. Domenii asociate:
– asistenta juridica internationala
– drepturile omului
– mandat european de arestare
– procedura penala
Dosar nr. 7947/2/2009 (1996/2009)
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, sentinta penala nr. 225/F din 11 septembrie 2009
Asistenta juridica internationala în materie penala. Mandat european de arestare. Motive de refuz. Situatia cetateanului român care nu este de acord cu executarea pedepsei în statul de condamnare. Recunoasterea pe cale incidentala a hotarârii de condamnare. Judecare în lipsa cu nerespectarea CEDO. Respingerea sesizarii.
Din coroborarea art.88 alin.2 lit.c1 din Legea 302/2004 cu art.88 alin.3 din aceeasi lege – care face trimitere exclusiv la cazul de refuz optional prevazut de litera c1 – reiese ca se produce practic o intervertire a caracterului facultativ al acestui motiv de refuz. Aceasta înseamna ca, în masura în care persoana solicitata, cetatean român, arata ca refuza executarea pedepsei în statul de condamnare, instanta este obligata, conform art.88 alin.3, sa solicite autoritatii judiciare emitente copia certificata a hotarârii de condamnare, declansându-se procedura recunoasterii pe cale incidentala a hotarârii de condamnare (în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare), motivul optional de refuz la executare devenind unul obligatoriu.
Daca nu sunt îndeplinite nici conditiile privind recunoasterea hotarârii de condamnare în România, inclusiv datorita judecarii în lipsa a persoanei solicitate cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, sesizarea referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare va fi respinsa.
art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale
art.88, art.116 alin.1 lit.b din Legea nr.302/2004
Instanta a fost sesizata de Parchetul de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 10.06.2009 de Tribunalul de Mare instanta din Paris – sectia 26 împotriva numitului B.M.E., pentru a se dispune cu privire la luarea masurii arestarii si predarii persoanei solicitate.
Procurorul nu a luat împotriva persoanei solicitate masura retinerii, apreciindu-se ca nu se impune raportat la toate circumstantele care rezulta din actele lucrarii.
Fata de manifestarea de vointa a persoanei solicitate exprimata în sedinta din 18 august 2009, care a declarat ca nu este de acord cu predarea sa catre statul francez în vederea executarii pedepsei, instanta a constatat incidenta dispozitiilor art.88 alin.3 din Legea 302/2004 si a solicitat autoritatii judiciare emitente copie certificata de pe hotarârea de condamnare a persoanei solicitate, precum si informatii suplimentare. La data de 24.08.2009, au fost primite prin fax relatiile solicitate autoritatii judiciare franceze si s-a procedat la traducerea acestora.
Prin încheierea de sedinta de la aceeasi data, în conformitate cu dispozitiile art.90 alin.11 din Legea 302/2004, instanta a luat fata de persoana solicitata masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu, pâna la solutionarea sesizarii privind punerea în executare a mandatului european de arestare.
Examinând cererea de punere în executare a mandatului european de arestare cu care este sesizata, Curtea retine urmatoarele:
Persoana solicitata B.M.E. este cetatean român, având însa si nationalitate franceza. Mandatul european de arestare a fost emis în baza hotarârii din 10 iunie 2009 a Tribunalului de Mare Instanta din Paris – camera a 26 a, pronuntata în dosar nr.0828318001, persoana solicitata fiind declarata vinovata de savârsirea infractiunii de abandon de familie, constând în neplata unei pensii de întretinere din septembrie 2007 pâna în septembrie 2008 inclusiv, fiind condamnata la 1 an închisoare. Judecarea cauzei s-a facut în lipsa persoanei solicitate, prin aplicarea dispozitiilor art.412 C. pr. pen.
Referitor la motivele de refuz al executarii, în speta nu a fost identificat decât motivul optional prevazut de art.88 alin.2 lit.c1 din Legea 302/2004 potrivit caruia: “autoritatea judiciara româna de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executarii unei pedepse cu închisoarea sau a unei masuri de siguranta privativa de libertate, daca persoana solicitata este cetatean român si acesta declara ca refuza sa execute pedeapsa ori masura de siguranta în statul membru emitent”.
Din coroborarea art.88 alin.2 lit.c1 din Legea 302/2004 cu art.88 alin.3 din aceeasi lege (care face trimitere exclusiv la cazul de refuz optional prevazut de litera c1) reiese ca se produce practic o intervertire a caracterului facultativ al acestui motiv. Aceasta înseamna ca, în masura în care persoana solicitata, cetatean român, arata ca refuza executarea pedepsei în statul de condamnare, instanta este obligata, conform art.88 alin.3 precitat sa solicite autoritatii judiciare emitente copia certificata a hotarârii de condamnare, declansându-se procedura recunoasterii pe cale incidentala a hotarârii de condamnare (în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare), motivul optional de refuz la executare devenind unul obligatoriu.
În situatia în care statul de condamnare trimite documentele solicitate în termenele prevazute de lege, de 20 de zile de la data primei solicitari (conform art.88 alin.4 din legea speciala), instanta învestita cu punerea în executare a mandatului european de arestare recunoaste hotarârea pe cale incidentala si refuza predarea. Se poate însa ajunge si în situatia în care instanta sa constate ca nu sunt îndeplinite nici conditiile prevazute de legea speciala privind recunoasterea hotarârii de condamnare în România.
În speta, autoritatile judiciare franceze au trimis în termenul prevazut de lege copie certificata de pe hotarârea de condamnare, precum si informatiile suplimentare cerute de instanta cu privire la garantia rejudecarii, nu însa si datele referitoare la împrejurarea daca hotarârea în baza careia s-a emis mandatul european de arestare este sau nu definitiva, date ce nu erau specificate nici în mandat, în pofida dispozitiilor art.79 alin.1 lit.f din legea 302/2004.
Dar chiar si în masura în care aceasta hotarâre ar fi definitiva, Curtea de Apel Bucuresti nu poate totusi dispune recunoasterea pe cale incidentala a hotarârii din 10 iunie 2009 a Tribunalului de Mare Instanta din Paris – camera a 26 a, caci nu sunt îndeplinite cerintele art.116 alin.1 lit.b din Legea 302/2004.
În acest sens, Curtea considera ca nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de România prin Legea nr.30/1994. Persoana solicitata nu a avut cunostinta despre procesul pornit împotriva sa, în chiar cuprinsul hotarârii din 10 iunie consemnându-se: “în absenta dnului B.M.E., constatându-se ca citatia nu a fost înmânata persoanei celui în cauza si ca nu s-a stabilit daca cel în cauza a luat cunostinta de aceasta, în privinta acestuia s-a hotarât judecarea în lipsa”. Procesul s-a solutionat la al doilea termen de judecata (dupa ce la primul termen cauza s-a amânat pentru a permite partii civile sa depuna prin registratura suma de bani stabilita), iar pe durata procesului persoana solicitata nu a beneficiat de reprezentare ori de serviciile vreunui aparator (ales ori numit din oficiu).
În aceste conditii, Curtea de Apel Bucuresti a considerat ca persoanei solicitate nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil, astfel ca nu sunt întrunite cerintele art.116 din legea speciala, pentru a putea dispune recunoasterea pe cale incidentala a hotarârii din 10 iunie 2009 a Tribunalului de Mare Instanta din Paris – camera a 26 a.
Judecarea în lipsa nu este de plano incompatibila cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, însa în speta nu este posibila o rejudecare a cauzei, cu respectarea tuturor garantiilor procesuale, de catre instantele franceze (câta vreme exista un motiv de refuz la executare, cum s-a aratat mai sus, care va duce la respingerea sesizarii pendinte). Pe de alta parte, Curtea de Apel Bucuresti nu poate proceda nici ea la rejudecarea cauzei, competenta sa limitându-se strict la a recunoaste hotarârea straina (desigur, în masura în care sunt îndeplinite cerintele legii).
Ca atare, instanta a constatat ca nu sunt îndeplinite cerintele legale pentru a se putea dispune recunoasterea pe cale incidentala a sentintei de condamnare pronuntata la 10.06.2009 de catre Tribunalul de Mare Instanta din Paris – Camera a 26-a si a respins cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.
Pe cale de consecinta, a revocat masura preventiva a obligarii de a nu parasi localitatea luata fata de persoana solicitata prin încheierea din 18.08.2009.
