Prin acţiunea înregistrată sub nr……/198/2014 la data de 06.2014, reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâta P.M.solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună: desfacerea căsătoriei, încheiata la data de 24.08,2006, din vina exclusiva a paratei, potrivit art 373 lit. c C. civil; stabilirea locuinţei minorei P. I., născuta la data de …..2010, la reclamant, in Brezoi, …., in baza art. 400 C. civil; sa fie exercitata autoritatea părinteasca in comun de către ambii părinţi, potrivit art. 397 C. civil; sa fie obligată parata sa plătească pensie de întreţinere in favoarea minorului, potrivit art. 402 C. civil, avandu-se in vedere venitul minim pe economie; parata sa-si reia numele purtat inainte de încheierea căsătoriei, şi anume acela de T…….., potrivit art, 383 alin. 3 C.civil.
În motivare reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu parata la data de 26.06.2010, iar din relaţia de căsătorie a rezultat minora P. I., născuta la data de .2010.
In prezent relaţiile de familie sunt grav si iremediabil vătămate din vina exclusiva a paratei, datorita faptului ca de o lunga perioada de timp intre cei doi soţi există neintelegeri provocate de parată, ce au degenerat in certuri care, in timp au dus la degradarea relatiior de căsătorie, astfel incat in prezent convieţuirea a devenit imposibila. Parata a manifestat dezinteres fata de relaţiile de familie şi fată de minora.
Neintelegerile dintre părţi, au culminat cu părăsirea domiciliului conjugal de către parată la data de 27.06.2014, iar pe minora a lasat-o în grija reclamantului.
In prezent minora se afla in domiciliul reclamntului, unde are toate condiţiile necesare unei dezvoltări armonioase si unde a locuit tot timpul,de la naştere. La creşterea si educarea minorei este ajutat de mama acestuia care este pensionara, locuieşte împreuna cu ei si de care fetita este foarte ataşata. De asemenea consideră că relaţiile de căsătorie sunt grav si iremediabil vătămate, nemaiputand fi reluate si din aceste motive solicită ă desfacerea căsătoriei, din vina ambilor soţi.
Acţiunea a fost motivată în drept pe disp. art.209, 373, 383, 397, 400 şi 402 cod civil.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanţei de la dosar fila nr. 4.
În dovedirea cererii, reclamantul a ataşat, în copie înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare dar s-a prezentat in fata instantei aratând că este de acord cu desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soţi şi nu din culpa sa, este de acord cu stabilirea în comun a autorităţi părinteşti asupra minorului, iar în ceea ce priveşte domiciliul minorului a arătat că solicită că acesta să fie stabilit la pârâtă.
Instanţa a încuviinţat reclamantului proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba testimonială cu un martor.
La solicitarea instanţei s-au depus la dosar anchete psihosociale efectuata la locuinţele părţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de …..06.2010, căsătoria fiind înregistrată sub nr. /.06.2010, în registrul stării civile al Primăriei Oraş Brezoi, aşa cum rezultă din certificatul de căsătorie de la dosar – fila nr. 7.
Din relaţia de căsătorie a parţilor a rezultat minorul P.I, născută la data de ….2010, conform certificatului de naştere de la dosar– fila nr. 8.
Se reţine din cuprinsul acţiunii introductive, a poziţiei procesuale a pârâtei dar şi din declaraţiile martorului audiat în cauză că părţile sunt despărţite în fapt din vara anului 2014, iar neînţelegerile dintre părţi persistă de o perioadă lungă de timp, astfel instanţa apreciind ca relaţiile dintre cei doi soţi au fost grav şi iremediabil afectate, responsabilitatea în acest sens fiind in sarcina ambilor soţi.
În acest sens mai reţine şi faptul că părţile după separarea în fapt nu au încercat reluarea vieţii conjugale, prin încălcarea obligaţiei pe care o aveau, de a-şi acorda sprijin moral reciproc şi de a găsi soluţii pentru rezolvarea problemelor familiale.
În aceste condiţii, este evident că ambii soţi se fac vinovaţi de destrămarea relaţiilor de familie, astfel că acţiunea principală apare ca fiind întemeiată numai în parte, din probele administrate rezultând evident o culpă comună şi nu o culpă exclusivă a pârâtei, în destrămarea relaţiilor de familie.
Prin urmare, instanţa constată că nu mai este posibilă continuarea căsătoriei încheiate între părţi, raporturile dintre soţi fiind grav vătămate, din vina ambelor părţi, motiv pentru care va admite în parte acţiunea principală urmând a desface căsătoria încheiată de părţi, din culpa comună a ambilor soţi, respingând în rest acţiunea principală, formulată de reclamant ca fiind nefondată, în ceea ce priveşte presupusa culpă exclusivă a pârâtei.
Întrucât între părţi nu intervenit o învoială cu privire la numele de familie şi văzând şi opţiunea pârâtei, instanţa va face aplicabilitatea prevederilor art. 383 alin. 3 Cod civil şi va dispune ca pârâta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ,,Tănase”.
Cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa va avea în vedere prevederile secţiunii referitoare la efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori, mai exact, art. 397 Codul civil potrivit cărui după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi şi art. 398 alin.1) Codul civil potrivit căruia, numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.
Instanţa mai retine si dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului conform cărora principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti
De asemenea se mai reţine că este în interesul superior al copilului ca ambii părinţi să se ocupe şi în continuare de creşterea şi educarea sa, părinţii purtând răspunderea în egală măsură.
In raport de aceste împrejurări, precum şi faţă de faptul că la dosarul cauzei nu există nici o probă care să conducă la concluzia existenţei vreunui motiv întemeiat pentru ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de unul dintre părinţi, instanţa apreciază ca este in avantajul minorului ca de interesele sale, sa se ocupe şi in continuare ambii părinţi, astfel ca va stabili ca si după divorţ, autoritatea părintească asupra acestuia, să fie exercitată in continuare de către ambele părţi.
În ceea ce priveşte locuinţa minorului, instanţa reţine incidenţa în cauză a prev. art. 400 alin.1) şi 2) Cod civil, care prevăd ca în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanţa de tutelă stabileşte, odată cu pronunţarea divorţului, locuinţa copilului minor la părintele cu care locuieşte în mod statornic, iar dacă până la divorţ copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa va stabili locuinţa copilului minor la unul dintre ei, ţinând seama de interesul superior al minorului.
Având în vedere că locuinţa statornică a minorului a fost tot timpul alături de reclamant, instanţa va stabili locuinţa acestuia la locuinţa reclamantului, care a facut dovada faptului ca poate oferii toate condiţiile pentru buna creştere si educare a minorului.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere se reţine, în conformitate cu prevederile art. 402 alin.1) cod civ., că odată cu hotărârea de divorţ, instanţa stabileşte şi contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Totodată, potrivit art. art. 529 alin 1 si 2 cod civ. “ întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti iar când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii .”
Astfel se reţine ca textul legal fixează doar un plafon maximal ce urmeaza a fi avut in vedere la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere, acesta urmand insa a fi stabilit de instanta in functie de nevoiele efective ale minorului si mijloacele celui ce urmeaza a o plati, in speta, pârâta.
În ceea ce priveşte starea de nevoie a minorului, aceasta este prezumată de lege, iar cu privire la existenţa mijloacelor materiale ale pârâtei, ţinând cont că acesta nu relizează venituri, instanţa urmează să se raporteze la venitul minim pe economie actual, ce este în cuantum de 900 lei-brut (Hotărârea de Guvern nr. 871/2013).
În consecinţă, instanţa urmează a avea în vedere prevederile legale sus amintite, nevoile inerente ale minorului raportat la vârsta acestuia, precum şi venitul minim pe economie.
În raport de aceste considerente şi textele legale sus amintite ce fixează doar un plafon maximal ce urmează a fi avut in vedere de instanţele de judecată, la stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa va stabili în sarcina pârâtei şi în favoarea minorului o pensie de întreţinere, în cuantum de 180 lei, lunar, apreciind ca acest cuantum răspunde nevoilor actuale ale minorului şi lipsa oricăror doezi privind veniturile realizate de pârâtă.
Astfel, instanţa va obliga pârâta la plata, către reclamantă şi în favoarea minorului a unei pensii de întreţinere în sumă de 180 lei, lunar, începând cu data introducerii acţiunii – 04.06.2014 şi până la majoratul minorului, sub rezerva modificării în condiţiile legii.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul P.N., CNP …………., domiciliat în or.Brezoi,…….. jud.Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta P.M., CNP ………….., domiciliată în domiciliată în comuna Berislăveşti, ………, jud.Vâlcea, şi în consecinţă:
Desface căsătoria încheiată de părţi la data de .06.2010 şi înregistrată sub nr. /.06.2010, în registrul stării civile al Primăriei Oraş Brezoi, din culpa ambilor soţi.
Pârâta va reveni numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de ,,T…….”.
Stabileşte ca autoritatea părintească asupra minorului P.I., născută la data de ….2010, să fie exercitată în continuare, în comun, de ambele părţi.
Stabileşte locuinţa minorului la locuinţa reclamantului.
Obligă pârâta la plata către reclamant şi în favoarea minorului, a unei pensii de întreţinere în sumă de 180 lei, lunar, începând cu data de 04.06.2014 şi până la majoratul minorului, sub rezerva modificării în condiţiile legii.
Respinge în rest acţiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Judecătoria Brezoi.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2014.
Preşedinte,Grefier,
Red.C.C./tehn.M.L.C.
Ex.4/09.01.2015
