În motivarea actiunii sale, reclamanta arata ca, dupa privatizarea bancii, s-a lansat, în favoarea salariatilor, programul „Retragerea de aur” de care beneficiaza cei care mai aveau 5-8 ani pâna la îndeplinirea conditiilor de pensionare.
În oferta s-a indicat, fara echivoc, faptul ca cererile se înregistreaza pâna la 15.07.2007 urmând ca încetarea raporturilor de munca sa aiba loc, fara îndeplinirea altor criterii, la 30.09.2007.
Desi a înregistrat aceasta cerere la 25.07.2007, solicitarea i-a fost respinsa desi în program nu se prevedea ca Banca Comerciala Româna îsi rezerva dreptul de a aprecia fiecare solicitare în concret.
Pârâta B.C.R. a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta si, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.
În motivarea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, pârâta a aratat ca litigiul are natura civila, având în vedere ca programul „Retragerea de aur” nu-si gaseste exprimare în legi, acte normative, contract colectiv de munca sau contract individual de munca, astfel încât, excede raporturilor de munca dintre BCR si reclamanta.
În aparare, s-a aratat ca, în descrierea programului s-a prevazut, în mod expres, ca „în cazurile exceptionale cererile nu vor fi aprobate ele nu vor produce efecte”. Astfel, recompensa acordata prin acest program nu reprezinta un drept prevazut în legislatia muncii si deci nu poate fi asimilat drepturilor garantate si recunoscute de aceasta legislatie.
Cererea reclamantei nu a fost aprobata din motive obiective, generate de politica financiara si de resurse umane a BCR, astfel încât se solicita respingerea actiunii ca neîntemeiata.
Prin sentinta civila nr.453/11.04.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.11286/118/2007 s-a admis actiunea formulata de reclamanta.
S-au constatat încetate efectele contractului individual de munca al reclamantei D.M., în temeiul art. 55 lit. b) codul muncii, de la data de 30.09.2007.
A fost obligata pârâta la plata catre reclamanta a recompensei pentru întreaga activitate în B. C. R., conform programului „Retragerea de aur”.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut în vedere urmatoarele:
La termenul din 25.01.2008, instanta a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta având în vedere prevederile art. 281 Codul muncii, potrivit carora, jurisdictia muncii are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea si încetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca prevazute de acest cod, precum si a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit acest cod si constatând ca prezenta cauza priveste un conflict cu privire la încetarea contractului individual de munca.
În sedinta din data de 21.03.2008, instanta a respins si exceptia prescrierii dreptului material la actiune întemeiat pe dispozitiile art. 283 lit. a Codul muncii, considerând ca dispozitiile acestui text nu sunt aplicabile si, drept consecinta exceptia este neîntemeiata.
Analizând continutul programului „Retragerea de aur” instanta constata ca aceasta are natura unei oferte de încetare, prin acordul partilor, a contractului individual de munca al celor care îndeplineau anume conditii.
În fapt, la 01.07.2007, din ratiuni de politice de resurse umane a caror analiza excede cadrul acestui litigiu, BCR SA a oferit posibilitatea celor care mai aveau între 5 si 8 ani pâna la pensionare pentru limita de vârsta, sa încheie raporturile de munca cu banca în mod amiabil.
Pentru a stimula înscrierea salariatilor în program, angajatorul a oferit si anumite „recompense” financiare precum si avantajul prezentat de încetarea raporturilor de munca în baza art. 55 lit. b) Codul muncii, adica posibilitatea reangajarii ulterioare (mentionata expres în cele doua variante ale programului filele 10-11) dar si în tipizatul cererii de înscriere în program (continut de o anexa si, deci, parte integranta a acestuia)
Singurele conditii puse pentru acceptarea în program au fost: a) 5-7 ani (devenit ulterior 8 ani) pâna la pensionare pentru limita de vârsta si b) depunerea cererii pâna la 30.06.2007 (modificata apoi la 15.07.2007).
Cum încetarea prevazuta de art. 55 lit. b) Codul muncii este un act juridic ce presupune existenta acordului de vointa, devin aplicabile principiile teoriei generale a obligatiilor în materia încheierii contractelor în sistemul oferta/acceptare.
Oferta este o propunere pe care o persoana o face unei alte persoane de a încheie un contract în anumite conditii. Fiind o parte a manifestarii de vointa, oferta trebuie sa îndeplineasca toate conditiile generale de valabilitate ale consimtamântului si doua conditii speciale: a) sa fie ferma si neechivoca, adica sa exprime vointa neîndoielnica de a încheia contract/act prin simpla acceptare; si b) sa fie precisa si completa-sa cuprinda toate elementele necesare pentru realizarea acordului de vointe, în special natura si obiectul contractului/actului.
Aplicând aceste dezvoltari teoretice la programul „Retragerea de aur”, reiese ca toate aceste conditii se regasesc în cauza.
Oferta BCR SA este precisa si completa: este precizata natura actului –încetarea contractului individual de munca prin acordul partilor; sunt indicati destinatarii ofertei : salariatii care mai aveau 5-8 ani pâna la pensionare pentru limita de vârsta; este stabilita data pâna la care se poate face acceptarea ofertei-15.07.2007; este aratata data de la care intervine încetarea contractului de munca.
De asemenea, oferta este ferma si neechivoca, angajatorul nerezervându-si vreo modalitate de refuz a contractarii în cazul acceptarii ofertei sale.
Clauza conform careia „în cazurile exceptionale în care cererile nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte” are natura nunei conditii pur potestative care, în conditiile art. 1010 este nula de drept. Conditia pur potestativa (modalitate a actului juridic) este definita ca acel eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde existenta actului si a carei împlinire depinde exclusiv de vointa unei parti.
Când conditia pur potestativa greveaza obligatia debitorului ea este nula, deoarece echivaleaza cu lipsa intentiei de a se obliga juridic (nulitatea privind doar acea clauza care contine conditia si nu întreg actul).
În privinta acceptarii, se sustine ca aceasta este o manifestare de vointa a unei persoane de a încheia un contract în conditiile stabilite în oferta ce i-a fost adresata în acest scop.
Ca orice consimtamânt dat în scopul de a produce efecte juridice, acceptarea trebuie sa îndeplineasca toate conditiile de validitate prevazute de lege pentru vointa juridica în general.
Cu referire la conditiile de valabilitate a acceptarii aceasta trebuie sa fie pura si simpla (adica în concordanta cu oferta, fara rezerve sau propuneri de modificare); sa fie neîndoielnica si sa nu fie tardiva (adica sa intervina în afara termenului de valabilitate a ofertei sau dupa revocarea acesteia)
Or, analizând cererea reclamantei formulata la 22.06.2007, instanta constata ca aceasta îndeplineste toate aceste conditii de valabilitate.
Drept urmare, având în vedere realizarea consimtamântului prin întâlnirea concordanta a vointelor individuale prin acceptarea de catre salariata D.M. a ofertei formulate de BCR SA.
Având în vedere continutul întelegerii juridice care s-a format astfel, prin care reclamanta beneficiaza de plata unor recompense financiare, actul juridic privind încetarea contractului individual de munca continând si obligatia angajatorului de a plati diferite sume în functie de perioada ramasa pâna la pensionare, respectiv vechimea în BCR, va fi obligata pârâta la plata catre reclamanta a recompensei pentru întreaga activitate în BCR SA, conform programului „Retragerea de aur”.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta BCR,, apreciind-o ca neîntemeiata pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 283 alin.1 lit.a) Codul muncii, cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca, în cazul de fata fiind vorba despre încetarea contractului individual de munca.
Prin adresa nr.DRU 8768/12.09.2007 a Directiei Resurse Umane, adresa comunicata contestatoarei sub semnatura de primire pe 19.09.2007, dupa cum rezulta din chiar continutul acestei adrese, i s-a adus la cunostinta ca solicitarea sa de a fi întrunit acordul comun de vointa pentru încetarea contractului individual de munca, nu a fost aprobata.
În aceste conditii, recurenta solicita sa se constate ca dreptul la actiune este prescris, cererea de chemare în judecata fiind formulata peste termenul de 30 de zile de la data comunicarii deciziei angajatorului de a nu-si exprima acordul pentru încetarea contractului de munca în baza art. 55 lit.b Codul muncii.
Pe fond, recurenta pârâta a aratat ca în cursul anului 2007, banca a demarat un program intitulat „Retragerea de aur”, ale carui conditii de înscriere au fost comunicate tuturor salariatilor BCR, prin sistem intranet.
Pentru salariatii care îndeplineau conditiile mentionate în acest program, BCR a acordat o recompensa baneasca, iar raporturile de munca au încetat în temeiul art.55 lit.”b” Codul muncii.
Ceea ce reclamanta nu a specificat în cererea sa de chemare în judecata, dar reiese cu claritate din documentatia depusa la dosar, este ca în informarea transmisa de BCR salariatilor sai, s-a prevazut, în mod expres, faptul ca „în cazurile exceptionale în care cererile nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte”.
Asa cum se poate observa din materialul probator existent la dosarul cauzei, reclamanta nu a facut dovada existentei conditiei prevazuta la lit.b), astfel încât în lipsa aprobarii Presedintelui executiv al BCR, nu poate fi beneficiara programului si, pe cale de consecinta, nici de recompensele banesti solicitate pe calea prezentei actiuni.
Este evident din cuprinsul anexei în discutie, ca doar îndeplinirea conditiei de vechime nu era suficienta pentru a beneficia de conditiile programului Retragerea de aur.
De vreme ce încetarea raporturilor de munca, în conditiile programului în discutie, a fost conditionata de acordul partilor, instanta de judecata nu se poate substitui angajatorului, dispunând, pe cale de hotarâre judecatoreasca, încetarea raporturilor de munca prin acordul partilor si plata unei recompense.
O asemenea hotarâre judecatoreasca, pe lânga faptul ca ar obliga pârâta la un act pe care aceasta nu a înteles sa si-l însuseasca, ar conduce la încalcarea unui principiu fundamental de drept, acela al principiului libertatii contractuale, evident fiind faptul ca o persoana nu poate fi obligata sa înceteze un raport de munca prin acordul partilor pe cale fortata, prin hotarâre judecatoreasca si nu poate fi obligata nici sa achite o recompensa, facultativa, prin natura ei.
La momentul demararii Programului „Retragerea de aur”, toti salariatii BCR au fost informati cu privire la faptul ca a fost lansat respectivul program, cu începere de la 01.01.2007, precum si asupra faptului ca, „ în cazuri exceptionale în care aceste cereri nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte”.
Recompensa acordata prin programul „Retragerea de aur”nu reprezinta un drept prevazut în legislatia muncii.
Drepturile de care beneficiaza salariatii sunt prevazute în art.39 din Legea nr.53/24 ianuarie 2003 (Codul muncii).
Din analiza acestui text de lege se poate observa ca programul „Retragerea de aur” nu se regaseste si nu poate fi asimilat drepturilor prevazute recunoscute si garantate prin legislatia muncii.
Mai mult decât atât, salariatii BCR – SA au fost informati ca pot exista si situatii în care cererile sa nu fie aprobate, aplicatia fiecarui salariat urmând a fi analizata separat.
Programul „Retragerea de aur” a reprezentat o initiativa proprie, benevola a angajatorului BCR, care în nici un caz nu poate ajunge sa fie interpretata ca fiind generatoare de obligatii absolute în sarcina sa.
Cererea nu a fost aprobata din motive obiective, generate de politica financiara si de resurse umane a BCR.
Reclamanta invoca si caracterul discriminatoriu al aplicarii acestui program, pe criterii determinate de pozitia ierarhica detinuta în structura bancii de catre salariatii a caror cereri de înscriere au fost aprobate.
Reclamanta, în calitatea sa de „persoana interesata” nu a dovedit în mod concret care sunt faptele de natura sa conduca la sustinerea existentei unei eventuale discriminari directe sau indirecte din partea bancii.
Potrivit art. 27 alin.3 din OG nr.137/ privind prevenirea si sanctionarea formelor de , judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, dispozitie nerespectata de instanta de fond, ceea ce atrage sanctiunea nulitatii sentintei recurate.
Din actele dosarului rezulta ca cererea reclamantei nu a fost aprobata din ratiuni ce tin de politica financiara si de resurse umane ale BCR SA în conditiile în care initierea programului Retragerea de Aur a reprezentat o initiativa benevola a angajatorului care nu a generat obligatia de a proba toate cererile de înscriere în acest program, solicitantii fiind informati înca de la initierea programului ca pot exista situatii în care cererile sa nu fie aprobate, aplicatia fiecarui salariat urmând a fi analizata separat.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului la actiune;
Potrivit art. 283 al.1 din codul muncii cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea , executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca.
În speta, nu exista o decizie unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca.
Prin urmare, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 283 al.1 din codul muncii, ci dispozitiile art. 283 al.2, potrivit carora: „ în toate situatiile, altele decât cele prevazute la al.1 termenul este de 3 ani de la nasterea dreptului.
Cu privire la motivele de recurs referitoare la fondul cauzei:
Începând cu 1.01.2007 BCR a demarat un program intitulat „Retragerea de aur” care se adresa initial salariatilor care, în anul 2007 mai aveau între 5 si 7 ani pâna la îndeplinirea conditiilor de pensionare pentru limita de vârsta.
Data limita de înscriere era 30.06.2007, urmând ca încetarea contractelor individuale de munca ale salariatilor care au optat pentru program sa se faca în temeiul art. 55 lit. b) Codul muncii, la data stabilita cu conducatorul unitatii functionale.
Ulterior, au intervenit o serie de modificari ale programului, printre care si cea privind „data maxima” a încetarii raporturilor de munca care a devenit 30.09.2007; s-a acordat o derogare de la cerinta îndeplinirii conditiilor în cursul anului 2007 si s-au inclus în program persoane care mai aveau pâna la 8 ani pâna la îndeplinirea conditiilor pentru pensionare la limita de vârsta, stabilindu-se ca data maxima a depunerii cererilor 15.07.2007.
În program s-au stabilit si plati compensatorii pentru recompensarea salariatilor pentru întreaga activitate desfasurata în BCR: 4-6 salarii brute lunare, în functie de vechimea în BCR sau 3,25 salarii lunare/an pentru fiecare an ramas pâna la pensionare pentru limita de vârsta.
Înscrierea în program se face în baza cererii salariatului eligibil înregistrata la Directia Resurse Umane si se aproba de presedintele executiv al BCR. În cazurile exceptionale în care aceste cereri nu vor fi aprobate, ele nu vor produce efecte.
La data de 22.06.2007 reclamanta D.M. a formulat cerere de înscriere în programul „Retragerea de aur”,tipizatul cererii prevazând solicitarea de încetare a contractului individual de munca în baza art. 55 lit.b) codul muncii, începând cu data de 30.09.2007.
Printr-o adresa a Directiei Resurse Umane i s-a comunicat reclamantei ca cererea nu a fost aprobata de catre vicepresedintele coordonator al liniei functionale din care face parte.
Apararea recurentei pârâte în sensul ca acceptarea înscrierii în program a unor salariati este la latitudinea exclusiva a conducerii BCR SA va fi înlaturata cu motivarea ca este o conditie pur potestativa simpla, fiind nula de drept potrivit art. 110 cod civil.
Conditia pur potestativa este definita ca acel eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde existenta actului si a carei împlinire depinde exclusiv de vointa unei parti.
Când conditia pur potestativa greveaza obligatia debitorului ea este nula deoarece echivaleaza cu intentia de a nu se obliga juridic.
În consecinta, analizând întreaga oferta în ansamblul ei, rezulta ca aceasta clauza se refera exclusiv la cazurile în care salariatii ce ar fi optat pentru înscrierea în program nu îndeplineau conditiile pentru aceasta, respectiv vechimea pâna la pensionare sau termenul limita de înscriere.
În speta, oferta angajatorului a fost precisa si completa, ferma si neechivoca.
Acceptarea ofertei de catre reclamanta la data de 22.06.2007, de asemenea îndeplineste conditiile de valabilitate pentru a produce efecte juridice.
Instanta nu se poate substitui partilor pentru a hotarî modalitatea de încetare a raporturilor de munca, însa în speta dedusa judecatii acordul de vointa al partilor privind încetarea contractului individual de munca în baza art. 55 lit.b) din codul muncii, s-a realizat prin înaintarea ofertei de catre angajator si acceptarea ofertei de catre salariata, conform principiului libertatii de vointa al partilor reglementat prin art. 969 Cod civil.
În ceea ce priveste criticile referitoare la discriminare, Curtea constata ca prima instanta nu si-a motivat hotarârea pe existenta unei discriminari, ci în mod exclusiv pe realizarea acordului de vointa pentru încetarea contractului individual de munca, astfel încât recurentul nu poate formula critici cu privire la aspecte care nu au fost retinute de catre prima instanta.
Este adevarat ca reclamanta a invocat prin actiune ca aparare si existenta unei discriminari, însa prima instanta nu si-a însusit aceasta aparare si nu si-a întemeiat solutia pe existenta unei discriminari.
Referitor la necitarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, neregularitatea unui act de procedura poate fi invocata numai de catre persoana vatamata de aceasta neregularitate, ori recurenta pârâta nu a suferit nici o vatamare prin necitarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 C.pr.civ. Curtea a respins recursul ca nefondat si a mentinut sentinta recurata ca legala si temeinica.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. Curtea a obligat recurentul la 1500 lei cheltuieli de judecata catre intimata.
