Prin sentinţa comercială nr. 699 din 14.02.2011 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A.L.R. IFN S.A.., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. reprezentată prin administrator judiciar S. IPURL şi, în consecinţă:
S-a dispus înscrierea creanţei creditoarei S.C. A.L.R. IFN S.A. în cuantum de 692.105,54 de lei în tabelul de creanţe al debitoarei S.C. B. S.R.L. cu titlu de creanţă chirografară.
În considerente se reţine că prin contestaţia înregistrată la data de 17.11.2010 sub nr. 7420/1285/2010 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, creditoarea S.C. A.L.R. IFN S.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., reprezentată prin lichidator judiciar S. I.P.U.R.L., să dispună admiterea contestaţiei, cu consecinţa înscrierii în tabelul preliminar al debitoarei a creanţei creditoarei în cuantum de 692.105,54 lei creanţă chirografară.
Contestatoarea a arătat că decizia administratorului judiciar de înscriere în tabelul preliminar a creanţei creditoarei de 692.105, 54 de lei din care 590.665,34 de lei creanţă provizorie este greşită în privinţa reţinerii caracterului provizoriu al creanţei de 590.665,34 de lei. Astfel, potrivit art. 4 din contractul de leasing nr. F 2005/2851 încheiat la data de 26.10.2005 având ca obiect achiziţionarea mai multor autoutilitare şi semiremorci, debitoarea, în calitate de utilizator, s-a obligat să achite la timp ratele de leasing specificate în scadenţarele de plată aferente. Întrucât debitoarea nu şi-a respectata aceste obligaţii, prin notificarea nr. 27081 din 09.06.2010 creditoarea a rezilia contractul de leasing potrivit art. 21 din contract, în consecinţă, creditoarea a declarat toate sumele neplătite ce decurg din contract ca fiind datorate în avans şi plătibile.
Astfel, suma de 138.128,56 de euro reprezintă daune-interese în cuantumul valorii finanţate nerecuperată, aceste sume nu mai reprezintă rate viitoare, ci, conform clauzelor exprese ale contractului de leasing dintre părţi reprezintă daune-interese, exigibilitatea imediată a plăţii acestor daune-interese reprezintă o sancţiune perfect legal stabilită a rezilierii contractului de leasing.
Aşadar, valoarea totală a creanţei făcând conversia tuturor sumelor în lei la cursul BNR de la data deschiderii procedurii, respectiv 4,2762 de lei este 692.105,54 de lei. Contestatoarea arată în continuare că nu înţelege motivaţia administratorului judiciar de a înscrie la masa credală creanţa creditoarei provizoriu, având în vedere că această creanţă este una scadentă şi faptul că societăţile de leasing nu sunt furnizori de bunuri, ci sunt societăţi care vând servicii financiare, leasingul financiar fiind o activitate de creditare. Astfel, potrivit art. 21.2 din contractul de leasing dreptul de folosinţă a echipamentului de către utilizator încetează la data operării pactului comisoriu. La această dată devin scadente obligaţiile utilizatorului de plată a daunelor interese prevăzute la art. 21.2 şi de returnare a echipamentului.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Debitoarea, prin administratorul judiciar S. I.P.U.R.L. a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate ca fiind nefondată. Astfel, S.C. A.L.R. IFN S.A. a fost înscrisă la masa credală cu creanţa de 692.105,54 de lei creanţă chirografară, din care 590.665,34 de lei creanţă provizorie, aceasta din urmă reprezentând echivalentul sumei de 138.128,56 de euro ca şi creanţă provizorie până la data la care suma obţinută din vânzarea bunurilor de către finanţator va fi comunicată administratorului judiciar în vederea reducerii corespunzătoare a valorii de 138.128,56 de euro cu valoarea de vânzare a bunurilor, realizându-se astfel consolidarea creanţei. astfel, în condiţiile în care finanţatorul a recuperat bunurile din posesia debitoarei, acestea fiind predate în bună stare şi expuse de către finanţator spre vânzare, acesta apreciază solicitarea tuturor ratelor restante până la finalizarea contractului ca fiind nejustificată.
Administratorul judiciar a arătat, de asemenea, că reducerea din suma de 138.128,56 de euro a sumelor obţinute din vânzarea bunurilor recuperate nu contravin clauzelor contractuale convenite de către părţi privind daunele interese. Finanţatorul recuperându-şi în totalitate ratele nefacturate, calculate până la finalizarea contractului, acestea fiind acoperite din vânzarea bunurilor, urmează ca diferenţa de recuperat să fie înscrisă la masa credală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic a constatat următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3235 din data de 06.09.2010 Tribunalul Comercial Cluj a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de debitoarea S.C B. S.R.L., la solicitarea creditoarei S.C. A.L.R. IFN S.A., fixându-se termenul pentru depunerea declaraţiei de creanţă pentru data de 18 octombrie 2010.
Astfel, la data de 20 septembrie 2010 creditoarea S.C A.L.R. IFN S.A. a solicita înscrierea creanţei sale de 692.575,19 lei cu titlu de creanţă chirografară la masa credală.
Întocmind tabelul preliminar, administratorul judiciar, după analizarea înscrisurilor depuse în probaţiune a procedat la admiterea în parte a declaraţiei de creanţă, în sensul recalculării sumelor pretinse de această debitoare în valută raportat la cursul valutar practicat de BNR în ziua deschiderii procedurii insolvenţei, în final înscriind creanţa în tabel pentru suma de 692.105,54 de lei, din care suma de 590.665,34 de lei cu titlu de creanţă provizorie.
Având în vedere faptul că obiectul prezentei contestaţii îl reprezintă exclusiv caracterul provizoriu sau definitiv şi exigibil al creanţei de 590.665,34 de lei, judecătorul sindic va analiza acest aspect.
În fapt, între creditoare, în calitate de finanţator şi debitoare, în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. F/2005/2851. Ca urmare a neachitării ratelor de leasing la scadenţă de către debitoarea S.C. B. S.R.L., creditoarea a notificat acesteia la data de 09.06.2010 rezilierea unilaterală a contractului de leasing.
Spre deosebire de rezoluţiune, rezilierea unui contract produce efecte numai pentru viitor, respectiv desfiinţează pentru viitor toate drepturile şi obligaţiile convenţiei a cărei reziliere a operat. Consecinţa acestui efect este faptul că rămân valabile toate prestaţiile succesive care au fost executate sau ar fi trebuit executate anterior rezilierii, dar pentru viitor nici una dintre părţi nu mai este ţinută la a executa aceste obligaţii.
Un asemenea principiu a fost reglementat şi în materia rezilierii contractului de leasing, cu deosebirea că obligaţiile contractuale subzistă nu până la momentul rezilierii contractului, ci până la momentul restituirii efective a bunurilor. Astfel, potrivit art. 15 din O.G 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutiv, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Aşadar, potrivit art. 15 din O.G. 51/1997, în caz de reziliere a contractului pentru neplata ratelor de către utilizator, acesta din urmă are două obligaţii legale:
1.să predea echipamentul, bunul şi
2.să restituie toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing până la momentul restituirii efective a bunului.
În cazul concret, debitoarea S.C. B. S.R.L. a fost de acord, prin semnarea contractului de leasing, să îşi agraveze răspunderea contractuală în cazul rezilierii contractului pentru neplata ratelor de leasing.
Astfel, potrivit art. 21.1 din contractul de leasing, atât timp cât orice sumă este neachitată în condiţiile prezentului contract, Finanţatorul va avea dreptul să rezilieze acest contract înainte de termen şi să declare toate sumele neplătite ce decurg din contract datorate în avans şi plătibile.˝
De asemenea, pentru a nu exista nici un dubiu asupra a ceea ce înseamnă sume neplătite ce decurg din contract, la art. 21.2 părţile au prevăzut faptul că, ˝în cazul producerii oricăruia dintre cazurile prevăzute la art. 21.1, finanţatorul are dreptul…cu notificarea prealabilă trimisă prin poştă cu confirmare de primire… să rezilieze prezentul contract…şi să urmărească în acelaşi timp colectarea tuturor ratelor datorate până la expirarea leasingului. Ratele rămase devin scadente şi pot fi pretinse cu dobândă…pentru perioada dintre următoarea zi a înmânării notificării de reziliere până la data plăţii integrale a datoriei.˝
În privinţa dreptului de utilizare a bunului, părţile prevăd aceeaşi obligaţie reglementată şi de art. 15 din O.G. 51/1997. Astfel, potrivit art. 21.3. din contractul de mai sus ˝…Dreptul de folosire a echipamentului de către utilizator încetează odată cu rezilierea contractului de leasing de către finanţator˝.
Criticile contestatoarei au fost apreciate întemeiate, judecătorul sindic constatând faptul că suma de 590.665,34 lei, echivalentul în lei a ratelor scadente anticipat de 138.128,56 euro, reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, a cărei scadenţă este dată de momentul rezilierii contractului de leasing, respectiv iunie 2010. Caracterul provizoriu cu care a fost înscrisă această creanţă este nejustificat în al doilea rând întrucât predarea bunurilor către creditoare este o obligaţie necondiţionată asumată de debitoare, deci justificarea administratorului judiciar privind scăderea din creanţa de 590.665,34 de lei a preţului obţinut de creditoare prin valorificarea bunurilor nu îşi are nici un temei contractual, fiind contrară voinţei asumate de cele două societăţi comerciale.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 73 din instanţa a admis contestaţia formulată de contestatoarea S.C. A.L.R. IFN S.A. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. reprezentată prin administrator judiciar S. IPURL şi, în consecinţă, a dispus înscrierea creanţei creditoarei S.C. A.L.R. IFN S.A. în cuantum de 692.105,54 de lei în tabelul de creanţe al debitoarei S.C. B. S.R.L. cu titlu de creanţă chirografară, prin eliminarea caracterului provizoriu al creanţei de 590.665,34 de lei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC B. SRL prin administrator statuar ROŞCA DOREL MARIUS, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei si rejudecand cauza in fond, respingerea Contestatiei la Tabelul de Creante Preliminar prin care intimata a contestat inscrierea de catre Administratorul Judiciar al recurentei cu suma totală de 692.105,54 RON, creanţă chirografară, din care 590.665,34 RON creanţă provizorie si pe cale de consecinta consolidarea creantei intimatei in suma de 101.440,20 RON la care sa se adauge diferenta dintre suma solicitata de catre intimata si sumele obţinute de catre aceasta din vânzare a bunurilor recuperate.
În motivarea recursului se arată că recurenta a incheiat cu intimata contractul de leasing F2005/2851 Anexele A2. A3 si A4, avand ca obiect autoutilitare si serniremorci, a achitat pana la data rezilierii unilaterale a contractului de catre creditoare (09.06.2010) un numar de 32 rate de leasing
din totalul de 60, respectiv suma de 192.381,35 Euro, ceea ce inseamna mai mult de jumatate din totalul ratelor, insa din cauza situatiei financiare actuale a fost in imposibilitate de a achita restul de rate. In vederea continuarii contractului de leasing aceasta, prin administratorul statutar, a facut numeroase demersuri catre creditoare in vederea esalonarii ratelor de leasing, deplasandu-se in luna noiembrie 2009 la sediul principal din Bucuresti, fara a avea intelegere din partea acesteia. In data de 08.06.2010,
in urma somatiei efectuata de catre intimata, a predat acesteia in integralitate si in stare buna de functionare autoutilitarele si semiremorcile care fac obiectul contractului de leasing, astfel in prezent societatea aflandu-se in imposibilitatea desfasurarii activitatii principale (de transport intern si intemational) avand ca si consecinta intrarea in procedura de insolventa. In data de 09.06.2010, intimata a reziliat unilateral contractul de leasing si a notificat recurenta in vederea recuperarii unei creante in cuantum total de 654.011,48 lei, reprezentand debit datorat ca urmare a nerespectarii obligatiilor contractuale conform Contractului de leasing F2005/2851 Anexele A2, A3 si A4, creanta fiind compusa din
– 93.141,69 lei, reprezentand contravaloare rate de leasing si penalitati de intarziere;
– 132.558,86 Euro, reprezentand daune interese, conform art. 21.1 din Contractul de leasing-conditii generale (ratele de leasing ramase de achitat). Ulterior, intimata a procedat la executarea silita a titlului executoriu susmcntionat, pentru suma de 132.558,86 Euro + 108.125,69 lei reprezentand debit conform titlului executoriu + cheltuieli de executare.
In ceea ce priveste creanta pretinsa de catre intimata, recunoaste debitul principal in suma de 93.141,69 lei, reprezentand contravaloare rate de leasing si penalitati de intarziere, debit pe care nu l-a achitat fara a fi in culpa, din cauza blocajului financiar (contestatoarea avand de recuperat sume importante de la parteneri contractuali, fara a le fi incasat pana in prezent).
In ceea ce priveste debitul accesoriu in suma de 132.558,86 Euro, reprezentand daune interese, respectiv ratele de leasing ramase de achitat conform scadentarului, il contesta, intrucat in ceea ce priveste aceste daune interese, intimata se prevaleaza de art. 21.1 din Contractul de leasing – conditii generale, unde se prevede ca “arata timp cat orice suma este neachitata in conditiile prezentului contract, finantatorul va avea dreptul sa rezilieze acest contract inainte de termen si sa declare toate sumele neplatite
ce decurg din contract ca fiind datorate in avans si platibile … “, De asemenea, in art. 21.2 din contract este prevazut ca “in cazul producerii fie si a unui singur caz din cele mentionate la art. 21.1, finantatorul are dreptul, fara a-si prejudicia in nici un fel drepturile si la alegerea si judecata sa exclusiva si absoluta, cu notificare prealabila de 3 zile trimisa prin posta, cu confirmare de primire, sa rezilieze prezentul contract si sa inlocuiasca chiar cu masuri de pe cheltuiala utilizatorului echipamentul, indiferent unde acesta este localizat si sa urmareasca in acelasi timp colectarea tuturor ratelor datorate pana la expirarea leasingului, ratele ramase devin scadente si pot fi pretinse cu dobanda, egala cu cel putin dobanda prezentului contract, pentru perioada dintre urmatoarea zi a inmanarii notificarii de reziliere pana la data platii integrale a datoriei.”
Din cuprinsul articolelor susmentionate, reiese faptul ca finantatorul “are dreptul sa …”, ceea ce nu inseamna in niciun caz ca recurenta si-a insusit in mod expres obligatia de a achita eventualele rate de leasing pretinse de la data rezilierii unilaterale a contractului si pana la data convenita pentru efectuarea ultimei rate de leasing. In plus articolele susmentionate, fac referire la colectarea tuturor ratelor datorate pana la expirarea leasingului, ratele ramase devenind scadente si putand fi pretinse cu dobanda, ori expirarea leasingului a avut loc la data rezilierii unilaterale din partea intimatei in data de 09.06.2010, data limita pana la care pot fi calculate ratele scadente si dobanzile aferente. Textul de mai sus fixeaza limitele temporale de la care incep sa fie datorate daunele-interese si pana la care acestea trebuie socotite ca obligatorii la plata. Este vorba de contravaloarea ratelor de leasing ce trebuiau platite de la data ultimei scadente, respectiv de la data la care subscrisa recurenta nu a mai platit ratele. data aparitiei cazului de culpa, si pâna la data expirarii leasingului.
Este bine cunoscut ca un contract inceteaza la data rezilierii sale conform definitiei unanim acceptate pentru notiunea de reziliere. In speta, contractul dintre parti a incetat ca urmare a initiativei intimatei la data de 09.06.20 10, data care trebuie apreciata ca fiind “expirarea leasingului” in acceptiunea textului mentionat.
Daunele interese pot fi constituite doar din ratele neachitate de recurentă pana la data restituirii autovehiculelor (conform Procesului-Verbal de Predare-Primire din data de 08.06.2010), respectiv data de 08.06.2010. Interpretarea intimatei conform careia se datoreaza daune-interese constand in plata ratelor pâna la data expirarii scadentarului, nu este conforma cu conventia partilor, aceasta interpretare neputand fi acceptata cat timp intimatei i-a fost restituit in buna stare obiectul contractului de Ieasing, de la acea data nefiind pagubit in niciun fel si neputand demonstra ca a suportat anumite daune, in perioada cat obiectul leasingului a fost folosit de recurenta este acoperita cu plata ratelor mai putin cu ratele scadente pana la data rezilierii unilatrerale a contractului si predarea obiectului acestuia.Reducerea din suma de 138.128,56 Euro a sumelor obţinute din vânzarea bunurilor recuperate nu contravine clauzelor contractuale convenite de către părţi privind daunele interese, intimata recuperându-şi în totalitate ratele ncfacturate, calculate până la finalizarea contractului, acestea fiind acoperite din vânzarea bunurilor.
Prin sentinta comerciala susmentionata, s-a sustinut faptul ca spre deosebire de rezoluţiune, rezilierea unui contract produce efecte numai pentru viilor, respectiv desfiinţează pentru viitor toate drepturile si obligaţiile convenţiei a cărei reziliere a operat. Consecinţa acestui efect este faptul că rămân valabile toate prestatiile succesive care au fost executate sau ar fi trebuit executate anterior rezilierii, dar pentru viitor nici una dintre părţi nu mai este ţinută la a executa aceste obligaţii. Un asemenea principiu a fost reglementat si in materia rezilierii contractului de leasing, cu deosebirea că obligatiile contractuale subzistă nu până la momentul rezilierii contractului, ci până la momentul restituirii efective a bunurilor.
Astfel, potrivit art.15 din OG 51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing, dacă in contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutiv, calculate de la scadenta prevăzută in contractul de leasing, locatorul/utilizatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul si să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”. Aceasta sustinere a fost si argumentul principal in temeiul caruia s-a admis contestatia intimatei, ori, obligatia recurentei (asa cum se sustine si in sentinta comerciala) a fost tocmai de a achita toate sumele datorate pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing, restituire care s-a produs in data de 08.06.2010 si nu pana la finalul scadentarului asa cum pretinde intimata.
In aceeasi sentinta comerciala se face referire la art.15 din O.G. 51/1997 care prevede faptul ca: .. în caz de reziliere a contractului pentru neplata rarelor de către utilizator, acesta din urmă are două obligaţii legale: să predea echipamentul, bunul si să restituie toate sumele datorate în temeiul contractului de leasing până la momentul restituirii efective a bunului, ori, din nou se confirma momentul pana la care recurenta datora ratele de leasing respective data de 08.06.2010.
Considera deasemenea nelegala interpretarea instantei potrivit careia a considerat expirarea leasingului ca avand loc la data la care ar ti trebuit sa se finalizeze contractul de leasing si nu la data expirarii contractului (cum este prevazut in contractul de leasing), instanta facand referire la art.21.2 din contractul de leasing potrivit caruia: În cazul producerii oricăruia dintre cazurile prevăzute la art. 21.1, finanţatorul are dreptul … cu notificarea prealabilă trimisă prin postă cu confirmare de primire…”. Ratele rămase devin scadente si pot fi pretinse cu dobândă … pentru perioada dintre următoarea zi a înmânării notificării de reziliere până la dat plăţii integrale a datoriei”, intrucat orice contract inceteaza la data rezilierii sale conform definitiei unanim acceptate pentru notiunea de reziliere. În speta, contractul dintre parti a incetat ca urmare a initiativei intimatei la data de 09.06.2010, data care trehuie apreciata ca fiind “expirarea leasingului” in acceptiunea textului mentionat.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, instanţa reţine următoarele:
Între părţi s-au derulat relaţii comerciale care au avut la bază contractul de leasing nr. F/2005/2851, contract semnat şi însuşit atât de creditoarea SC A.L.R. IFN SA în calitate de finanţator, cât şi de debitoarea SC B. SRL în calitate de utilizant.
Potrivit art. 1169 C. Civil, contractul reprezintă legea părţilor, astfel încât părţile trebuie să respecte şi să se supună prevederilor contractuale.
În temeiul dispoziţiilor contractuale în cazul rezilierii contractului de leasing utilizatorul şi-a asumat două obligaţii, prima leasing de a restitui creditoarei bunul ce formează obiectul contractului de leasing, iar a doua obligaţie, aceea de a restitui nu doar ratele de leasing datorate până la momentul predării efective a bunurilor, ci şi a tuturor ratelor pe care acesta le-ar fi datorat în temeiul contractului de leasing dacă acesta nu urma să fie desfiinţat.
Această obligaţie decurge din prevederile a art. 21.1 din contractul de leasing unde părţile au convenit că „atâta timp cât orice sumă este neplătită în condiţiile prezentului contract de leasing, finanţatorul va avea dreptul să rezilieze acest contract înainte de termen şi să declare toate sumele neplătite ce decurg din contract ca fiind datorate în avans şi plătibile…”
Tot prin contractul de leasing la art. 21.2 părţile au stabilit că „ în cazul producerii fie şi a unui singur caz din cele menţionate la art. 21.1 finanţatorul are dreptul, fără a-şi prejudicia în niciun fel drepturile … cu notificare o prealabilă să rezilieze prezentul contract … şi să urmărească în acelaşi timp colectarea tuturor ratelor datorate până la expirarea leasingului, ratele rămase devin scadente şi pot fi pretinse cu dobânda… pentru perioada dintre următoarea zi a înmânării notificării de reziliere, până la data plăţii integrale a datoriei”.
Recursul este nefondat şi din perspectiva prevederilor art. 151 din OG nr. 51/1997, potrivit cărora „locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.
Însă art. 15 mai prevede că „cele arătate mai sus sunt valabile numai dacă în contract nu se prevede altfel”.
Raportat la obligaţiile asumate prin contract, la dispoziţiile OG nr. 51/1997, în baza art. 312 (2) Cod proc. civ., se va respinge recursul nici unul din motivele de recurs invocate nefiind circumscris prevederilor art. 304 Cod proc. civ. (Judecător Danusia Puşcaşu)
