Grăniţuire. Caracterele juridice ale acţiunii
Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa . Texul consacră un drept subiectiv civil şi o obligaţie corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul căruia orice proprietar poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate şi marcarea acesteia prin semne materiale. Dreptul de a cere grăniţuire este un drept potestativ, imprescriptibil, iar grăniţuirea se constituie intr-un atribut esenţial al dreptului de proprietate.
Acţiunea in grăniţuire este o acţiune reală, petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăţilor limitrofe, o acţiune imobiliară şi imprescriptibilă.
Acţiunea in grăniţuire este o acţiune reală, petitorie, întrucât are ca scop delimitarea proprietăţilor limitrofe, o acţiune imobiliară şi imprescriptibilă.
Grăniţuirea reprezintă operaţiunea prin care urmează a se stabili repere materiale cu privire la linia separativă a fondului, urmându-se a se stabili întinderea reală a proprietăţii fiecărei părţi.
Judecătoria Craiova – Sentinţa civilă Nr. 7696/16.05.2013
Prin acţiunea înregistrată la data de 20.06.2012 reclamanta S. C. F. a chemat în judecată pe pârâtul M. C.I. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună grăniţuirea terenurilor arabile, limitrofe proprietatea lor, situtate în Craiova, T 10, parcela 9, respectiv suprafaţa de 2500 m.p. cu vecini la N- De 21/2, la E- R. D. , la S.- P. M., la V- M. C I. şi suprafaţa de 2500 m.p., proprietate pârât cu vecini la N- De 21/2, la E- S. F., la V- H. A. la S- P. M. ce are număr cadastral xxx ( provenit din nr cadastral de pe hârtie xxx) înscris în CF xxx UAT Craiova, cu cheltuieli de judecată.
Motivând în fapt acţiunea a arătat că prin sentinţa civilă nr. 10768/27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosar nr. xxx/215/2008 s-a luat act de tranzacţia încheiată cu M. C.I. pentru stingerea litigiului având ca obiect ieşire din indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 5000 m.p. situat în Craiova, T 10 parcela 19, teren pentru care s-a emis TDP nr. 1863- 58879/1997. În urma acestei învoieli s-a format un lot de 2500 m.p. teren, pentru reclamanta S. F. şi un lot de 2500 m.p. teren arabil pentru pârâtul M. C I., astfel cum au fost individualizate.
Pârâtul M. C I. a împărţit suprafaţa de teren în trei loturi în vederea înstrăinării, ocazie cu care nu a mai respectat delimitarea stabilită pentru cele două loturi, prin hotărârea judecătorească precum şi prin schiţa parcelară întocmită la data de 22.12.2005 de către Comisia Locală de aplicare a legii nr. 18/1991- Primăria Craiova pentru T 10, parcela 19.
În aceste condiţii se impune ca prin hotărârea judecătorească să fie stabilită linia de hotar între cele două terenuri arabile limitrofe, cu respectarea întinderii dreptului de proprietate.
În drept prevederile art. 560 Noul cod civil.
În probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză topometrică.
S-a depus: împuternicire avocaţială, sentinţa civilă nr. 10768 din data de 27.06.2008, încheierea nr. 21333 din data de 28.03.2012, TDP nr. 1863- 55879 din data de 17.03.1997, dispoziţie de achitare a taxei de timbru.
Prin încheierea de şedinţă din data de 04.10.2012 instanţa a dispus încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiză specialitatea topografie , pentru reclamant prin procurator S. M. şi pentru pârât a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză topografie.
Raportul de expertiză specialitatea topografie a fost efectuat de către expert L. F. cu obiectivele încuviinţate la data de 04.10.2012 şi depus la data de 03.12.2012 .
Prin încheierea de şedinţă din data de 10.01.2013 instanţa a dispus suspendarea prezentei cauze în baza art. 242 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol la data de 04.04.2013.
Analizând ansamblul materialului probatoriu probatoriu administrat in cauză, instanţa reţine:
Reclamanta este titularul exclusiv al dreptului de proprietate asupra terenului de 2500 mp. situat în Craiova, tarlaua 10, parcela 19, şi pârâtul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului in suprafaţă de 2500 mp situat în Craiova, tarlaua 10, parcela 19. Părţile au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţelor de teren in baza sentinţei civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008 prin care s-a luat act de tranzacţia părţilor.
Suprafeţele de teren mai sus menţionate fac parte din suprafaţa de teren de 5000 mp situată in loc. Craiova, tarlaua 10, parcela 19, înscrisă in titlul de proprietate nr. 1863/58879 din 17.03.1997 emis pe numele autorului părţilor M. I., având următoarele vecinătăţi: N – DE 21/2, E – R. D., S – P. M., V – H. A..
Prin administrarea probei cu expertiză în specialitatea topografie, in urma efectuării operaţiunii de măsurare a terenului, s-a constatat că reclamanta exercită posesia asupra unui teren in suprafaţă de 2275 mp, cuprinsă intre punctele topografice 1-13-4-5-6-10-2-1 din schiţa anexă nr. 1 a raportului de expertiză, suprafaţă inferioară celei care formează obiectul dreptului de proprietate dobândit de aceasta prin sentinţei civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008.
Totodată, s-a constatat că pârâtul ocupă in fapt o suprafaţă de 2599 mp, cuprinsă intre punctele topografice 2-3-9-8-7-6-10-2- din schiţa anexă nr. 1 a raportului de expertiză, suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în actele de proprietate.
De asemenea, instanţa reţine că in urma măsurătorilor efectuate, imobilul teren nu are suprafaţa de 5000 mp, aşa cum este menţionat in titlul de proprietate nr. 1863/58879 din 17.03.1997 şi sentinţa civile nr. 10768 din 27.06.2008 pronunţată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. xxx/215/2008, ci suprafaţa totală mai mică de 4874 mp.
Potrivit art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa . Texul consacră un drept subiectiv civil şi o obligatie corelativă de a face , ambele cu caracter de reciprocitate, create de vecinătate, in temeiul căruia orice proprietar poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate şi marcarea acesteia prin semne materiale. Dreptul de a cere grăniţuirea este un drept potestativ , imprescriptibil, iar grănituirea se constituie intr-un atribut esenţial al dreptului de proprietate.
Graniţuirea reprezintă operaţiunea prin care urmează a se stabili repere materiale cu privire la linia separativă a fondului, urmându-se a se stabili intinderea reală a proprietatii fiecărei părţi.
Din administrarea probei constand in expertiza in specialitatea topografie rezultă că stabilirea liniei de hotar a fost realizată de către expert ţinand seama de titlurile de proprietate invocate de părţi, dar şi de imprejurarea că pârâtul ocupă o suprafaţă mai mare decat cea inscrisă in actele de proprietate, iar reclamanta ocupă o suprafaţă de teren mai mică decât cea menţionată in tilul de proprietate.
Acţiunea in grăniţuire işi justifică raţiunea atat in cazul inexistenţei unei delimitări intre proprietăţi, cat şi in situaţia in care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin intelegerea părtilor sau prin hotarare judecătorească şi sunt contestate de părţi.
Prin urmare, pentru a pune capăt situaţiei conflictuale dintre părti, instanţa va dispune materializarea hotarului pe limitele dintre cele două imobile, astfel cum rezultă acestea din raportul de expertiză imobiliară judiciară intocmit in cauză, stabilind linia de hotar, respectiv pe amplasamentul cuprins între punctele 2-16-14 indicate în schiţa anexă nr. 2 a raportului de expertiză.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată , la cerere, sa platească cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Instanta constata culpa procesuala a pârâtului, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul, si avand in vedere cererea reclamantei de obligarea la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata taxei judiciare de timbru, timbrului judiciar, onorariu expert in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanta urmeaza sa oblige pârâtul la plata sumei de 414,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, din care suma de 400 lei reprezezintă onorariu expert şi 14,5 lei, reprezintă taxa judicară de timbru şi timbru judiciar.
Instanta are în vedere dispoziţiile art.584 Cod civil potrivit carora “cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate” – retinând ca acest text constituie o reglementare speciala a modalitatii în care se stabilesc cheltuielilor de judecata în raport cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila care reprezinta dreptul comun în materia cheltuielilor de judecata.
In temeiul art. 274 C.proc.civ., in lipsa unei cereri exprese, instanţa va lua act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
