Pretențiile solicitate de reclamantă pentru munca prestată în gospodărie de-a lungul căsătoriei nu derivă dintr-un raport obligațional, ci dintr-un raport de familie, iar pentru munca prestată, reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, asemanător unui raport de dreptul muncii. De altfel, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 326 C Civil: Munca oricăruia dintre soți în gospodărie (…) reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.
Prin acţiunea formulată reclamanta V.M., în contradictoriu cu pârâtul A.V.M., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 42.000 lei reprezentând munca depusă la domiciliul comun. Reclamanta a precizat că a fost căsătorită cu pârâtul până în anul 2012, desfășurând activități lucrative pentru ridicarea unui imobil. Reclamanta a învederat că poate solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 42.000 lei, deoarece căsătoria fiind desfăcută, pârâtul este singurul care se bucură de rodul muncii ei.
Acțiunea este neîntemeiată.
Reclamanta și pârâtul sunt foști soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, potrivit sentinței civ. nr. XXX/2013 a Judecătoriei Liești.
Pârâtul a înscris la OCPI Galați în anul 2011 dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de XXXX mp situate în XXXXX, jud. Galați pe care se află edificate 3 construcții ( o casă de locuit și două anexe ).
Din ansamblul materialului probator a rezultat faptul că la momentul la care cele două părți au început să conviețuiască, ridicarea construcțiilor era începută.
În plus, reclamanta nu a dovedit prin nicio probă (cu excepția propriilor susțineri) că munca desfășurată de ea la ridicarea construcției și a anexelor a fost determinantă. În acest sens, reclamanta nu a dovedit că este specializată în domeniul construcțiilor sau că și-a adus un aport semnificativ în ceea ce privește finalizarea construcției și nici faptul că a prestat o muncă superioară din punct de vedere fizic față de echipa de muncitori tocmită de pârât. În fapt, munca prestată de reclamantă este una obișnuită într-o relație de familie fiind similară cu cea efectuată de pârât la ridicarea construcției.
Deși reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 1164 și 1165 C civil, privitoare la obligații, instanța constată că pretențiile solicitate de reclamantă nu derivă dintr-un astfel de raport obligațional, ci dintr-un raport de familie, iar pentru munca prestată, reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtului la plata unei sume de bani, asemanător unui raport de dreptul muncii. De altfel, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 326 C Civil: Munca oricăruia dintre soți în gospodărie…. reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.
Este adevărat că reclamanta a desfășurat activități în gospodărie, înclusiv la finalizarea construcțiilor, muncă care trebuie cuantificată din punct de vedere valoric, însă pentru lucru reclamanta are la îndemână acțiunea de partaj a bunurilor comune. În acel cadru procesual, instanța poate aprecia în mod corespunzător aportul părților la dobândirea bunurilor comune, în cuantificarea căruia va fi avută în vedere și munca prestată de către soți.
Față de cele menționate, acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.
