Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Buliga Andrei, din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti
Pe rol fiind soluţionarea acţiunii penale pusă în mişcare prin rechizitoriul nr. 10929/P/2013 al, Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti prin care s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului G.J. _______, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor in forma continuata, prevăzută de art. 220, alin. 2 Cod Penal, cu aplicarea art 35 alin 1 Cod Penal si art 5 alin 1 Cod Penal.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din data de 12.01.2016, cand avand instanta avand nevoie de timp pentru analizarea actelor si lucrarilor dosarului, a amanat pronuntarea pentru data de 21.01.2016, a amanat pronuntarea pebtru data 09.02.2016, cand a pronuntat urmatoarea hotarare:
J U D E C A T A
Prin rechizitoriul nr. 10929/P/2013 din 28.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti a fost trimis în judecată, inculpatul G.J pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată (10 acte materiale), prev. de art. 220 alin. 2 din Codul Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Codul Penal şi art. 5 alin. 1 din Codul Penal, cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti la data de 19.05.2014sub numarul 15582/281/2014.
În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că în perioada 2011 – februarie 2013 inculpatul G.J. a întreţinut 10 raporturi sexuale normale şi orale cu minora Ș.A.N., în prezent în vârstă de 13 ani.
Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: Plângere Şerban Ionuţ (fila 10), declaraţie Şerban Ionuţ ( filele 11-12), declaraţie persoană vătămată S.A(filele 13-15), proces-verbal de intervenţie (fila 18), concluzii preliminare S.M.L. Prahova (fila 20), raport de expertiză medico-legală (fila 22), raport privind consilieea psihologică a minorei Ș.A.N. (fila 25), declaraţii martor O.M.A.(filele 26-28),declaraţii martor M.M. (filele 29-32), declaraţii martoră B A. G. (filele 33-36), declaraţie Ş. A. (filele 38-39), proces-verbal de căutare (fila 41), proces-verbal de consemnare a refuzului efectuării testării poligraf (fila 42), declaraţie de refuzare a efectuării testului poligraf (fila 43), raport de expertiză medico-legală (fila 46), declaraţii incupat G.J ( filele 50-51, 53, 56, 59).
După parcurgerea procedurii de cameră preliminară, prin încheierea pronunţată la data de 16.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, precum şi legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 10929/P/2013 din 28.04.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, dispunând începerea judecăţii.
La termenul de judecată din data de 20.01.2015, după citirea actului de sesizare si inainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a pus în vedere inculpatului prevederile art. 374, 375, 396 alin. 10 Cod proc.pen, acesta declarând că nu doreşte parcurgerea acestei proceduri, nu recunoaşte fapta retinută in sarcina sa.
In temeiul art 374 alin. 8 C.pr.pen. instanta a dispus reaudierea martorilor audiati pe parcursul urmarii penale.
Prin incheierea din 20.04.2015 instanta a admis, in parte, probele solicitate de inculpat prin apărător si de persoana vatamata, prin apărator ales, pentru motivele expuse in incheierea de sedinta de la acea data, fila 174 d.inst.
Astfel, instanta a admis admite proba cu martorii pe situatia de fapt, respectiv G.D., B.M.I si B. T. si a martorului asistent T. A. M. şi proba cu inscrisuri in circumstantiere solicitata de inculpat prin apărător si a respins cererea privind audierea a doi martori in circumstantiere, apreciind suficienta admiterea probei cu inscrisuri in circumstantiere. De asemenea, a respins cerere privind efectuarea unei expertize psihiatrice persoanei vatamate şi de efectuare a unei cercari la fata locului.
A fost admisa cererea privind efectuarea unei expertize psihologice de catre Serviciul de Medicină Legală Prahova a persoanei vătămate in care să se constate dacă persoana vătămată prezintă un comportament specific persoanelor agresate sexual, stări de anxietate provenite in urma intretinerii raporturilor sexuale şi dacă minora necesită terapie de specialitate sau consiliere, iar in caz afirmativ pe ce perioada.
La termenul de judecata din data de 20.01.2015 persoana vatamata minoră, prin reprezentatnt legal s-a constituit parte civila cu suma de 10. 000 euro daune morale.
La termenul de judecata din 29.10.2015 minora, prin reprezenatnt legal a majoral constituirea de parte civila cu suma de 2500 de lei reprezentand daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate cu deplasarea minorei la psiholog, la spital, medicatia prescrisa, deplasarile pentru efectuarea expertizei si expertiza propriu-zisa.
La termenul de judecata din 29.10.2015 minora, prin reprezenatnt legal a majoral constituirea de parte civila cu suma de 2500 de lei reprezentand daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate cu deplasarea minorei la psiholog, la spital, medicatia prescrisa, deplasarile pentru efectuarea expertizei si expertiza propriu-zisa.
In dovedirea laturii civila instanta a admis proba privind audierea martorilor C.C. si T.S..
La termenul de judecata din 19.05.2015 Ministerul Public s-a sesizat din oficiu cu privire la posibila savarsire a infractiunii de mărturie mincinoasa de catre martorii B. T. si B. A. G.. La termenul de judecata din 26.11.2015 instanta a admis solicitarea Ministerului Public de reaudire a celor doua martore.
La dosarul cauzei s-a ataşat fişa de cazier judiciar a inculpatului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
1.Situaţia de fapt:
S.Isi T. (fosta S.) A., parintii persoanei vatamata Ş. A. au legat relatii de stransa prietenie cu G.D. si inculpatul G.J. avand in vedere ca locuiau pe aceeaşi scara din Boldesti Scaeni.
Datorita situatie economice T. (fosta S.) A. a plecat in strainatate la munca, copii minori ramand in grija sotului S.Isi a bunicii materne.
Persoana vatamata S.A. obisnuia sa petreaca mult timp in casa familiei G., unde asa cum declara (fila 129 D.inst) „ ma jucam cu nepotii lor, mai aveam grija de ei, imi faceam temele, mancam” si „dormeam” uneori. Mentioneaza, de asemenea, ca in timp ce isi facea baie in casa familiei Ghita inculpatul intra in baie peste ea si dupa ce isi facea necesitatile fiziologice ramanea cu pantalonii in vine, o saruta si o mangaia in zona inghinala.
Din declaratia persoanei vatamate se retine ca anterior nasterii celor doi nepotii ai familiie G. aceasta dormea in acelasi pat cu inculpatul si sotia acestuia, insa dupa nasterea nepotilor dormea cu sotia inculpatului G.D. si nepotii. Apropierea afectiva dintre minora si sotii G. era evidenta din moment ce chiar persoana vatamata a mentionat ca o privea pe G. D. ca pe o mama avand in vedere ca mama sa era plecata la munca in strainatate insa si prin faptul ca se adresa acestora la persoana a II a singular si utilizand prenumele.
Cu privire la primul act sexual minora a declarat ca a avut loc in anul 2011, insa datorita trecerii timpului nu a putut oferii detalii nici organelor de urmarire penala si nici instantei de judecata.
Comportamentul inculpatului in momentele premergatoare intretinerii actelor sexuale sunt descrise de martora in declartii „ma saruta cand ramâneam cu el”, […] “intotdeauna ma dezbraca, ma saruta pe gat, pe corp, uneori ma saruta pe sani. “, fila 130 d.inst. Actele sexuale intretinute de inculpat cu persoana vatamata au constat in raporturi sexuale dar si prin introducerea degetului in vagin.
In anul 2012 fiica inculpatului, I., si-a cumparat la Tantareni o casa de care aveau grija parintii ei. De cele mai multe ori persoana vatamata ii insotea pe G.J. si sotia acestuia, G.D. la tara, la Tantareni, atat impreuna cat si separat. Uneori, asa cum declara minora, se deplasa la Tantareni singura cu microbuzul.
In sat s-a imprietenit cu minora B.A.G.care obisnuia sa petreaca timpul in locuinta inculpatului, ramand uneori peste noapte. ” Uneori G. ramanea in casa la J. si dormeam toti trei in acelasi pat. Cand ramaneam in casa doar cu ei si imi facema baie ma inchideam in baie pentru ca J. intra peste mine si ma filma dezbracata cu telefonul mobil iar G. radea”
Persoana vatamata a declarat ca in urma discutilor purtate cu B.G.a aflat ca G.J. a incercat sa intretina relatii sexuale si cu aceasta din urma insa l-a amenitat cu un cutit iar inculpatul a renuntat. A declarat ca inculpatul a sarutat-o pe B.G..
Acest aspect a fost confirmat si de martora B.G.in declaratia data atat in fata organelor de urmarire penala cat si in fata instantei la termenul din 12.01.2016.
Atat din declaratia persoanei vatamate cat si din declaratia martorei B.G.instanta retine ca intr-o noapte, fara a se putea stabili data, cele doua minore s-au ascuns in autoturismul inculpatului parcat in curtea casei sale blocandu-se in interior. In momentul in care au fost gasite de catre inculpat si au refuzat sa debolcheze usile autoturismului, inculpatul si-a lasat pantalonii in vine si a urinat pe geamurile masinii. Instanta apreciaza ca acest comportament este departe de comportamentul ce caracterizeaza o relatie de tipul tata –fiica , asa cum a invocat constant in apararea sa ca era relatia pe care o avea cu persoana vatamata.
Inculpatul G.J. a fotografiat-o cu telefonul mobil pe S.A.in timp ce tinea un catel in brate “Odata cand eram la bloc J. mi-a cerut sa ma dezbrac si m-a fotografiat cu telefonul mobil. Atunci mi-a facut o poza eu fiind dezbracata si tinand un catel ce apartinea fiicei sale I.”.
Existenta fotografiei in modalitatea descrisa de catre persoana vatamata este confirmata prin declaratia martorului O.M.A.. Acesta a declarat că în cursul anului 2011, a fost rugat de inculpat să-i repare telefonul mobil. După ce l-a reparat, i-a făcut o probă pentru a vedea dacă funcţionează şi, în aplicaţia galerie, a văzut o poză cu minora S.AN., dezbrăcată, care ţinea în braţe un câine.
Pe parcursul urmarii penale inculpatul a negat ca i-a făcut fotografii în timp ce era goală şi ţinea un câine în braţe, insa in fata instantei a recunoscut incercand prin explicatia data sa diminueze gravitatea acestui moment apreciat de catre inculpat ca fiind o stare de normalitate in relatia tata –fiica, asa cum a caracterizat relatia cu Ş.A..
Cu privire la aceste fotografii nud ale minorei instanta retine ca acestea erau folosite de catre inculpat in santajarea minorei si determinarea acesteia de a intretine relatii sexuale pentru a evita denigrarea ei in fata cunoscutilor.
Se retine ca inculpatul se uita impreuna cu persoana vatamata, cand G.D. nu era acasa, la filme “cu oameni dezbracati care faceau sex” (fila 131d.inst) atat la televizor cat si pe telefonul mobil. “Imi amintesc odata cand eram la Tantareni, in timp ce ne uitam la un film cu oameni care faceau sex, inculpatul a inceput sa ma dezbrace si s-a dezbracta si el” intretinad un raport sexual, fila 132. d.inst
În data de 09.09.2013, având în vedere că nepoţii şi fiica inculpatului au plecat de la domiciliu, minora a rămas singură în locuinţă, iar în data de 11.09.2013, în timp ce minora dormea, inculpatul s-a băgat lângă ea în pat, a început să o sărute şi i-a propus să facă dragoste fiind refuzat. Deoarece inculpatul insista şi începuse să o dezbrace, minora i-a spus că trebuie să meargă la toaletă. Ajunsă în camera de baie, în jurul orelor 01.45, minora a sărit pe geamul de la baie şi a mers la martora M.M. căreia i-a povestit cele întâmplate iar martora a adăpostit-o până în dimineaţa zilei de 12.09.2014
M.M. a apelat-o telefonic in acea noapte pe G.D. careia i-a povestit aspectele de care luase la cunostinta de la Ş.A..
A doua zi S.A.i-a povestit si sotiei inculpatului G.D. cele intamplate iar acesta i-a cerut minorei sa mearga la biserica “sa jur ca spun adevarul”.
In acea seara minora s-a intors la domiciliu si i-a povestit tatatlui ce s-a intamplat acesta sesizand organele de politie.
Sinceritatea persoanei vatamate nu poate fi pusa la indoiala avand in vedere ca declaratia sa se coroboreaza cu celalate mijloace de proba administrate in cauza.
Astfel martora M.M. confirma starea psihică a victimei – victima plângea şi tremura si “m-a rugat sa inchid repede usa”. Această stare este specifică unei traume emoţionale şi nu unei relatii normale de intelegere intre două persoane, mai ales specifica unei relatii de intelegere ca intre “tata si fiica” asa cum a incercat inculpatul sa prezinte relatia pe care o avea cu persoana vatamata. Din aceeasi declaratie se retine ca S.A. i-a povestit martorei referindu-se la relatia pe care o are cu inculpatul ca “ma folosestre de la varsta de 11 ani, de mai multe ori” făcînd referire evident la intretinerea de acte sexuale.
Din cuprinsul aceleiaşi declaratii instanta retine ca martora M.M. a anuntat pe G.D. si pe tatal persoanei vatamate, insa nu a anuntat organele de politie apreciind ca părintii A. aveau acesta datorie.
O proba indirecta, care se coroboreaza cu ansamblul probator si intaresc veridicitatea declaratiei persoanei vatamate este sustinerea martorei M. M. “am aflat de la B.G.ca l-ar fi vazut pe G.J. in mometul in care o pipaia pe A. si o saruta pe gura”, fila 147 d.inst. […] “G. mi-a spus ca a incercat sa o pupe si pe ea, insa aceasta ar fi luat un cutit din bucatarie si l-ar fi amenintata pe dl. G. ca l-ar taia cu cutitul”. Tot B.G.i-ar fi spus martorei ca S.A.era amenintata de G.J. sa intretina relatii sexuale in caz contrar va arata anumite fotografii cu A. pe care le avea in telefon. fila 147 d.inst.
Aceste aspecte sunt relatate atat de martora B.G.in ultima declaratie data in fata instantei, dar si de catre persoana vatamata S. A..
Se retine totodata ca inculpatul a incercat sa influenteze martora M.M. prin intermediul martorei B.T. asftel incat in fata instantei sa declare aspecte neadevarate cu privire la persoana vatamata, fila 127 d.inst.
Desi initial martorele B.G.si B.T., in declaratiile date in fata instantei la termenele din 03.03.2015 filele 159-163 si 19.05.2015, filele 192-196, nu au sustinut declaratiile date initial in fata organelor de urmarire penala si care se coborobau cu intregul ansamblu probator, ulterior, la termenul din 12.01.2016 au revenit asupra declaratiei data initial si au sustinut ceea ce au declarat cu ocazia audierii in fata organelor de urmarire penala.
Apararea invocata constant de catre inculpat cu referire la sentimentele de afectivitate paterna fata de A. si faptul că nu era apt din punct de vedere fiziologic să întreţină raporturi sexuale nu pot fi avute in vedere de catre instanta.
Asa cum rezulta din prezentarea situatie de fapt, comportamentul manifestat de catre inculpat atat in relataia cu Seban A. dar si cu martora B.G.nu se circumscrie unei relatii de tipul tata-fiica sau adult –minor.
In plus, apararea ca nu este că nu este apt din punct de vedere fiziologic să întreţină raporturi sexuale, lucru infirmat de expertiza medico legală efectuată pe parcursul urmarii penale, în ale cărei concluzii se arată că inculpatul G.J nu prezintă boli, afecţiuni care să poată fi puse în legătură de cauzalitate cu o eventuală disfuncţie sexuală prezentă sau existentă în antecedente. Nu s-au constatat nici modificări morfologice la nivelul organelor genitale externe care să ateste existenţa unei disfuncţii erectile, nivelul testosteronului situându-se în limite normale.
Potrivit raportului de expertiza medico legala psihiatrica 422/05.05.2015 intocmit de SML Prahova ca persoana vatamata prezinta tulburare de adaptare socio – familiala, episod depresiv de intensitate medie, situatie parentala atipica si antecedente de abuz sexual. Starea minorei ar putea fi cauzata de abuzul sexual intr-un context socio familial (lipsa mamaie, lipsa de atentie a tatalui). Minora necesita tratament psihotrop si consiliere psihologica pe o perioada determinata de evolutia tulburarii, aceasta stabilindu-se prin recomandare de specialitate, fila 219 d.inst.
Nu se poate sustine ca lipsa unui raport de expertiză medicio legală care să confirme cu certitudine urmele biologice in interiorul vaginului persoanei vatamate conduce automat la inexistenta actelor sexuale săvârşite asupra acesteia.
Pozitia nemijlocită inculpatului pe parcursul declaratiilor, pozitia lui subiectivă după săvârşirea faptei, neregretând niciun moment şi incercarea acestuia de a determina martorele B. T. (fila 316 -318) si B.A.G.(319-323 d.inst), M.M. de a prezenta o alta situaie de fapt decat cea cunoscuta, reprezintă tot atâtea probe directe care conduc la existenta infractiunii de de act sexual cu un minor in modalitatea descrisă.
2.In drept, fapta inculpatului G.J. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2011 – februarie 2013, a întreţinut raporturi sexuale cu persoana vatamata Ș.A.N., în vârstă de 13 ani, care se afla în îngrijirea şi educarea sa, prin constrângerea, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin.2 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C. pen. si aplicarea art. 5 C.pen.
Elementul material al laturii obiective din conţinutul constitutiv al infracţiunii de act sexual cu un minor constă în orice act de penetrare.
Asadar, în cadrul formei tip este prevăzut raportul sexual, adică conjunctia organului sexual masculin cu cel feminin, precum si orice alt act sexual în care este realizată o penetrare orală sau vaginală.
Actul sexual a fost consimtiot de ambele persoane, atat de catre inculpat cat si de catre persoana vatamata.
Faţă de aceste criterii, în cauză, instanţa reţine că partea vătămată (de 12-13 ani) se afla într-o poziţie vulnerabilă, de inferioritate, raportat la vârsta şi forţa inculpatului, dar şi la împrejurarea că partea vătămată neavând posibilitatea de a reacţiona fizic.
Urmarea imediată constă în întreţinerea actelor sexuale şi încălcarea, în acest mod, a relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei.
Raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea socialmente periculoasă, reiese din întregul probatoriu administrat, deja prezentat.
Pe latură subiectivă, inculpatul a acţionat cu intenţie directă deoarece a avut reprezentarea că, prin acţiunile sale, întreţine raport sexual chiar daca consimtit cu o minora de 12- 13 ani manifestată explicit, şi că încalcă libertatea sexuală a persoanei, urmărind producerea acestui rezultat.
Instanta retine savarsirea infractiunii in forma continuată potrivit art. 35 alin. 1 C.penal infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Pornind de la definiţia infracţiunii continuate, instanţa constată că pentru reţinerea acestei forme a infracţiunii, se impune a se respecta următoarele condiţii pe deplin îndeplinite în cauză, respectiv, unitatea de subiect activ (actele materiale multiple fiind săvârşite de aceiaşi persoană), pluralitatea de acte de executare (în cauză inculpatul intretinand acte sexuale în perioada 2011 – februarie 2013 ), unitatea de subiect pasiv ( toate raporturile sexuale au fost intretinute cu Ș.A.N.) şi unitatea de rezoluţie infracţională. În ceea ce priveşte îndeplinirea acestei ultime condiţii esenţiale pentru unirea acţiunilor în cadrul aceleaşi hotărâri infracţionale, iniţiale, cu care inculpatul a săvârşit actele de executare, instanţa reţine că aceasta decurge din împrejurarea că actele sexuale au avut loc la intervale diferite de timp unele de altele, au vizat aceiasi persona).
Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta săvârşită de inculpatul G.J. există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă.
3. Individualizarea pedepsei şi modalitatea de executare:
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, sunt avute în vedere dispoziţiile generale ale Codului penal, precum şi limitele de pedeapsă fixate în art. 220 alin. 2 CP, respectiv, închisoarea de la 2 la 7 ani, dar si tratamentul sanctionator al infractiunii continuate.
Se reţine că faptele au fost comise asupra unei persoane care nu a împlinit vârsta de 13 ani, profitând de încrederea pe care aceasta o căpătase în inculpat. Instanta are în vedere ca inculpatul, desi nu avea o obligatie legala de intretinere, avand in vedere relatiile de prietenie legate cu familia minorei de-a lungul timpului, a insuflat minorei incredere in actiunile sale asftel ca actele sexuale ce aveau loc erau o stare de normalitate, acesta fiind si motivul pentru care minora nu s-a opus si a consimtit la intretinerea acestora.
De asemenea, instanta retine ca raporturile sexuale s-a desfasurat pe o perioada mare de timp 2011 – februarie 2013, perioada in care starea psihica a persoanei vatamate s-a degradat constant, asa cu se retine din raportul medico legal.
Referitor la persoana inculpatului, instanţa reţine un grad mediu de dezvoltare psihică şi intelectuală, determinat de vârsta (53 ani), ce i-au permis să înţeleagă de la început caracterul antisocial al faptelor sale.
Chiar daca elementele socio –familiale conjucturale au fost favorizante pentru o situatie de abuz asupra minorei inculpatul nu ar fi trebuit sa profite de o astfel de situatie, indiferent de relatiile pe care le avea cu familia persoanei vatamate.
Prin urmare, instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că, aşa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Sabou şi Pîrcălab c. României şi Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudenţă este obligatorie, aplicându-se cu preeminenţă faţă de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţie, exerciţiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea următoarelor drepturi pe care le va interzice in baza art. 65 C.Pen.:
a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; […]
f) dreptul de a fi tutore sau curator; […]
n) dreptul de a comunica cu victima Ș.A.N. sau cu membri de familie ai acesteia respectiv T. (fostă Ş.) A., ori de a se apropia de acestea;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima Ș.A.N. desfăşoară activităţi sociale.
In baza art. 67 alin. 1 C.Pen. va interzice inculpatului drepturile prevazute la art. 66 alin. 1 lit a, b, f, n şi o C.pen. pe o durata de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
4. Latura civilă
La termenul de judecata din data de 20.01.2015 persoana vatamata minoră Ș.A.N., prin reprezentant legal Ţ. (fostă Ş.) A. s-a constituit parte civila cu suma de 10. 000 euro daune morale.
Instanţa reţine incidenţa următoarelor dispoziţii legale:
Articolul 1381 din Codul civil prevede că orice prejudiciu da dreptul la reparatie. Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Dreptului la reparatie ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile privind executarea, transmiterea, transformarea si stingerea obligatiilor.
Reglementând răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, din textul legal de mai sus, este unanim acceptat că se desprind, ca şi condiţii ale angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, următoarele: a) existenţa unei fapte ilicite (în cauză, totodată infracţiune, de act sexual cu un minor), b) săvârşite cu vinovăţie (îmbrăcând în situaţia de faţă forma intentiei directe) c) care să fi provocat părţii civile un prejudiciu (a cărui existenţă şi întindere urmează a fi analizate), d) între faptă şi prejudiciu existând o legătură de cauzalitate (care se desprinde din ansamblul probator administrat în cauză ).
Instanţa apreciază întemeiată acţiunea civilă exercitată de persoana vătămată-parte civilă Ș.A.N., prin reprezentant legal Ţ.(fostă Ş.) A. în privinţa despăgubirilor materiale în sumă de 2500 lei reprezentând daune materiale cuantumul acestui prejudiciu fiind dovedit partial prin mijloacele de proba administrate in acest sens, respectiv inscrisurile depuse si declaratiile martorilor propusi de partea civilă – C. C. si T. S..
Instanta va acorda suma de 85 de lei achitata de persoana vatamata potrivit chitantei seria SPJ, nr. 72988 cu privire la efectuarea expertizei psihiatrice dispuse in cauză (fila 209 d.inst.), suma de 1033,74 de lei cheltuieli suportate de persoana vatmata urmare a spitalizarii pe o perioada de 8 zile la Spitalul de Psihiatrie Voila, fila 210 d.inst..
Chiar daca nu a depus chitante cu privire la sumele cheltuite cu sedintele de consiliere psihologica, fila 239 d.inst., cu drumurile efectuate la psiholog, la Spitalul de Psihiatrie Voila si la instanta de catre reprezentantul persoanei vatamate, avand in vedere inscrisurile existente este dincolode orice dubiu ca aceste cheltuieli au fost efectuate si statuand in echitate instanta va admite in totalitate actiunea civila cu privire la dauneme materiale solicitate.
Acelaşi text legal nu face distincţie în privinţa naturii patrimoniale sau nepatrimoniale a prejudiciului. Ca şi consecinţă, atât prejudiciul patrimonial, cât şi cel nepatrimonial reprezintă elemente structurale ale răspunderii civile delictuale, alături de cele deja menţionate.
Repararea prejudiciului cauzat, stabilirea cuantumului despăgubirii, reprezintă însuşi scopul angajării acestui tip de răspundere.
Aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs.
Prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului are două componente: o componentă materială şi o componentă morală – ce constă în suferinţele pricinuite părţii civile de respectiva fapta.
Din cuprinsul raportului de expertiza medico legala psihiatrica intocmit de catre SML Prahova cu privire la persona vatamata instanta retine ca persoana vatmata prezinta o personalitate adolecentina vulnerabilizata psihogen si posttraumatic, inhibata si blocata in dezvoltarea si adptarea armonioasa cu stima de sine scazuta, neincredere, deprimare, labilitate emotionala cu plans facil, reactivitate emotionala crescuta. Minora S.A.prezinta diagnosticul de tulburare de adaptare sociofamiliala, reactie la stres sever, antecedente de abuz sexual, starea minorei putanmd fi cauzata de abuzul sexual, intr-un context defavorabil socio-familial(lipsa mamei, lipsa tatalui).
Cu privire la daunele morale, instanţa reţine că, urmare a actelor sexuale repetate intretinute de catre inculpat cu persoana vatamata, partea civilă a îndurat suferinţe fizice, dar mai ales ales psihice, emoţionale, amplificate de vârsta şi de urmările deloc de neglijat,sub aspectul vieţii private şi sociale a părţii civile pe care le-a produs această faptă.
Chiar daca in apararea sa, inculpatul a incercat sa motiveze apropierea minorei de familia sa si implicit de persoana sa prin prezentarea unui tablou familial al victimei total deziteresat de cresterea si educarea acesteia (prin lipsa mamei plecata la munca in strainatate si lipsa prezentei tatalui care avea probleme cu alcoolul) care a condus minora la episoade depresive instanta apreciaza ca si actiunile inculpatului au condus la accentuarea starilor depresive.
Chiar daca elementele socio –familiale conjucturale au fost favorizante pentru o situatie de abuz asupra minorei inculpatul, avand in vedere varsta si pregatirea prosifionala era capabil sa inteleaga consecintele faptelor sale asupra minorei la nivel psihologic.
În stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor morale la plata cărora va fi obligat inculpatul către partea civilă, instanţa va avea în vedere, pe de o parte, actele medicale depuse, iar pe de altă parte, consecinţele pe care această faptă le are şi mai ales le va avea asupra dezvoltarii ulterioare
În acest context, instanţa reţine faptul că partea civilă a solicitat suma de 10.000 euro, cu titlu de daune morale.
Prin săvârşirea infracţiunii, părţii civile i-a fost cauzat de către inculpat un prejudiciu moral important constând în suferinţele cauzate şi care constau în afectarea vieţii private sociale prin temerea insuflată de modalitatea în care a actionat inculpatul. Înţelesul noţiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Prejudiciul moral produs, fiind strâns legat de persoană, a lezat direct şi nemijlocit integritatea fizică şi psihică a părţii civile căreia incidentul i-a provocat leziuni fizice. În ceea ce priveşte suma solicitată cu titlu de daunele morale, instanţa reţine că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferiţei părţii civile. Totuşi, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecinţele negative suferite pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt şi, mai ales, vor fi percepute consecinţele, măsura în care partea civilă a fost afectată emoţional, având în vedere şi vârsta sa. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare şi subiectivism.
Astfel, în privinţa întinderii prejudiciului moral, instanţa va aprecia că, în raport cu împrejurările comiterii faptei şi urmările acesteia, de perioada mare in care s-au putut stabili ca s-au desfasurat actele de natura sexuala, pe parcursul a doi ani, reţinând şi practica judiciară în domeniu şi statuând în echitate, suma de 7000 de euro constituie o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Acordarea integrală a sumei solicitate de partea civilă – 10.000 de euro – este apreciată ca fiind exagerată şi astfel ar deturna, în opinia instanţei, raţiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogăţire fără justă cauză.
În baza art. 397 raportat la art. 25 C.pr.pen., art. 19 alin. 3 C.pr.pen., art. 1381 C.civ. va admite, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ș.A.N., prin reprezentant legal T. (fostă Ş.) A..
Obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7000 euro la cursul BNR de la data platii efective, cu titlu de daune morale si suma de 2500 de lei reprezentand daune materiale.
Obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 7000 euro la cursul BNR de la data platii efective, cu titlu de daune morale si suma de 2500 de lei reprezentand daune materiale.
5. Cu privire la cheltuielile făcute în cursul procesului penal:
Potrivit art. 274 alin. 1 C.pr.pen. În caz de […] condamnare […] inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Cuantumul cheltuielilor judiciare la care va fi obligată inculpatul, în baza textului legal enunţat, este dat de suma de 1000 lei cheltuieli judiciare din faza urmăririi penale 1500 lei cheltuieli judiciare din faza judecăţii. Prin urmare, instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
De asemenea, potrivit art. 276 alin. 1 C.pr.pen. in caz de condamnare […] inculpatul este obligat sa plateasca persoanei vatamate, precum si părtii civile careia i- s-a admis actiunea civila cheltuileile judiciare facute de acestea.
In consecinta, avand in vedere chitanta nr.47/29.09.2015, fila 270 d.inst. reprezetand onorariul apărătorului ales, in temeiul art. 276 alin. 1 C.pr.pen., instanta va obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei reprezentand cheltuileile judiciare facute pe persoana vatamata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
În baza art. 220 alin. 2 din Codul Penal, cu aplic. art. 35 alin. 1 din Codul Penal şi art. 5 alin. 1 din Codul Penal, condamnă pe inculpatul G.J (fiul lui C. şi G., născut la data de __________ CNP________, fără antecedente penale, studii medii, sondor) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor în formă continuată, acte materiale din perioada 2011 – februarie 2013.
In baza art. 65 C.Pen. interzice inculpatului drepturile prevazute la art. 66 alin. 1 lit a, b, f, n şi o C.pen.
In baza art. 67 alin. 1 C.Pen. interzice inculpatului drepturile prevazute la art. 66 alin. 1 lit a, b, f, n şi o C.pen. pe o durata de 3 ani.
In temeiul art. 72 c.pen. deduce din pedeapsa aplicata retinerea de la 22.09.2013.
In baza art. 7 alin. 1 din legea 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul G.J.
In temeiul art. 249 alin. 1 şi 2, alin. 7 C.p.p. raportat la art. 252 alin. 1 şi art. 166 alin. 3 C.p.p. admite cererea reprezentantului Ministerului Public şi dispune instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului situat in, inregistrat in evidentele fiscale ale Primarieie Boldestiu Scaeni, fila 252 d.inst.
În baza art. 397 raportat la art. 25 C.pr.pen., art. 19 alin. 3 C.pr.pen., art. 1381 C.civ. va admite, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Ș.A.N., prin reprezentant legal T. (fostă S.) A..
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 276 alin. 1 C.pr.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 2500 lei reprezentand cheltuileile judiciare facute pe persoana vatamata.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.02.2016
