Funcţionarea societăţilor de pază şi protecţie este reglementată de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, modificată şi completată, precum şi de H.G. nr. 1010/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a documentelor prevăzute la art. 69 din Legea nr. 333/2003.
în acest context legislativ, recurenta-reclamantă SC A. SA a solicitat intimatului-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia Poliţiei de Ordine Publică, să-i emită licenţă de funcţionare, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 333/2003. Potrivit acestui text: .Societăţile specializate de pază şi protecţie funcţionează in baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Se/viciului Român de Informaţii, pentru cel puţin unul dintre obiectivele de activitate prevăzute (…). care poate Ji reînnoită la fiecare 3 ani. Retragerea avizului prealabil al S.R.I. poate constitui temei pentru anularea licenţei de funcţionare”.
Cu actul nr. 378.771 din 12 aprilie 2005, intimatul-pârât I.G.P.R. i-a comunicat recurentei-reclamante că „nu sc acordă licenţă de funcţionare”, cu motivarea că „nu s-a obţinut avizul S.R.I.” Acest act îndeplineşte toate condiţiile cerute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi considerat act administrativ.
Pe de altă parte, avizul prealabil al S.R.I. are natura juridică a unui aviz conform, întrucât emitentul licenţei de funcţionare este obligat, potrivit legii, să îl solicite S.R.I. şi să ţină seama de opinia exprimată la soluţionarea cererii formulate de societatea specializată de pază şi protecţie.
Din accastă perspectivă, apare ca fiind fondat cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că cererea de chemare în judecată avea ca petit principal anularea actului administrativ, în timp ce legalitatea avizului conform trebuia examinată în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Chiar dacă raportul de interdependenţă dintre avizul negativ al S.R.I. şi actul administrativ prin care s-a soluţionat cererca recurentei-recla-mante a fost corcct sesizat de curtea de apel. dezlegarea dată nu a putut fi acceptată.
Obiectul acţiunii juridicc, formulat potrivit art. 8 alin. (1) din aceeaşi lege, vizează anularea unui act administrativ vătămător pentru recurenta-reclamantă şi, în cadrul procesual fixat de aceasta, trebuie examinată, cum s-a arătat, legalitatea tuturor actelor sau operaţiunilor care au stat la baza emiterii accstuia. inclusiv a avizului conform în discuţie.
Şi critica expusă în cuprinsul primului motiv de rccurs este fondată, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nefiind incident în speţă.
Potrivit acestui text de lege: „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora sc prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Or. după cum s-a arătat anterior, avizul negativ al Serviciului Român de Informaţii (sau „refuzul S.R.I. de a emite aviz favorabil”) nu este act administrativ. Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate nu este o lege organică, fiindcă nu reglementează vreunul din domeniile indicate la art. 73 alin. (3) din Constituţie şi, în plus, acest act normativ nu prevede o altă procedură judiciară pentru desfiinţarea avizului conform în discuţie sau pentru obligarea S.R.I. la emiterea unui aviz favorabil.
Faptul că în litigiul de faţă intimatul-pârât S.R.I. a invocat în apărare, între altele, şi dispoziţiile Legii nr. 182/2002 pentru a justifica nemotivarea refuzului său nu este de natură a o obliga pe recurentă să obţină, pe cale separată, declasificarea pretinselor informaţii cărora li s-ar fi atribuit un nivel sau altul de secretizare, ci, dimpotrivă, creează în sarcina S.R.I.. conform art. 1169 C. civ., obligaţia de a convinge instanţa de judecată de justeţea apărării sale. Dreptul la un proces echitabil în sensul art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului presupune un echilibru în plan procesual care, în speţă, nu a existat, fiindcă intimatul S.R.I. a refuzat să prezinte dovezi care să justifice soluţia pe care a adoptat-o.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 2458 din 13 iunie 2008, în jurisprudenţă s. cont. adm. şi fisc. 2008, sem. I, p. 295
Notă: Soluţia comportă o observaţie critică, in opinia noastră, avizul negativ al unui organ administrativ este un act administrativ (asimilat). Afirmaţia pare paradoxală însă, la o analiză mai atentă, ea se confirmă. Astfel, este perfect adevărat că un aviz pozitiv nu este un act administrativ ci doar o operaţiune administrativă preparatorie: ea pregăteşte şi, prin urmare, stă la baza emiterii actului final. Tocmai de aceea este firesc ca acest aviz să nu poată fi analizat de către instanţă, sub aspectul legalităţii, decât în contextul analizei actului final (art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative). în cazul avizului negativ însă (mai ales a celui conform), procesul decizional se întrerupe şi nu va mai fi un act administrativ final. Sau, mai exact, avizul negativ este actul final. Pe de altă parte, dacă avizul pozitiv nu este, el însuşi, susceptibil de a vătăma drepturi, cel negativ poate avea asemenea consecinţe (se lezează dreptul sau interesul legitim al particularului ce urmează a fi dobândit prin actul vii tex, care nu mai poate fi emis), în consecinţă, cum se poate pune semnul echivalenţei între un aviz negativ şi refuzul (justificat sau nu) de a emite un aviz pozitiv, acest refuz este asimilat unul act administrativ (negativ).
