Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarei cauze, pentru a se vedea în ce masura exista indicii precise cu privire la periclitarea unui interes public real si care, fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate. Instanta a constatat, în raport de circumstantele concrete ale cauzei si de cele personale ale inculpatului (trimis în judecata sub aspectul comiterii infractiunii de contrabanda sub forma complicitatii, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 270 alin. 1 coroborat cu art. 274 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificata si completata prin OUG nr. 54/2010), ca prin trecerea unei perioade de arest de 2 luni , pericolul social pe care inculpatul îl prezinta pentru ordinea publica s-a diminuat, situatie în care s-a s-a apreciat ca se justifica înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara.
Prin încheierea penala din 14 ianuarie 2011 a Judecatoriei Sighetu Marmatiei pronuntata în dosar nr. 197/307/2011 s-a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului T.V.N. , în baza art. 3001 alin.1 C.pr.pen. rap. la art. 1602 C.pr.pen., iar, în temeiul art. 3001 alin.3 C.pr.pen., s-a mentinut starea de arest preventiv a acestuia; totodata s-a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive iar în temeiul art. 139 alin. 1 C.pr.pen., s-a respins cererea de înlocuire a masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasi localitatea sau tara, ambele formulate de inculpat.
În considerentele acestei hotarâri s-a retinut faptul ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Sighetu Marmatiei nr. 2434/P/2010 din data de 13.01.2011 înregistrat la instanta sub nr. 197/307/2011 din data de 14.01.2011 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T.V.N. pentru complicitate la infractiunea de contrabanda prev. de art. 26 C.pen. raportat la art. 270 al. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificata. si completata prin OUG nr. 54/2010.
S-a dispus si punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatilor T.M. si S.I. pentru complicitate la infractiunea de contrabanda prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 270 al. 1 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, modificata. si completata prin OUG nr. 54/2010.
Prin încheierea penala nr. 514/19.11.2010 pronuntata în dosar nr. 3807/307/2010 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului T.V.N. pe timp de 30 zile, împotriva lui fiind emis mandat de arestare preventiva cu începere de la data de 19.11.2010, pâna la data de 18.12.2010, prin încheierea penala nr. 376/R/23.11.2009 pronuntata în dosar nr. 3807/307/2010 al Tribunalului Maramures – Sectia Penala a respingându-se ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Prin încheierea penala nr. 559/16.12.2010 pronuntata în dosar nr. 3996/307/2010 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatului T.V.N. pe o durata de 30 zile, de la 19.12.2010 la 17.01.2011 inclusiv, prin încheierea penala nr. 414/R din 17.12.2010 pronuntata în dosar nr. 3996/307/2010 al Tribunalului Maramures – Sectia Penala respingându-se recursul inculpatului.
Prima instanta a stabilit ca împrejurarile în care s-au savârsit faptele au fost urmatoarele :
Inculpatul T.V.N. a mai fost trimis în judecata pentru infractiunea de contrabanda având ca obiect tigari de provenienta ucraineana trecute în mod ilegal prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal.
La data de 18.11.2010 inculpatul a iesit din tara prin Punctul de trecere a Frontierei Sighetu Marmatiei în Ucraina pentru a stabili detaliile unei noi operatiuni de contrabanda cu tigari ce urmau a fi trecute în seara aceleiasi zile peste frontiera, în zona localitatii Lunca la Tisa. În aceeasi seara, împreuna cu fratele sau T.M. si cu numitul S.I. s-au deplasat în acea zona cu un autoturism în care au încarcat 30 de colete învelite în folie, continând cantitatea de 15.000 pachete de tigari de provenienta ucraineana, în timpul transportului fiind surprinsi de politistii de frontiera.
Instanta a constatat ca în cauza subzista motivele care impun privarea de libertate a inculpatilor; astfel, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea inculpatului în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. În aprecierea acestei conditii instanta a avut în vedere natura infractiunii retinute în sarcina inculpatului, respectiv infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, modalitatea si împrejurarile concrete de comitere a acestora, respectiv de 2 sau mai multe persoane, iar natura infractiunilor, modul în care sa actionat, consecintele constând în valoarea deosebita a prejudiciului, contureaza gradul ridicat de pericol social al faptelor retinute în sarcina inculpatului, iar lasarea lui în libertate ar creste riscul de a se relua activitatea infractionala în conditiile în care acesta, desi trimis în judecata pentru fapte similare, si-a continuat activitatea infractionala. Chiar daca inculpatul a recunoscut savârsirea faptei si la dosar au fost depuse înscrisuri în sustinerea bunei conduite a inculpatului si a faptului ca acesta nu prezinta pericol social, aceste aspecte nu sunt de natura sa înlature gravitatea faptei savârsite. Instanta a apreciat ca lasarea în libertate a inculpatului ar genera cresterea sentimentului de nesiguranta al populatiei si ar fi de natura a conduce la scaderea încrederii populatiei în capacitatea de protectie a organelor statului, acesta având obligatia pozitiva de a adopta o legislatie penala, dublata de mecanismul care sa asigure aplicarea sa, capabila sa descurajeze comiterea faptelor de contrabanda .
S-a avut în vedere ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a stabilit faptul ca gravitatea unei infractiuni poate determina autoritatile sa dispuna si sa mentina arestarea pentru împiedicarea savârsirii de noi infractiuni, daca circumstantele cauzei fac ca riscul savârsirii de noi infractiuni sa fie plauzibil, iar masura arestarii adecvata. Dat fiind faptul ca inculpatul a continuat activitatea infractionala de contrabanda si dupa ce a fost trimis în judecata în dosar nr. 2928/307/2010 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei, instanta a apreciat ca exista riscul comiterii în continuare a unor fapte prevazute de legea penala.
Raportat la principiul egalitatii între cetateni invocat în sustinerile inculpatului, instanta a apreciat ca în speta nu a operat o încalcare a acestuia, întrucât afirmarea tezei opuse ar echivala cu lipsa unei individualizari a aplicarii masurilor preventive în functie nu doar de circumstantele de comitere a faptei dar si de persoana faptuitorilor. Este firesc ca în contextul în care circumstantele personale difera tratamentul aplicat sa nu fie acelasi pentru toti participantii.
Existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie masura arestarii preventive fiind conforma cu scopul instituit de art. 5 din Conventie.
În jurisprudenta sa curtea a afirmat ca la mentinerea masurii arestarii preventive trebuie analizata persistenta motivelor care justifica privarea de libertate a inculpatului, apreciind ca dupa o anumita perioada de timp motivele existente la luarea masurii nu mai sunt suficiente pentru a justifica continuarea masurii privative, dar a precizat ca aprecierea limitelor rezonabile ale unei detentii provizorii se face luându-se în considerare circumstantele concrete ale fiecarei cauze pentru a vedea în ce masura exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a aduce atingere prezumtiei de nevinovatie are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecarii în stare de libertate. Instanta a constatat ca în raport de circumstantele concrete ale cauzei si de cele personale ale inculpatului mentionat anterior, detentia provizorie nu se întinde dincolo de limite rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi care sa justifice privarea sa de libertate în conditiile în care cele existente la luarea masurii se mentin.
Întrucât masura preventiva a fost luata cu respectarea drepturilor si garantiilor procesuale prevazute de dispozitiile interne si ale art. 5 din Conventie, aceasta a fost mentinuta, în conformitate cu disp. art. 3001 alin. 1 din Codul de procedura penala.
Prin decizia penala nr. 11/R din 8 ianuarie 2011, Tribunalul Maramures a admis recursul inculpatului T.V.N., a casat în întregime încheierea pronuntata de instanta de fond si rejudecând cauza, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedura penala a înlocuit masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara, prev. de art.1451 Cod procedura penala rap. la art.145 Cod procedura penala.
A impus inculpatului T.V.N. ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii:
a). sa se prezinte la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b). sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea lui (la Politia Rona de Sus) conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat;
c). sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea organului judiciar care a dispus masura;
d). sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;
e). sa nu se apropie de inculpatul S.I. si de martorii U.G. si A.H. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;
A dispus punerea de îndata în libertate a inculpatului T.V.N., daca nu este arestat în alta cauza.
În considerentele deciziei tribunalul a retinut ca, desi recurentul-inculpat a comis cu intentie o noua infractiune (anterior fata de care s-a pus în miscare actiunea penala în dos. nr. 83/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. – Biroul teritorial Maramures pentru complicitate la infractiunea de contrabanda si aderare la un grup infractional), prin trecerea unei perioade de timp de 2 luni de la momentul arestarii, pericolul social pe care îl prezinta acesta pentru ordinea publica s-a diminuat având în vedere si natura si gravitatea faptei pentru care acesta este cercetat. În consecinta, s-a apreciat ca înlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi tara este suficienta dar si oportuna în acest moment al procesului penal.
