Acţiunea în administrativ a fost înregistrată la 8 august 2006. şi avea ca obiect „anularea autorizaţiei de funcţionare eliberată de pârâtă pentru SC D.J.B. cu privire la activitatea de producţie desfăşurată la parterul blocului” în care locuiesc reclamanţii.
Este relevant şi faptul că există o autorizaţie de construire nr. 102 din 11 mai 2005 emisă în favoarea intervenientei pentru „amenajare cofetărie, laborator şi montare de firmă, pe imobilul din S. P-ţa 0.(…) nr. 11. Această autorizaţie a fost atacată de reclamanţi cu acţiuni în contencios administrativ, iar instanţa s-a pronunţat în mod irevocabil prin sentinţa nr. 141/2006 care a respins acţiunea reclamanţilor având ca obiect anularea autorizaţiei de construire nr. 102/2005, iar recursul a fost respins prin decizia nr. 376 din 11 mai 2006.
In motivarea acţiunii sc invocă faptul că desfăşurarea activităţii de producţie de către societatea în cauză limitează atributele dreptului de proprietate al reclamanţilor prin producerea de zgomote puternice, mirosuri, aburi şi că schimbarea destinaţiei locuinţelor precum şi a spaţiului cu altă destinaţie decât de locuinţă, în clădiri colective, sc poate face numai cu acordul proprietarului clădirii sau al asociaţiei de cu care se învecinează pe orizontală şi verticală.
Schimbarea destinaţiei spaţiului a fost avută în vedere la eliberarea autorizaţiei de construire şi din moment ce nu s-a dispus anularea acesteia, se subînţelege că a existat şi acordul asociaţiei de proprietari dat în acest scop.
in plus, la dosar sc află o adeverinţă eliberată de Asociaţia de proprietari nr. 93 la data de 7 octombrie 2004. purtând ştampila asociaţiei, din care rezultă exprimarea acordului pentru funcţionarea la parterul blocului nr. 11, str. 0.(…), S, a unui laborator de cofctărie, respectiv firma SC D.J. SRL. Din conţinutul adeverinţei rezultă clar că s-a eliberat spre a servi obţinerea autorizaţiei de funcţionare cu program de la ora 9-22.
Faptul că la doi ani după eliberarea acestei adeverinţe, respectiv la 16 aprilie 2006. numitul T.J.. administrator al Asociaţiei de proprietari nr. 93 a dat o declaraţie din care rezultă că la data eliberării adeverinţei nr. 27 din 7 octombrie 2004, nimeni nu ştia ce
consecinţe produce o asemenea activitate şi că a considerat că cei care au eliberat avizele de construcţie, au făcut-o în cunoştinţă de cauză fiind specialişti în domeniu şi cunoscători ai legislaţiei în vigoare, precum şi că nu a avut loc o adunare generală, nu lipseşte practic de eficienţă, actul respectiv în sensul dovedirii că la data emiterii autorizaţiei de funcţionare exista acordul asociaţiei de proprietari: aceasta cu atât mai mult cu cât. aşa cum reţine prima instanţă nu s-a cerut constatarea nulităţii acordului în contradictoriu cu Asociaţia de proprietari iar administratorul îşi recunoaşte propria culpă în emiterea adeverinţei, fiind responsabil pentru modul în care îşi exercită atribuţiile de administrator, inclusiv pentru emiterea unei adeverinţe, a unui „act oficial” după cum el însuşi precizează în declaraţia de la dosar. La fel şi nota în care, tot la o dată cu mult ulterioară celei la care s-a eliberat acordul, la data de 20 iunie 2005. acelaşi administrator susţine că nu s-a solicitat acordul scris sub semnătură al proprietarilor apartamentelor de la etajele superioare locaţiei. Faptul că administratorul Asociaţiei de proprietari nr. 93 aduce la cunoştinţa Primăriei prin adresa din 6 iunie 2006 că acordul a fost emis fără respectarea dispoziţiilor legale în materie şi consideră că a greşit şi că nu a cunoscut legea, poate avea cu totul alte consecinţe decât cele urmărite în prezenta cauză. Anularea unei autorizaţii de funcţionare, care s-a eliberat în condiţiile în care la data respectivă exista acordul cerut de lege. aceasta cu atât mai mult cu cât s-a considerat legală schimbarea destinaţiei spaţiului, în acest cadru procesual dedus judecăţii şi în raport de pârâtele chemate în judecată, nu poate fi dispusă.
Deficienţele constate după eliberarea autorizaţiei de funcţionare, modul în care s-au remediat deficienţele, sunt aspecte care, aşa după cum corect a stabilit prima instanţă, nu se pot regăsi printre cauze de nulitate sau de anulare, ci, pot, în măsura în care sc dovedeşte că se impune acest lucru şi se urmează procedura legală, să determine retragerea autorizaţiei de funcţionare. întrucât instanţa nu a fost sesizată cu un asemenea petit, ci cu anularea autorizaţiei de funcţionare, hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Legea distinge între sancţiunea civilă a nulităţii care este îndreptată împotriva acelor efecte ale actului vizat care contravin scopului dispoziţiilor legale încălcate la încheierea lui, şi sancţiunile civile determinate de nerespectarea condiţiilor impuse de lege privind funcţionarea efectivă sau nerespectarea normelor de poluare fonică sau de altă natură, cu impact asupra sănătăţii, printre care şi retragerea actului.
Răspunsul primit de reclamantul E.E. urmare a memoriului adresat parlamentului României, memoriu transmis pentru soluţionare Instituţiei prefectului, nu face decât să confirme argumentele pentru care prima instanţă a respins acţiunea.
Se reţine din răspunsul prefectului că H.C.L. S. nr. 51/2004. prin care a fost stabilită destinaţia spaţiului şi încheierea nu a fost atacată la instanţa de contencios administrativ. Aspectele privind eliberarea autorizaţiei de construire nu mai pot fi analizate, întrucât instanţa s-a pronunţat irevocabil asupra actului în anularea acestei autorizaţii, soluţia fiind de respingere.
Ceea ce interesează este răspunsul privind soarta autorizaţiilor de funcţionare, care este pasibilă de retragere dacă chiriaşul SC D.J. SRL nu întreprinde demersurile la care a fost obligat urmare a constatărilor efectuate în timpul controlului, potrivit adresei nr. 742 din 12 ianuarie 2006.
în raport cu cererea de anulare a autorizaţiei, instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, respectând principiul disponibilităţii în procesul civil. Chiar şi sub aspectul motivelor de retragere pentru poluarea fonică şi impact asupra stării de sănătate a populaţiei, intervenienta susţine că au fost făcute noi lucrări de izolaţie, pârâta confirmă acest lucru, iar recurenţii nu contestă, ncformulând răspuns la întâm
pinarea Primăriei municipiului Sighişoara sub aspectul celor invocate de aceasta în susţinerea legalităţii autorizaţiei de funcţionare.
Avizul favorabil al proprietarilor şi după caz, al titularilor contractelor de închiriere din locuinţele cu care se învecinează, pe plan orizontal şi vertical, a fost necesar pentru schimbarea destinaţiei locuinţelor, or. aşa cum s-a mai menţionat, obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă autorizaţia de construire eliberată în vederea efectuării lucrărilor de schimbare de destinaţie spaţiu, ci autorizaţia de funcţionare în vederea eliberării căreia s-a emis un acord al asociaţiei de proprietari, iar emitenta răspunde pentru modul în care a eliberat actul respectiv chiar dacă în raport cu data emiterii autorizaţiei nu are relevanţă în cauză se observă că în prezent art. 64 din Legea nr. 114/1996 este abrogat prin Legea nr. 230/2007.
Nu sc verifică susţinerea reprezentantului recurenţilor, potrivit căreia acordul Asociaţiei de proprietari ar fi fost dat doar pentru orarul de funcţionare faţă de conţinutul explicit al adeverinţei, conţinut deja detaliat.
C.A. Târgu Mureş, s. com. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 567/R din / 9 iunie 2008
în privinţa obţinerii acordului coproprietarilor. Statutul asociaţiei locative prevede că hotărârile vor fi adoptate cu majoritatea simplă de voturi, respectiv 1/2+1 din voturile celor prezenţi ceea ce, în speţă, s-a realizat având în vedere consimţământul ce rezultă din tabelele semnate, depuse în copie la dosar. Faptul că votul nu a fost exprimat într-o „adunare generală” nu este de natură să înlăture consimţământul exprimat, tabelele cuprinzând totalitatea locatarilor imobilului, inclusiv a celor care s-au opus lucrărilor.
C.A. Cluj, s. com., cont. adm. lise., decizia civilă nr. 1080 din 7 octombrie 2003, nepublicată
Se impune anularea unei autorizaţii de construire în condiţiile în care certificatul de urbanism eliberat anterior prevedea obţinerea acordului notarial al vecinilor, acord care lipseşte în cauză. Simpla prezentare a unei expertize tehnice de către solicitantul autorizaţiei, fără a se face alte verificări, nu trebuie considerată suficientă de către primărie, deoarece reclamantul a semnalat începerea unor lucrări de demolare la imobilul aflat calcan la calcan cu imobilul aflat în proprietatea sa.
C.A. Bucureşti, s. a Vlll-a cont. adm. şi fisc., decizia nr. 103 din 27 ianuarie 2005, în C.P.J. cont. adm. şi fisc. 2005, p. 09
