Concediere încălcarea art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. a şi b din codul muncii
La data de 20 12 2011 , contestatorul T.A.N. a chemat in judecată Teatrul pentru Copii şi Tineret Colibri Craiova , solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară nr. 51/30 11 2011 emisă de intimat .
In fapt, a arătat că este angajat cu contract individual de muncă al intimatului şi că prin decizia contestată a fost sancţionat disciplinar cu avertisment scris reţinându-se că a dat dovadă de insuficientă implicare in organizarea spectacolelor, încă de la începutul stagiunii şi de lipsă de respect faţă de personalul artistic şi tehnic cu prilejul organizării spectacolului Pinochio, in localitatea Calafat, in ziua de 24.11.2011, unde personalul a fost obligat să-şi desfăşoare activitatea in condiţii improprii.
Consideră că , decizia este nulă absolut deoarece încalcă prevederile art. 268 alin 2 lit. a, b şi c din Codul muncii , deoarece nu cuprinde descrierea faptelor, nu precizează prevederile legale sau contractuale încălcate şi nici motivele pentru care în condiţiile art. 267 alin 3 nu a fost efectuată cercetarea disciplinară .
Pe fondul cauzei a arătat că , nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute in sarcina sa deoarece s-a ocupat de organizarea spectacolelor .
In ziua de 24 11 2011 s-a deplasat la Calafat cu piesa de teatru Pinochio. La Casa de Cultură Calafat personalul artistic şi tehnic a fost aşteptat cu două cabine încălzite cu radiatoare, iar in culisele scenei cu covrigi, alune şi băuturii fără alcool .
Spectacolul s-a bucurat de succes fiind vândute 253 de bilete pentru care s-a încasat suma de 1265 lei, cea mai mare sumă încasată într-o deplasare in decursul anului 2011 , ceea ce a contribuit decisiv la realizarea planului de venituri .
In drept, a invocat prevederile art. 268 din Codul muncii.
A depus la dosar decizia contestată.
La 8 02 2012 intimatul a formulat întimpinare in care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă disciplinară deoarece legea permite aplicarea sancţiunii disciplinare a avertismentului fără să se efectueze cercetare disciplinară .
La baza emiterii deciziei a stat referatul nr. 551/25 11 2011 privind slaba implicare a contestatorului in activitatea de organizare a spectacolelor in general şi modul defectuos prin care contestatorul a organizat spectacolul Pinochio la Calafat, în ziua de 24 11 2011, unde actorii au trebuit să îşi desfăşoare activitatea în condiţii improprii, fără căldură .
A depus la dosar decizia contestată, referatul 551/2011, regulamentul intern, contractul individual de muncă şi fişa postului contestatorului .
La 8 02 2012 intimata a completat întimpinarea, solicitând respingerea excepţiei nulităţii absolute a deciziei deoarece cuprinde descrierea faptei, cuprinde prevederile legale încălcate, respectiv art. 248 lit. a din Codul muncii şi regulamentul intern, iar motivul pentru care nu au fost menţionate apărările contestatorului este acela că sancţiunea avertismentului se poate aplica fără cercetare disciplinară, deci fără ca salariatul să formuleze apărări .
Prin sentinţa nr. 1024/07.03.2012 instanţa a admis contestaţia, a constat nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară nr. 51/30.11.2011 emisă de intimată, reţinând următoarele :
Contestatorul este angajat al intimatei, cu contractului individual de muncă în funcţia de referent I M, cu atribuţii privind organizarea şi promovarea spectacolelor, aşa cum rezultă din copia contractului de muncă depus la dosar.
Prin decizia contestată nr. 51/30.11.2011, contestatorul a fost sancţionat disciplinar cu avertisment scris, reţinându-se că a săvârşit abaterea disciplinară ce constă în aceea că a dat dovadă de insuficientă implicare in organizarea spectacolelor, încă de la începutul stagiunii şi de lipsă de respect faţă de personalul artistic şi tehnic cu prilejul organizării spectacolului Pinochio, in localitatea Calafat, in ziua de 24. 11. 2011 , unde personalul a fost obligat să-şi desfăşoare activitatea in condiţii improprii.
Consideră că , decizia este nulă absolut deoarece încalcă prevederile art. 252 (fost 268) alin 2 lit. a, b şi c din Codul muncii , deoarece nu cuprinde descrierea faptelor, nu precizează prevederile legale sau contractuale încălcate şi nici motivele pentru care în condiţiile art. 267 alin 3 nu a fost efectuată cercetarea disciplinară .
Analizând cu prioritate excepţia nulităţii absolute invocate de contestator instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 252 (fost 268) alin. 2 din codul muncii, decizia de sancţionare disciplinară trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii absolute următoarele elemente:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
Decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit. a din codul muncii, deoarece nu cuprinde menţiunile privind descrierea faptei săvârşite, in ce a constat aceasta, (ce trebuia să facă salariatul conform atribuţiilor stabilite prin contractul individual de muncă şi fişa postului şi ce a făcut sau nu a făcut, ce atribuţii a încălcat sau nu a îndeplinit corespunzător), când a fost săvârşită, pentru ca in raport de aceste menţiuni să se poată verifica dacă constituie sau nu abatere disciplinară, dacă e prevăzută ca atare in lege sau in regulamentul de ordine internă , ori in contractul colectiv de muncă .
Prezentarea foarte generală a faptei nu este suficientă deoarece nu oferă salariatului posibilitatea să cunoască fapta ce i se impută, posibilitatea să se apere şi nici instanţei nu-i oferă posibilitatea să verifice dacă contestatorul a săvârşit sau nu fapta pentru care este sancţionat .
Cu atât mai mult este esenţială menţionarea faptei in decizie cu cât potrivit art.79 din codul muncii angajatorul nu mai poate invoca in fata instanţei alte motive de sancţionare decât cele consemnate in decizie.
De asemenea, în decizia contestată nu s-au menţionat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, prevederi ce trebuie menţionate obligatoriu, sub sancţiunea nulităţii absolute conform de art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. b din codul muncii.
În acest fel nu se poate verifica de instanţă dacă faptele reţinute în sarcina contestatorului, descrise în decizie, constituie sau nu abatere disciplinară în sensul prevăzut de art. 247 alin. 2 din codul muncii.
Potrivit art. 247 alin. 2 din codul muncii, “Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici”.
Aşadar, pentru ca o faptă să constituie abatere disciplinară trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 247 alin. 2 din codul muncii şi să fie prevăzută ca şi abatere disciplinară de statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă, neputând fi sancţionată ca şi abatere disciplinară orice faptă a salariatului.
Având în vedere că decizia contestată încalcă prevederile art. 252 (fost 268) alin. 2 lit. a şi b din codul muncii deoarece nu cuprinde prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, instanţa va admite contestaţia şi va constata nulitatea absolută a deciziei
În ce priveşte motivul de nulitate absolută constând în încălcarea prevederilor art. 252 (fost 268) alin 2 lit c din codul muncii instanţa constată că nu este întemeiat, că nu era necesar să se menţioneze motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea, deoarece sancţiunea avertismentului se poate aplica fără cercetare disciplinară, deci fără ca salariatul să formuleze apărări .
Având în vedere prevederile art. 137 din codul de procedură civilă, în condiţiile constatării nulităţii absolute a deciziei contestate pe calea excepţiei instanţa nu va mai analiza contestaţia şi pe fond.
1
