Definiţia naşterii într-o manieră contrară literei şi spiritului reglementării în temeiul şi în executarea căreia au fost emise. Nelegalitate
a) Articolul 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau. după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului O.U.G. nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin ncluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 2 din H.G. nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicarc a prevederilor
O.U.G. nr. 148/2005 şi art. 2 şi art. 3 din H.G. nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiaşi act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
într-adevăr, O.U.G. nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aliate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicarc a ordonanţei de urgenţă s-a creat o nepermisă între copiii născuţi şi cei. de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
în aceste condiţii, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuţiilor jurisdic-ţionale, instanţa de fond a reţinut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, sentinţa atacată se priveşte ca legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtul Guvernul României ca nefondat.
I.C.CJ., s. cont. adm. şi fisc., decizia nr. 1130 din 22 februarie 2007, in Excepţia de nelegalitate 2007-2008, p. 11
b) H.G. nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii şi situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creşterea copilului şi au fost prevăzute condiţiile şi procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fărâ să existe o justificare de ordin obiectiv.
Instanţa de fond a apreciat corect că acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată, prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005, la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul naşterilor, situaţie în care dispoziţiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind naşterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din
H.G. nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat şi încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă şi una multiplă.
Recurenţii au criticat neîntemeiat soluţia instanţei de fond, iar referirea la Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Curtea Constituţională nu are relevanţă în prezenta cauză. întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidenţă.
De asemenea, sunt fără relevanţă în prezentul litigiu susţinerile privind reglementarea cuprinsă în H.G. nr. 1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii, având ca obiect alte forme de protecţie socială acordate familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Faţă de titlul şi obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, a fost respinsă şi susţinerea recurentului că indemnizaţia lunară nu reprezintă o măsură de protecţie a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanţa de urgenţă şi nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecţie socială.
I.C.CJ., s. cont. adm. şi fisc., decizia din 4 aprilie 2007, în Excepţia de nelegalitate 2007-2008, sem. I., p. 11
