL (filele 9 – 13, vol II) balanţele de verificare, jurnalele de vânzări şi jurnalele de cumpărări aferente perioadei aprilie 2007 – martie 2012, 99 de facturi fiscale de achiziţii autovehicule second hand efectuate în perioada 27.04.2007 – 27.03.2012, 96 de facturi fiscale de vânzare autovehicule second hand efectuate în perioada 27.04.2007 – 27.03.2012 ( filele 18 – 539, vol. II), adresele din datele 12.08.2010 şi 04.09.2012 către AFP Săcele, fişa sintetică totală editată la data de 21.09.2012 şi actele anexate: declaraţii 300, 390 şi 394 8filele 1 – 175 vol. III), extras Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov ( filele 233 – 238, vol. III),
şi cele administrate în faza cercetării judecătoreşti:certificatul de atestare fiscală eliberat pentru SC EA SRL la 24.04.2012 (fila 18 dosar instanţă), informaţii privind SC EA SRL furnizate de Oficiul Registrului Comerţului (filele 22-34), extras din registrul unic de control al SC EA SRL, (fila 39) copii ale înscrisurilor comunicate de martorul Căciulă Marian inculpaţilor (filele 40-41), declaraţiile inculpaţilor II (filele 44-45) şi VA (filele 42-43), declaraţiile martorilor Lăzurca Ana Felicia (filele 51-52) şi Căciulă Marian Bogdan (filele 53-54).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
În fapt:
Societatea SC EA SRL a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov în data de 19.12.2006 sub numărul 67579 având ca asociat unic şi administrator pe învinuitul II, sediul fiind stabilit în corn. Tărlungeni, sat Cărpiniş nr. 967A, jud. Braşov, având ca obiect de activitate – Comerţ cu autoturisme şi autovehicule uşoare (sub 3,5 tone).
În data de 29.10.2009, în baza încheierii nr. 18274 din data de 28.10.2009 a fost înregistrat Actul Adiţional nr. 1 prin care învinuitul II ceda 10 părţi sociale (50%) din societate către învinuitul VA care devenea asociat în societate şi administrator, societatea urmând a fi administrată de cei doi învinuiţi cu puteri egale.
În perioada de la înfiinţare până la data de 24.05.2012 (data finalizării inspecţiei fiscale), inculpaţii, în calitate de administratori ai SC EA SRL au achiziţionat autoturisme second hand din Germania pe care le-au comercializat pe piaţa din România. În perioada 2007 – 2008, inculpatul II, în calitate de asociat unic şi administrator al SC EA SRL a achiziţionat din Germania şi a valorificat pe piaţa românească mai multe autoturisme second-hand în regim normal de taxare, supusă cotei standard de TVA în procent de 19% aplicată asupra bazei de impozitare reprezentând preţul de vânzare al autoturismelor, cu respectarea dispoziţiilor art. 137 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal. Astfel, în anul 2007 a fost colectat TVA în cuantum de 20.314 lei aferent livrării de autoturisme în valoare de 106.918 lei. în anul 2008, a fost colectat TVA în valoare de 5401 lei aferent livrării de autoturisme în valoare de 28.431 lei.
Începând cu luna mai 2009, societatea a procedat la modificarea regimului fiscal pentru livrarea autoturismelor second-hand în sensul că nu a mai aplicat regimul normal de taxare cu cota standard de TVA ci a aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectat numai la marja de profit calculată ca diferenţă intre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al autoturismelor. Astfel, în anul 2009 a fost colectată TVA în valoare de 1649 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 546.160 lei, în anul 2010 a fost colectată TVA în valoare de 5123 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 902.089 lei, în anul 2011 a fost colectată TVA în valoare de 7013 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 674.567 lei iar în trimestrul I al anului 2012 a fost colectată TVA în valoare de 2164 lei aferentă livrării de autoturisme în valoare de 390.222 lei.
Din documentele prezentate de administratorii societăţii au fost identificaţi diverşi furnizori din Germania care au livrat către SC EA SRL autoturisme în regim de achiziţii intracomunitare second-hand, dintre care, furnizorii a căror livrări a depăşit suma de 15.000 de euro sunt: DAIMLER AG MERCEDES BENZ, DE 812526315; KFZ-HANDEL, DE 196345811; ODENDAHL&HEISE GMBH, DE 122810512; PETER PETERS KFZ GMBH, DE 270276999; SPECIAL CARS, DE 207080316. În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, ANAF a solicitat autorităţii fiscale federale din Germania efectuarea de verificări cu privire la natura tranzacţiilor şi regimul fiscal aplicabil tranzacţiilor desfăşurate de contribuabili din Germania cu SC EA SRL.
Din informaţiile furnizate de autoritatea federală fiscală germană, a rezultat că societăţile germane au efectuat, către SC EA SRL livrări intracomunitare de autoturisme second hand în regim de scutire de TVA, în echivalentul din legislaţia fiscală germană a art. 143 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal. Pentru aplicarea scutirii de TVA în Germania, SC EA SRL, în calitate de cumpărător, a comunicat furnizorilor de autoturisme din Germania codul său de înregistrare în scopuri de TVA din România, astfel încât societatea a realizat o achiziţie intracomunitară de bunuri, impozabilă în România conform prevederilor art. 126 alin. 3 lit. a şi alin. 8 lit. c şi art. 1301 alin. 1 din Legea nr. 571/2003.
Pentru aplicarea regimului special pentru bunuri second hand reglementat prin prevederile art. 1522 din Legea 571/2003 şi prin pct. 64 din normele metodologice de aplicare a codului fiscal, societatea trebuia să îndeplinească condiţiile impuse de alin. 2 al art. 1522 din legea 571/2003 care precizează:
„Persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept ai acestora, pentru care există obligaţia colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziţionat din interiorul comunităţii, de la unul din următorii furnizori:
a)o persoană neimpozabilă;
b)o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art. 141 alin. 2 lit. g;
c)o întreprindere mică, în măsura în care achiziţia respectivă se referă la bunuri de capital;
d)o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.”
Din verificarea documentelor de achiziţie, respectiv a facturilor, precum şi din informaţiile comunicate de autoritatea federală fiscală germană a rezultat că achiziţiile nu au fost efectuate de la persoane care să îndeplinească una din condiţiile prev. de art. 1522 aiin. 2 din Legea 571/2003. Ca urmare SC EA SRL nu avea dreptul de a aplica regimul special pentru bunurile second hand achiziţionate, chiar dacă bunurile livrate îndeplineau condiţiile de bunuri second hand în accepţiunea art. 1251 alin. 3 şi art. 1522 alin. 2 din Legea 571/2003.
De fapt, la momentul achiziţiei autoturismelor din Germania, SC EA SRL nu a plătit TVA la achiziţie în statul german, însă a comunicat furnizorilor de autoturisme codul său de înregistrare în scopul de TVA din România, cu motivaţia de a se evita o dublă plată pentru acelaşi autoturism a TVA, una în statul german şi una în statul român.
În momentul aducerii autoturismelor în România, inculpaţii s-au prevalat de un text de lege care nu le era aplicabil în scopul evitării plăţii TVA către statul român, aplicând un regim special de taxare pentru bunuri second hand, colectând TVA numai la marja de profit calculată ca diferenţă între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al autoturismelor.
Astfel, în perioada 26.05.2009 – 22.10.2009 inculpatul II în calitate de asociat unic şi administrator al SC EA SRL Tărlungeni, a achiziţionat 19 maşini second hand din Germania pe care le-a înstrăinat către diverse persoane fizice din România potrivit următoarelor 19 facturi fiscale” 7/26.05.2009, 8/31.05.2009, 9/18.06.2009, 10/21.06.2009, 11/28.06.2009, 12/04.07.2009, 13/11.07.2009, 14/15.07.2009, 15/17.07.2009, 16/19.07.2009, 17/14.08.2009, 18/15.08.2009, 19/15.08.2009, 20/14.09.2009, 21/19.09.2009, 22/24.09/2009, 23/03.10.2009, 24/17.10.2009, 25/17.10.2009.
Pentru vânzarea acestor autoturisme a fost aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectată numai la marja de profit, în acest fel producându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 102.190 lei din care 82.961 lei TVA de plată, 6.785 lei dobânzi de întârziere şi 12.444 lei penalităţi de întârziere, până la data de 24.04.2012.
Ulterior, în perioada 23.10.2009 – 31.03.2012, învinuiţii II şi VA în calitate de administratori cu puteri egale în societatea SC EA SRL au achiziţionat 71 de maşini second hand din Germania pe care le-au înstrăinat la diverse persoane fizice din România potrivit următoarelor facturi fiscale:
26/26.10.2009, 27/11.11.2009, 28/29.11.2009, 29/19.12.2009, 30/16.01.2010, 31/18.01.2010, 32/08.02.2010, 33/17.02.2010, 34/17.02.2010, 35/18.02.2010, 36/06.03.2010, 37/14.03.2010, 38/24.03.2010, 39/06.04.2010, 40/10.04.2010, 41/22.05.2010, 42/22.05.2010, 43/24.05.2010, 44/12.06.2010, 45/19.06.2010, 46/27.06.2010, 47/27.06.2010, 48/28.06.2010, 49/10.07.2010, 50/14.07.2010, 51/23.07.2010, 52/14.08.2010, 53/17.08.2010, 54/21.08.2010, 55/01.10.2010, 56/11.11.2010, 57/18.11.2010, 58/19.11.2010, 59/20.11.2010, 60/18.12.2010, 61/21.12.2010, 61/02.02.2011, 62/01.03.2011, 63/12.03.2011, 64/26.03.2011, 65/04.04.2011, 66/22.04.2011, 67/30.04.2011, 68/04.05.2011, 69/04.05.2011, 70/22.05.2011, 71/18.06.2011, 72/25.06.2011, 73/11.07.2011, 74/13.07.2011, 75/30.07.2011, 76/06.08.2011, 77/07.08.2011, 78/20.08.2011, 79/18.09.2011, 80/08.10.2011, 81/15.10.2011, 82/15.10.2011, 83/14.11.2011, 84/22.12.2011, 85/23.12.2011, 86/09.01.2012, 87/02.02.2012, 88/04.02.2012, 89/04.02.2012, 90/18.02.2012, 91/24.02.2012, 92/01.03.2012, 93/06.03.2012, 94/12.03.2012, 95/28.03.2012.
Pentru vânzarea acestor autoturisme a fost aplicat regimul special pentru bunuri second hand, TVA fiind colectată numai la marja de profit, în acest fel producându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 507.834 lei din care 447.674 lei TVA de plată, 7.094 lei dobânzi de întârziere şi 53.066 lei penalităţi de întârziere, datorate până la data de 24.04.2012.
Toate aceste aspecte au fost corect reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu au fost contestate de inculpaţi.
Instanţa apreciază, însă, contrar celor reţinute de Ministerul Public, că aceste fapte nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 al. 1lit. a şi al. 2 din L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 al. 1 lit. a din L 241/2005 “constituie infracţiunea de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 ani la 8 ani şi interzicerea unor drepturi ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale”.
Sub aspectul laturii obiective a infracţiunii în cazul de faţă se constată că nu există o acţiune de ascundere a bunului sau sursei impozabile. În toate documentele fiscale au fost menţionate expres bunurile tranzacţionate, valoarea de vânzare şi de cumpărare şi s-a precizat expres şi modul de calcul al taxei pe valoare adăugată. La toate controalele desfăşurate de organele fiscale au fost prezentate toate documentele contabile, inclusiv facturile fiscale cuprinzând toate aceste elemente şi precizarea că TVA este inclusă şi nedeductibilă. Contabilitatea firmei administrată de inculpaţi a fost ţinută cu respectarea tuturor dispoziţiilor privind tipurile de evidenţă, registrele ce trebuie completate şi modalitatea de transmitere a datelor şi evidenţelor, în acest sens existând controale ale autorităţilor statului în urma cărora nu s-au constatat încălcări ale normelor incidente.
În ceea ce priveşte latura subiectivă a infracţiunii, tribunalul constată că infracţiunea de evaziune fiscală poate fi comisă numai cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, calificate prin scop, scopul fiind sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Din modul în care inculpaţii au derulat şi administrat activitatea în cadrul societăţii SC EA SRL rezultă fără dubiu că aceştia au avut în permanenţă reprezentarea că acţionează cu respectarea tuturor prevederilor legale, fiind exclusă orice formă de intenţie în eludarea dispoziţiilor legale privind plata TVA. Astfel instanţa are în vedere că evidenţa contabilă era ţinută de persoane cu pregătire de specialitate în domeniu, care au confirmat faptul că regimul special de calcul al taxei pe valoare adăugată este corect aplicat de societate. În acest sens este declaraţia martorei Lăzurcă Ana Felicia, expert contabil, care a arătat că în baza unui contract de prestări serviciu a ţinut evidenţa contabilă a firmei administrate de inculpaţi , că aceştia nu păreau a avea cunoştinţe în domeniu şi că au colaborat anterior cu altă contabilă, cu care s-a consultat şi martora şi a ajuns la concluzia că pentru achiziţiile intracomunitare de autovehicule second-hand în toate cazurile taxa pe valoare adăugată se plăteşte numai pentru marja de profit.
Inculpatul II a arătat în declaraţiile date atât în faza de urmărire penală cât şi faţa instanţei că a luat decizia modificării regimului de plată a TVA după ce la începutul anului 2009 s-a deplasat la un târg auto din localitatea Cluj Napoca unde a observat că societăţile comerciale care vindeau maşini în acel târg nu aplicau regimul normal de taxare cu cota standard TVA, ci regimul special de taxare pentru bunuri second hand importate din spaţiul intracomunitar.
În acest sens, inculpatul a afirmat că a luat legătura cu un angajat din cadrul AFP Săcele, martorul CMB care i-a confirmat că pentru achiziţiile de autoturisme second hand din spaţiul intracomunitar este corect să se aplice un regim special de taxare.
Martorul CMB confirmă existenţa unei discuţii cu inculpatul II afirmând că i-a pus la dispoziţie texte de lege care reglementează regimul special de plată a TVA pentru bunuri second hand, fără a-1 sfătui în vreun fel.
În declaraţia dată în faţa instanţei martorul a arătat că i-a comunicat inculpatului copii ale textului art. 1522 din Legea 571/2003 şi normele metodologice de aplicare a codului fiscal, explicându-i că este necesar să ţină o evidenţa suplimentară, respectiv registre pentru intrările de bunuri, pentru vânzări în regim special şi registre pentru determinarea marjei de profit. Martorul a precizat că nu a purtat discuţii cu inculpaţi despre declaraţia 390 şi comunicarea acesteia, efectele produse de această comunicare, arătând că nu a discutat cu inculpaţii nici despre condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească furnizorul pentru a deveni aplicabil regimul special de plata a TVA, subliniind că obligaţia verificării îndeplinirii acestor condiţii revenea inculpaţilor.
Instanţa reţine că inculpaţii aveau obligaţia verificării îndeplinirii acestor condiţii, însă nu au cunoscut necesitatea efectuării acestor verificări, după cum nu au cunoscut efectele comunicării către furnizorul de autovehicul second-hand, a codului de înregistrare în scop de TVA din România , respectiv faptul că odată comunicat acest cod această comunicare echivala cu asumarea obligaţiei plăţii TVA în România, cu scutirea furnizorului de plată a acestei taxe, pentru evitarea dublei impuneri. Este vorba de o eroare cu privire la interpretarea dispoziţiilor legale privind aplicarea regimului special de plată a taxei pe valoare adăugată, dispoziţii ale unei legi speciale nepenale, cu privire la care chiar persoanele cu calificare de specialitate nu au fost în măsură să ofere explicaţii corecte şi complete. Martora Lăzurcă Ana Felicia, a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că numai după ce împotriva inculpaţilor au fost demarate cercetările în prezenta cauză a aflat şi a înţeles care este modul corect de aplicare a dispoziţiilor legale în discuţie. În aceste condiţii este nerezonabil să li se pretindă inculpaţilor, care nu au pregătire de specialitate în domeniul financiar-fiscal şi de contabilitate, să înţeleagă şi să interpreteze dispoziţiile fiscale, chiar dacă un extras din legislaţia aplicabilă le-a fost comunicat.
Tribunalul reţine că după modificarea regimului de stabilire a TVA preţurile autovehiculelor au scăzut, întrucât inculpaţii nu percepeau de la cumpărători contravaloarea acestei taxe. Din această perspectivă se remarcă faptul că inculpaţii nu au fost de rea-credinţă, îmbogăţindu-se cu valoarea taxei percepute, dar neplătite statului, ci dimpotrivă, apreciind că această taxă nu este datorată nu au inclus-o în preţul de vânzare al autovehiculelor, taxa fiind calculată şi percepută doar la marja de profit.
De altfel, descrierea faptei în actul de sesizare a instanţei, în partea în care se realizează încadrarea juridică nu corespunde realităţii: în facturile fiscale şi actele contabile fiind evidenţiată valoarea de impozitare a bunurilor, respectiv valoarea de vânzare. Ceea ce se reproşează în realitate inculpaţilor este faptul că au aplicat în mod greşit un regim special pentru plata TVA, or acest lucru pe de o parte nu s-a realizat în scopul eludării obligaţiilor fiscale şi pe de altă parte nu s-a realizat în cunoştinţă de cauză.
Inculpaţii au acţionat cu maximă transparenţă în întocmirea actelor contabile şi au ţinut evidenţele contabile cu înscrierea tuturor tranzacţiilor, însă dintr-o greşită interpretare a dispoziţiilor fiscale, care nu le este imputabilă în opinia instanţei, au ales un regim de plată a TVA care nu era corect. Rezultatul a fost acela că pentru bunurile vândute prin societatea administrată de inculpaţi nu a fost plătită TVA în mod corect, respectiv la întreaga valoare de vânare a autovehiculelor, ci s-a calculat şi plătit taxa numai pentru marja de profit. Pentru această eroare, însă, tribunalul apreciază că nu li se poate reţine în sarcină inculpaţilor nici cea mai mică culpă în sensul prevăzut de art. 19 al. 1 pct. 2 cod penal. Este evident că inculpaţii nu au prevăzut rezultatul aplicării regimului special de plată al TVA, respectiv faptul că pentru bunurile supuse acestui regim nu este percepută TVA nici în statul din care importau bunurile şi nici în Ţară, fiind încălcate astfel prevederile legale, dar instanţa apreciază că nici nu puteau să-l prevadă. În aprecierea existenţei culpe fără prevedere criteriul la care organele judiciare se raportează este aceea a unei persoane normale şi atente cu nivelul de pregătire al inculpaţilor. Incontestabil obligaţia de verifica respectarea prevederilor legale le revenea inculpaţilor în calitate de administratori ai SC EA SRL, însă posibilitatea acestora de a prevedea că alegerea regimului special de plată a TVA şi modul de aplicare nu este corect era inexistentă.
Inculpaţii au acţionat ca persoane normale şi chiar diligente, informându-se în prealabil despre regimul special al TVA de la un angajat al organelor fiscale (martorul Căciulă), au angajat o persoană cu pregătire de specialitate care le-a confirmat legalitatea modului de derulare a tranzacţiilor şi de întocmire a documentelor fiscale şi s-au informat de pe piaţă despre modul de lucru al societăţilor comerciale cu acelaşi obiect de activitate. Toate rezultatele acestor verificări le-au confirmat corectitudinea modului de lucru, iar împrejurarea că societatea a fost supusă unor controale din partea Gărzii Financiare care nu a semnalat nicio încălcare a regimului de stabilire şi plată a TVA a întărit această convingere. Este adevărat că organele fiscale desfăşoară controale tematice şi că în cadrul controalelor efectuate la societatea administrată de inculpaţi nu s-au constatat încălcări ale normelor privind regimul TVA întrucât nu aceste aspecte au fost verificate, însă raportat la lipsa de pregătire în domeniu a inculpaţilor, instanţa acceptă apărările acestora potrivit cărora au înţeles în urma acestor controale că modul de lucru era corect.
Faptul că anterior aplicării regimului special societatea a aplicat regimul normal de stabilire şi plată a TVA nu este interpretat de instanţă ca o dovadă a relei credinţe a inculpaţilor, a faptului că aceştia cunoşteau care era modalitatea corectă de stabilire a taxei şi la un moment dat au decis să o eludeze. Instanţa constată că inculpaţii au apreciat că după aderarea României la Uniunea Europeană legislaţia fiscală a suferit modificări şi că au înţeles că regimul special de stabilire a acestei taxe reprezintă o facilitate pe care au cunoscut-o cu întârziere, dar pe care au aplicat-o de îndată ce au aflat despre posibilitatea de uza de ea în mod legal.
Instanţa constată că faptele comise de inculpaţi nu întrunesc elementele constitutive ale niciunei infracţiuni, ci constituie abateri de la normele fiscale, pentru care răspunde patrimonial societatea comercială, în condiţiile legii.
Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b cod de procedură penală instanţa va dispune achitarea inculpaţilor II de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (90 acte materiale) şi VA, , de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (71 acte materiale), constatând că faptele descrise în rechizitoriu nu sunt prevăzute de legea penală.
În baza art. 346 al. 4 cod de procedură penală va fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă pornită de Statul Român prin ANAF împotriva inculpaţilor.
În baza art. 357 al. 2 lit. c cod de procedură penală se va dispune ridicarea (la rămânerea definitivă a sentinţei) măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din 14.08.2012, respectiv:
– sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca BMW 525 D 5/D DL91, având nr. de înmatriculare BV 68 VAA, proprietatea inculpatului VA,
– sechestrul asigurător asupra imobilului de 46,49 mp înscris în CF 4898 Săcele, nr. top. 7141/1/1/1/b/1/1/13/9 şi a cotei de 8,6/530 din părţile de uz comun situat în Săcele, str. Viitorului, bl. 26, sc. A, ap. 9 proprietatea inculpatului II în cotă de 1/1 împreună cu soţia sa Ionescu Simona Otilia,
– sechestrul asigurător asupra terenului intravilan în suprafaţă de 1878 mp înscris în CF nr. 101967 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
– sechestrul asigurător asupra terenului intravilan în suprafaţă de 1878 mp înscris în CF nr. 101967 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
– sechestrul asigurător asupra terenului arabil în suprafaţă de 6 122 mp înscris în CF nr. 101968 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
– sechestrul asigurător asupra terenului arabil în suprafaţă de 6 122 mp înscris în CF nr. 101968 Tărlungeni, proprietatea inculpatului II,
şi prin ordonanţa procurorului din 22.08.2012, respectiv:
şi prin ordonanţa procurorului din 22.08.2012, respectiv:
– poprirea asigurătorie asupra contului bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA aparţinând inculpatului VA în limita sumei de 507.734 lei şi
-poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare deschise la BANCA TRANSILVANIA şi SC PROCREDIT BANK SA aparţinând inculpatului II în limita sumei de 610.024 lei.
-poprirea asigurătorie asupra conturilor bancare deschise la BANCA TRANSILVANIA şi SC PROCREDIT BANK SA aparţinând inculpatului II în limita sumei de 610.024 lei.
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu ale inculpaţilor, de câte 150 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b cod de procedură penală achită pe inculpaţii:
-II de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (90 acte materiale)
-VA, de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 L 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 cod penal, (71 acte materiale).
În baza art. 346 al. 4 cod de procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă pornită de Statul Român prin ANAF împotriva inculpaţilor.
În baza art. 357 al. 2 lit. c cod de procedură penală dispune ridicarea (la rămânerea definitivă a sentinţei) a măsurilor asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din 14.08.2012, respectiv:
-sechestrul asigurător asupra autovehiculului marca BMW 525 D 5/D DL91, având nr. de înmatriculare BV 68 VAA, proprietatea inculpatului VA,
-sechestrul asigurător asupra imobilului de 46,49 mp înscris în CF 4898 Săcele, nr. top. 7141/1/1/1/b/1/1/13/9 şi a cotei de 8,6/530 din părţile de uz comun situat în Săcele, str. Viitorului, bl. 26, sc. A, ap. 9 proprietatea inculpatului II în cotă de 1/1 împreună cu soţia sa Ionescu Simona Otilia,
-poprirea asigurătorie asupra contului bancar deschis la BRD GROUPE SOCIETE GENERALE SA aparţinând inculpatului VA în limita sumei de 507.734 lei şi
În baza art. 192 al. 3 cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu ale inculpaţilor, de câte 150 lei.
Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare pentru inculpatul VA şi de la comunicare pentru inculpatul II, partea responsabilă civilmente SC EASRL şi partea civilă Statul Român prin ANAF.
Pronunţată în şedinţa publică din 19.03.2013.
