R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI ADMINISTRATIV
SENTINTA CIVILA Nr. 350
Şedinţa publică Din data de 04 Martie 2009
Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.167/88/2009, reclamanţii “…”, “…”,, “…”, “…”, “…”, prin SINDICATUL SALARIAŢILOR DIN “…” Tulcea, au formulat contestaţie împotriva dispoziţiilor de imputare nr.314, 315, 316, 317, 318 din 31.12.2008 emise de Primarul comunei “…”, judeţul Tulcea, prin care s-a dispus imputarea sumelor acordate în baza Acordului/contractului colectiv de muncă, pe anul 2007, pe care le consideră nelegale şi netemeinice şi au solicitat anularea dispoziţiilor şi suspendarea executării dispoziţiilor, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze.
În motivare s-a arătat că, prin dispoziţiile mai sus menţionate li s-au imputat sumele, reprezentând drepturi salariale prevăzute prin Contractul colectiv încheiat la data de 13.12.2006, a cărui perioadă de valabilitate a fost şi anul 2007.
Apreciază că dispoziţiile emise de Primarul comunei “…”, sunt nelegale şi netemeinice.
S-a mai arătat că, prin Acordul colectiv de muncă nr.3125/01.11.2006, înregistrat la Direcţia de Muncă Solidaritate Socială şi Familie Tulcea sub nr.139/13490/9.11.2006, Primarul Comunei “…”, Sindicatul Salariaţilor din Administraţia Locală Tulcea, Sindicatul “…” din Administraţia Publică Locală Dobrogea, au convenit la acordarea de drepturi speciale pentru refacerea capacităţii de muncă, asigurarea unei ţinute decente şi asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul şi instituţiile cu care colaborează personalul din cadrul instituţiei.
Textul articolului mai sus menţionat prevede şi capitolul din buget, de unde se vor suporta aceste cheltuieli, adică cap.51.02 titlul II alin.20.14.
De asemenea, disp. art.2 alin.2 din acordul mai sus menţionat prevăd prelungirea, de drept, a perioadei de valabilitate a acestuia pe o durată egală cu durata iniţială, cu condiţia ca nici una din părţi să nu notifice celeilalte părţi manifestarea unilaterală de denunţare a acordului colectiv de muncă.
În drept, şi-au întemeiat cererea pe disp. Legii nr.188/1999, a Legii nr.130/1996, republicată, a Legii nr.53/2003 din Codul muncii, a Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2005-2006, României, Convenţia OIM nr.131/1970, Legii nr.554/2004, iar în dovedire au depus la dosarul cauzei în copie dispoziţiile contestate, plângerea prealabilă înregistrată sub nr.5/2009, referatul nr.3928/2008, adresele nr.161-165/2009.
În şedinţa publică din data de 27 februarie 2009, instanţa, având în vedere că reclamanţii constituie personal contractual şi nu au calitatea de funcţionari publici, a trimis cauza la completul de conflicte de drepturi şi asigurări sociale.
În apărare, s-a mai depus la dosarul cauzei: acordul colectiv.
Examinând contestaţia, în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:
Art.270 alin.1 din Codul muncii prevede că: ” Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu lor”, fiind astfel înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul cod al muncii (art.102-110).
Prin deciziile de imputaţie nr.314, 315, 316, 317 şi 318 din data de 31.12.2008, pârâta a stabilit în sarcina reclamanţilor răspunderea materială pentru recuperarea prejudiciului cauzat în anul 2007, prin acordarea de “drepturi speciale” reprezentând menţinerea sănătăţii şi securităţii muncii şi asigurarea protecţiei precum şi sume pentru achiziţionarea de vestimentaţie.
Fostul Cod al muncii, valabil până la data de 1 martie 2003 prevedea ca principale modalităţi de stabilire şi recuperare a prejudiciului produs unităţii – în cazul răspunderii materiale – decizia de imputare şi angajamentul de plată (art.107).
Ori, având în vedere că potrivit art.270 alin.1 din Codul muncii (intrat în vigoare începând cu data de 1.03.2003), salariaţii răspund material pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor şi, întrucât a fost înlăturată răspunderea materială reglementată anterior de vechiul cod al muncii, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula dispoziţiile de imputare nr.314, 315, 316, 317 şi 318 din data de 31.12.2008 emise de Primarul Comunei “…”, judeţul Tulcea, ca nelegale.
Având în vedere că, contestaţia a fost admisă şi întrucât au fost anulate dispoziţiile de imputare ca nelegale, instanţa urmează a respinge cererea de suspendare a executării dispoziţiilor, ca fiind rămasă fără obiect.
??
??
??
??
1
