SENTINŢA PENALĂ NR. 117 din 31.05.2012 – materie penală – Achitare vatamare corporală din culpă în cazul neincalcarii regulilor de circulatie de către inculpat
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz nr. 886/P/2006 din 31.05.2010, înregistrat la această instanţă sub nr.1985/188/2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul AD, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut, în esenţă, că la data de 07.09.2006, inculpatul a provocat un accident rutier şi a lovit partea vătămată IE, pricinuindu-i acesteia o vătămare a integrităţii corporale ce a necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale
Analizând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În cursul zilei de 07.09.2006, în jurul orei 10,30 inculpatul AD s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, marca Volkswagen Passat cu nr. de înmatriculare … pe direcţia Bicaz – Piatra Neamţ, în autoturismul său aflându-se şi martorul HA, pasager pe locul din dreapta faţă.
În comuna Tarcău, judeţul Neamţ intenţionând să vireze stânga, pentru a pătrunde pe drumul lateral Uliţa „Bulevardul Gării, inculpatul a semnalizat intenţia de schimbare a direcţiei de mers şi reducând viteza, s-a încadrat lângă axul drumului pentru a se asigura corespunzător. Pe partea opusă a drumului, pe sensul de mers Piatra Neamţ – Bicaz, era oprit microbuzul cu nr. de înmatriculare …., condus de martorul AC, acesta ocupând acostamentul şi o parte din suprafaţa carosabilă atât a DN 15, cât şi o parte a drumului lateral pe care urma să pătrundă autoturismul condus de inculpat.
Considerând că spaţiul liber dintre frontala microbuzului şi colţul dinspre Bicaz al intersecţiei îi permite pătrunderea în siguranţă pe drumul lateral, inculpatul a iniţiat virajul spre stânga, pătrunzând pe contrasens. În cursul virării, autovehiculul a intrat în impact cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare ,…. , condus de martorul BS, care se angajase în depăşirea autoturismului condus de inculpat. În urma impactului, autoturismul marca Opel a avut traiectoria, fiind deviat spre stânga şi, pătrunzând pe acostament, a acroşat-o pe victima IE, intrând apoi în impact frontal cu microbuzul, oprindu-se pe acostament, în poziţie oblică faţă de axul drumului, sprijinit pe laterala din stânga.
În urma producerii accidentului a rezultat accidentarea numitei IE, care a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 100 – 120 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico – legală nr. 1436/12.10.2006. Ulterior partea vătămată a decedat, concluzionându-se că nu există legătură de cauzalitate între accident şi cauza decesului ( filele 98 – 108 DUP).
Instanţa apreciază că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, neîncălcând nicio dispoziţie legală privind regulile de circulaţie, pentru următoarele considerente:
Conform art. 54 din OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcţiei de mers ….. de virare spre stânga……, este obligat să semnalizeze din timp şi să se asigure că o poate face fără să perturbe circulaţia sau ă pună în pericol siguranţa celorlalţi participanţi la trafic;
Potrivit dispoziţiilor art. 59 alin. 2 OUG nr. 195/2002, în intersecţii, conducătorii vehiculelor care virează spre stânga sunt obligaţi să acorde prioritate de trecere vehiculelor cu care se intersectează şi care circulă din partea dreaptă; art. pct. 16 OUG arată că intersecţie este orice încrucişare, joncţiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spaţiile formate de acestea.
Observăm că în speţă, inculpatul a respectat obligaţiile ce-i reveneau conform normelor legale indicate. Astfel, din declaraţiile martorilor rezultă că inculpatul, semnalizând intenţia de a vira spre stânga, a redus viteza, aproape oprind pentru a se asigura că poate efectua manevra în condiţii de siguranţă; la acel moment de pe sens opus nu circulau alte autovehicule, iar maşinile ce rulau în urma sa au încetinit.
Astfel, martorul CJ, aflat pe partea carosabilă a drumului, stând de vorbă cu martorul AC, relatează „ maşina albastră care semnalizează virajul spre stânga, se încadrează pe axul drumului, reduce viteza pentru a intra pe drumul gării, intră pe contrasens, moment în care dinspre Bicaz se apropie cu viteză, fiind în depăşire autoturismul ….”, ulterior, în declaraţia dată la data de 05.01.2007 – fila 12 DUP verso precizează că „ arăt că în momentul în care l-am văzut pe A că semnalizează stânga nu am văzut o altă maşină, în speţă Opel, care să înceapă depăşirea”.
Prezenţa martorului la locul accidentului este confirmată de martorul BF ( fila 123 DUP).
Faptul că inculpatul semnalizase din timp intenţia de a vira spre stânga este confirmată şi de martorul AC ( fila 126 DUP, 385 dosar instanţă), care arată: „ prima maşină fiind autoturismul VW Passat, …. care s-a încadrat lângă acul drumului, care a semnalizat intenţia de a vira pe drumul gării”. De asemenea, martorul HV ( fila 116 DUP) a declară că „ arăt că după impact am observat cum semnalizarea stânga faţă a autoturismului Volkswagen funcţiona”.
Instanţa nu va avea în vedere declaraţiile martorilor BD – conducătorul autoturismului marca Opel, nr. …. – implicat în accident şi nici pe a martorului DM, persoana care se afla în maşina acestei persoane , întrucât ele sunt oscilante şi contradictorii chiar şi cu privire la semnalizarea de către inculpat a intenţiei de a vira spre stânga, martorul DM iniţial a susţinut că aceasta nu semnaliza ca, la sfârşitul declaraţiei să precizeze că în realitate nu a observat acest aspect – fila 251 dosar instanţă.
Din declaraţiile martorilor indicaţi rezultă că pe direcţia Bicaz – Piatra Neamţ circula o coloană de maşini, autoturismul inculpatului fiind prima maşină în coloană.
Martorul CN afirmă că „ menţionez că pe sensul de mers Bicaz – Piatra Neamţ era în mers o coloană de maşini, iar pe celălalt sens nu circula nici o maşină”, de asemenea, martora BF precizează că „ spre sensul de mers către Piatra Neamţ am văzut că circulau mai multe maşini, într-o coloană”. Totodată martorul AC relatează că: „ am observat că din coloană s-a desprins o maşină NT 11 PAU care şi-a început manevra de depăşire, în viteză mare”. Chiar şi martorul DM a declarat iniţial, imediat după accident, „ BS a intrat în depăşirea unor autoturisme care circulau în faţa sa cu viteză redusă, moment în care din coloana depăşită am lovit autoturismul ….. care a virat brusc stânga”. Ulterior acest din urmă martor, fără nici un motiv întemeiat şi-a schimbat declaraţia susţinând că în realitate nu mai circula o altă maşină în afara celor implicate în accident.
Instanţa observă însă că declaraţiile persoanelor străine de acest accident, care nu au nicio implicare, sunt constante în sensul că autoturismul ….. s-a desprins dintr-o coloană de maşini, intrând în depăşirea acestora.
Astfel cum a declarat iniţial martorul D, maşinile ce rulau în coloană circulau cu viteză foarte redusă tocmai pentru că observaseră intenţia inculpatului de a vira spre stânga şi îl aşteptau să efectueze această manevră pentru a-şi continua drumul. Conducătorul BS, ieşind din coloană, în depăşirea acesteia, probabil nu a avut timp suficient pentru a observa intenţia inculpatului, iar viteza cu care circula nu i-a permis să efectueze o eventuală reintrare pe bandă, fiind astfel surprins de manevra efectuată de inculpat.
Conform art. 118 din HG nr. 1391/2006 conducătorul de vehicul care efectuează depăşirea este obligat:
a) să se asigure că acela care îl precedă nu a semnalizat intenţia începerii unei manevre similare şi că poate depăşi fără a pune în pericol sau fără a stânjeni circulaţia din sens opus;
b) să semnalizeze intenţia de efectuare a depăşirii;
c) să păstreze în timpul depăşirii o distanţă laterală suficientă faţă de vehiculul depăşit;
d) să reintre pe bandă sau în şirul de circulaţie iniţial după ce a semnalizat şi s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiţii de siguranţă pentru vehiculul depăşit.
Conform art. 120 alin. 1 lit. a din HG nr. 1391/2006 se interzice depăşirea în intersecţii cu circulaţie nedirijată.
Instanţa apreciază că acest şofer, al autoturismului …. nu a respectat regulile privind depăşirea, respectiv nu s-a asigurat că inculpatul circulând în faţa sa nu intenţionează să efectueze o manevră similară ( de pătrundere pe celălalt sens) neobservând că acesta a semnalizat virarea spre stânga. Totodată, şoferul avea obligaţia ca, după efectuarea depăşirii unui autoturism, să reintre pe banda sa de mers şi nu să depăşească o coloană de maşini.
Manevra de depăşire era interzisă în condiţiile în care s-a efectuat într-o zonă de intersecţie nedirijată ( DN 15 – drumul lăturalnic). Bineînţeles că şoferul …. ar putea invoca că nu avea de unde cunoaşte că în acea zonă exista o astfel de intersecţie, în condiţiile nesemnalizării acesteia, însă, dacă, asemănător celorlalţi conducători auto ar fi rulat cu viteză redusă, ar fi observat intenţia inculpatului de virare stânga şi accidentul nu s-ar fi produs.
Inculpatul nu avea posibilitatea să prefigureze că din şirul de maşini
ce rula în urma sa se va desprinde una, în depăşire.
Cu privire la rapoartele de expertiză tehnică auto efectuate în cauză, instanţa constată că experţii pot stabili dinamica producerii accidentului funcţie de poziţia autovehiculului după impact însă nu pot stabili situaţia de fapt anterioară impactului, respectiv respectarea regulilor de circulaţie de către implicaţii în accident.
Chiar şi cu privire la viteza de circulaţie a autoturismelor implicate în accident, aceasta nu s-a stabilit cu certitudine. Dacă în primul raport de expertiză se arată că viteza …. era de 60 km/h şi a …. de 25 km/h, în expertiza efectuată de Laboratorul Interjudeţean Iaşi se arată că viteza …. era de 49 km/h iar viteza …. de 34 km/h, pentru ca Institutul Naţional de Expertize Criminalistice să constate că „ valoarea minimă certă a vitezei pentru ….este de 47 km/h iar a XJA 25 km/h arătându-se că viteza de deplasare nu se poate stabili cu certitudine.
Privind posibilităţile de evitare a accidentului stabilite de experţi, instanţa constată că aceştia au exprimat punctul lor de vedere pornind de la premisa că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător ( ipoteză nereţinută de instanţă).
Faţă de considerentele arătate, va dispune achitarea inculpatului în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 al. 1 lit. c) C.p.p. apreciind că fapta de vătămare corporală din culpă a numitei IE nu a fost săvârşită de el.
Cu privire la latura civilă, potrivit dispoziţiilor art. 346 alin. 3 C.pr.pen. nu va acorda despăgubiri părţilor civile
Astfel fiind, va constata ca rămasă fără obiect excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de asigurătorul SC Groupama Asigurări SA.
În baza art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat
vor rămâne în sarcina acestuia.
