La data de 04.03.2015 a fost înregistrată pe rolul judecătorului de cameră preliminară prezenta cauză în care inculpatul
D. S., fiul lui -, născut la data de – în -, cetăţean român, studii medii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, căsătorit, 3 copii minori, fără antecedente penale, domiciliat în com. -, CNP –
a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 2 NCP şi ameninţare, prev. de art. 206 al. 1 NCP.
În actul de sesizare procurorul a reţinut că în data de 30.09.2014 inculpatul l-a lovit cu o bucată de ţeavă peste corp pe persoana vătămată G. A. O., cauzându-i leziuni vindecabile în 16-18 zile de îngrijire medicală, iar în data de 05.12.2014, având asupra sa o bucată de ţeavă, a ameninţat aceeaşi persoană vătămată cu acte de violenţă, creându-i o stare de temere.
Prin încheierea din data de 04.06.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, respectiv:
plângerile persoanei vătămate (filele 10 şi 21), certificatul medico-legal (fila 11), declaraţiile persoanei vătămate G. A. O. (filele 13, 22), declaraţiile martorilor E. P. şi E. N. (filele 15-17), M. C. R. (filele 23-24), declaraţiile inculpatului (filele 25-32)
precum şi probele administrate în faza de judecată, respectiv:
declaraţia inculpatului ( f. 39-41 ), înscrisurile şi fotografiile depuse de către inculpat ( f. 42-46 ), declaraţiile martorilor E. N. ( f. 111 ) şi M. A. ( f. 124 )
instanţa reţine următoarea stare de fapt:
Persoana vătămată G. A. O. este angajat ca ciurdar la vacile satului -.
În data de 30.09.2014 persoana vătămată a trecut cu vacile pe lângă un teren aparţinând inculpatului D. S. şi a rupt un ştiulete de porumb. A fost observat de către inculpat, care l-a acuzat de furt şi a solicitat restituirea ştiuletelui. În cursul serii, când persoana vătămată a trecut prin dreptul locuinţei inculpatului, acesta a ieşit în stradă înarmat cu o bucată de ţeavă şi a aplicat o lovitură victimei, provocându-i o fractură costală care a necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijire medicală.
Incidentul a fost observat de martorul P., aflat într-un imobil din vecinătate şi a fost confirmat de martorul E. N., care a ieşit din casă imediat după incident. Inculpatul şi-a motivat agresiunea prin faptul că a fost furat.
Declaraţia martorului I. N., înscrisurile şi fotografiile din care rezultă că în anul 2011 inculpatul a fost agresat de către o altă persoană, nu prezintă relevanţă în cauză. Presupusul atac iniţial al persoanei vătămate cu bâta asupra inculpatului, menţionat de acesta în declaraţia sa, nu este deloc probat.
Fapta inculpatului de a lovi persoana vătămată cauzându-i leziuni vindecabile în 16-18 zile de îngrijire medicală constituie infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 al. 2 NCP.
În data de 05.12.2014 în jurul orei 17, persoana vătămată însoţit de martora M. C., a fost ameninţat cu moartea de către inculpat, în dreptul imobilului acestuia. Inculpatul a ieşit din curte înarmat cu o ţeavă şi a provocat temere pentru integritatea fizică persoanei vătămate, care a fost nevoit să se întoarcă şi să se deplaseze pe alt drum. Martora a arătat că acţiunea inculpatului poate fi cauzată de depunerea plângerii prealabile pentru infracţiunea de lovire din data de 30.09.2014.
Declaraţia martorei M. C. confirmă susţinerile persoanei vătămate.
Poziţia exprimată de inculpat cu ocazia ascultării este neprobată. Prezenţa sa cu ocazia incidentului într-o altă locaţie nu este confirmată de nicio probă.
Fapta inculpatului de a ameninţa persoana vătămată cu săvârşirea de acte de violenţă îndreptate împotriva sa, provocându-i temere, în condiţiile în care inculpatul se prezintă înarmat, iar în urmă cu aproximativ 2 luni a agresat fizic persoana vătămată constituie infracţiunea de ameninţare, prev. de art. 206 al. 1 NCP.
Sub aspect subiectiv, inculpatul a acţionat în cazul ambelor infracţiuni cu intenţie directă, prevăzând rezultatul faptelor sale şi urmărind producerea lui prin comiterea faptelor.
Instanţa va stabili pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 al. 2 NCP rap. la art. 61 al. 2 şi 4 lit. c NCP pedeapsa de 2000 de lei, corespunzătoare pentru 200 de zile – amendă ( valoarea unei zile – amendă fiind de 10 de lei ), iar în cazul infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 al. 1 NCP rap. la art. 61 al. 2 şi 4 lit. b NCP pedeapsa de 1200 de lei, corespunzătoare pentru 120 de zile – amendă ( valoarea unei zile – amendă fiind de 10 de lei ).
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 NCP, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii ( pe stradă, invocând pretinse sustrageri comise de persoana vătămată ), precum şi mijloacele folosite ( înarmat cu o ţeavă ), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii ( numărul de zile de îngrijire medicală este unul semnificativ ), lipsa antecedentelor penale ale infractorului, nivelul de educaţie redus, situaţia familială şi socială ( nu este angajat, are în întreţinere 3 copii minori ).
Infracţiunile au fost comise de către inculpat în concurs real, astfel că în baza art. 38 al. 1 rap. la art. 39 al. 1 lit. c NCP instanţa va stabili pedeapsa amenzii de 2400 de lei ( 2000 + 1/3 din 1200 ).
În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa constată că, în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 83 NCP, pedeapsa stabilită în cazul infracţiunilor concurente fiind amenda; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, se constată faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea mai gravă ( lovire sau alte violenţe ) săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 NCP, iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 83 alin. 1 NCP va amâna aplicarea pedepsei amenzii pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 NCP, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Sibiu, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 86 alin. 1 NCP pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. 1 lit. c) – e) se comunică Serviciului de Probaţiune Sibiu.
În baza art. 85 alin. 2 lit. b şi e NCP va impune inculpatului să execute următoarele obligaţii:
-să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 30 de zile la întreţinerea parcurilor ori drumurilor din satul – sau desfăşurarea de activităţi în folosul grădiniţelor sau şcolilor din satul – ori comuna -;
-să nu comunice cu persoana vătămată G. A. O. ori să nu se apropie de acesta.
În baza art. 404 alin. 3 NCPP va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.
Instanţa va constata că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 NCPP va obliga pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
