Astfel, s-a retinut ca inculpatul s-a sustras urmaririi penale, fiind incident art. 148 lit. a Cpp., dupa comiterea faptelor a savârsit mai multe infractiuni pe raza unor judete, fiind incident si art. 148 lit. d Cpp
S-a considerat ca exista si cazul prevazut de art. 148 lit. f Cpp., inculpatul savârsind infractiuni prevazute cu închisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
În recurs, tribunalul a apreciat ca nu este întrunita conditia impusa de art. 148 lit a Cpp, întrucât în perioada 2001-2008 inculpatul s-a aflat în stare de detentie, deci la dispozitia organelor judiciare, iar din anul 2008 când a fost liberat conditionat, s-a aflat la domiciliul sau. Totodata, nu exista date ca va încerca sa fuga sau sa se sustraga în prezenta cauza.
Nici art. 148 lit. d Cpp., „inculpatul a savârsit cu intentie o noua infractiune”, nu este întrunit. Inculpatul a executat pedeapsa pentru infractiuni comise în anul 2001, aflate în concurs real cu infractiunile pentru care este cercetat în prezent si care ar fi fost comise în anul 1999. În plus, din anul 2008 de când a fost liberat conditionat, nu a mai fost cercetat pentru savârsirea vreunei infractiuni.
Referitor la îndeplinirea cumulativa a cerintelor art. 148 lit. f Cpp., s-a apreciat ca întrunita numai prima conditie, respectiv cuantumul pedepsei pentru infractiunile savârsite. Nu este întrunita însa a doua conditie, neexistând probe ca lasarea în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publica, de la data comiterii faptelor si pâna la momentul formularii propunerii de arestare preventiva trecând 12 ani.
Apreciind totusi ca exista indicii temeinice în sensul art. 68/1 Cpp ca inculpatul a savârsit faptele ce i se imputa, pentru o buna înfaptuire a actului de justitie s-a dispus împotriva inculpatului masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu pentru 30 zile, potrivit art. 145 Cpp.
