Lipsa certificatului de urbanism la momentul adoptării hotărârii. Nulitate. Irelevanţa obţinerii acestui certificat ulterior
Acţiunea introductivă vizează nclegalitatca Hotărârii nr. 134 din 10 noiembrie 2006, prin care Consiliul local al municipiului O. a aprobat trecerea terenului în suprafaţă de 5 mp, situat în zona de Nord, strada (…), înscris în CF 1195/1222 O, din domeniul public în domeniul privat al acestui municipiu.
Prin aceeaşi hotărâre s-a aprobat concesionarea fără licitaţie publică a acestui teren către SC JJ. Serv. SRL pentru extinderea construcţiei existente, contra unei redevenţe de 13,85 curo/mp, avându-se în vedere dispoziţiile art. 15 lit. c) din Legea nr. 50/1991 R. privind executarea lucrărilor de construcţii.
Instanţa de fond a constat în mod greşit legalitatea Hotărârii nr. 134/2006, deoarece adoptarea acesteia s-a făcut cu nerespectarea art. 13 şi 15 lit. e) din Legea nr. 50/1991 republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcţii şi ca atare motivele invocate de recurent sunt fondate.
Conform art. 13 alin. (1) din acest act normativ, terenurile aparţinând domeniului privat al Statului sau al unităţilor administrativ – teritoriale destinate construirii pot fi vândute, concesionate ori închiriate prin licitaţie publică, potrivit legii. în condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii. în vederea realizării de cătrc titular a construcţiei.
Art. 6 alin. (6). din acecaşi lege. prevede că certificatul de urbanism se emite potrivit legii, şi în vederea concesionării terenului, în scopul realizării de lucrări de construcţii, şi că aceste operaţiuni se realizează numai pe baza certificatului de urbanism, nerespectarea acestor dispoziţii fiind sancţionată cu nulitatea actului.
Deşi art. 15 lit. e) din Legea nr. 50/1991, prevede o excepţie de la art. 13 alin. (1) din lege, în sensul că terenurile destinate construirii se pot concesiona şi tară licitaţic publică la cererea proprietarului pentru extinderea construcţiilor pe terenurile alăturate, aceste dispoziţii nu elimină condiţiile respectării prevederilor documentaţiilor de urbanism şi de amenajare a teritoriului şi nici nu înlătură aplicarea art. 6 alin. (6) din acelaşi act normativ, care impune sub sancţiunea nulităţii, că pentru concesionarea unui teren să fi fost emis certificatul de urbanism.
Din actele depuse la dosar, rezultă că această condiţie nu este îndeplinită, deoarece la data adoptării H.C.L. nr. 134/2006 nu se emisese vreo documentaţie de urbanism şi de amenajare a teritoriului cu privire la terenul concesionat.
Schiţa terenului, raportul şi expunerea de motive la proiectul de hotărâre privind aprobarea trecerii terenului din proprietatea publică în proprietatea privată a municipiului O, precum şi extrasul de carte funciară nu suplincsc condiţia emiterii documentaţiilor de urbanism, respectiv a certificatului de urbanism prevăzut de dispoziţiile mai sus arătate.
Faptul că certificatul de urbanism nr. 33 a fost eliberat ulterior adoptării hotărârii contestate, respectiv la data de 22 ianuarie 2007 evidenţiază nelcgalitatea acestei hotărâri la momentul adoptării ci, motiv pentru care se va dispune anularea H.C.L. nr. 134/2006 emisă de Consiliul local al municipiului O. ca fiind nelegală.
C.A. Craiova, s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. din 28 august 2008
Conform dispoziţiei nr. 163 din X mai 2007 pârâtul a dispus organizarea concursului pentru ocuparea postului de I în cadrul Primăriei comunei P. pentru data de 11 mai 2007, şi constituirea comisiei pentru examinarea candidaţilor.
Dispoziţiile H.G. nr. 281/1993 privind salarizarea personalului din unităţile bugetare, punctul 4 din anexa nr. 12, prevăd că posturile vacante existente în statul de funcţii al unităţilor bugetare vor fi scoase la concurs, în funcţie de necesităţile fiecărei unităţi bugetare, publicarea tăcându-se, după caz, într-un ziar central, local sau prin afişarea acestora la sediul unităţilor respective, cu cel puţin 15 zile înainte de data susţinerii concursului.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi analizând probele de la dosar, se poate constata că la data când a fost organizat concursul, în organigrama aprobată prin hotărârea nr. 30/2007 a Consiliului local al comunei P. nu exista post de contabil I, condiţii în care pârâtul nu putea să organizeze concurs pentru un post care nu era prevăzut în organigramă şi în statul de funcţii.
Numai, ulterior, aşa cum susţine recurentul în motivele de recurs, la data de 5 iunie 2007 a fost iniţiat un proiect de hotărâre privind modificarea organigramei şi introducerea unei funcţii publice de referent superior în biroul financiar-contabil. Ca atare, atâta timp cât nu exista un post în statul de funcţii şi acela să fie vacant, nu se putea organiza concurs.
Dispoziţiile legale mai sus arătate prevăd că, iniţiativa de scoatcre la concurs a unui post vacant trebuie să fie lăcută publică cu cel puţin 15 zile înainte de data susţinerii concursului. Din probele de la dosar rezultă că de la data emiterii dispoziţiei nr. 163 din 8 mai 2007 şi până la data de 11 mai 2007 când urma să aibă loc concursul sunt numai 4 zile, contrar prevederilor legale care stabilcsc un termen de cel puţin 15 zile, termen necesar pentru ca toate persoanele interesate să aibă cunoştinţă despre organizarea concursului. Dc asemenea se mai poate constata că. dispoziţia nr. 163 din 8 mai 2007 nu a fost supusă publicităţii prin afişare sau printr-o altă modalitate prevăzută de lege şi nici tematica de concurs, neasigurându-se astfel posibilitatea tuturor celor interesaţi să se înscrie la concurs în condiţii de egalitate şi transparenţă. Au fost încălcate în aceste condiţii dispoziţiile art. 16 din României, republicată, care prevăd că cetăţcnii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. Iară privilegii şi fără discriminări. Dc asemenea au fost încălcate dispoziţiile din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale care la art. 14 reglementează „interzicerea discriminării”.
Faţă de aceste considerente, curtea a constatat că recursul formulat de pârât este nefondat, prima instanţă în mod întemeiat şi tăcând o corectă aplicarc a legii a admis acţiunea reclamantului Prefectul Judeţului C. Ca atare recursul pârâtului a fost respins.
C.A. Braşov, s. cont. ac/m. şi fisc., decizia nr. 147/R din 4 martie 2008
Iată două speţe care pun problema acoperii (ulterior emiterii unui act administrativ) a unui viciu de procedură al acestuia. Cele două instanţe au apreciat că nici lipsa unui certificat de urbanism, nici cea a unui post vacant nu sunt vicii confirmabile. Discuţii comportă doar prima soluţie. Desigur, este extrem de riscant pentru drepturile de proprietate din jur şi pentru interesul public încheierea unei operaţiuni juridice relative la un teren, fără a exista un certificat de urbanism. însă, din perspectiva principiului salvgardării actului, în măsura în care certificatul de urbanism se obţine ulterior iar contractul încheiat înaintea emiterii acestuia îl rcspectă întocmai, oare s-ar mai impune anularea acestuia? Pe de altă parte însă, cum certificatul de urbanism are natura juridică a unui aviz conform, lipsa lui echivalează cu un viciu de coiyipelenfă (iar nu cu unul de simplă procedură), viciu care nu poate fi acoperit prin confirmare.
