ROMANIA
TRIBUNALUL BRASOV
-SECTIA PENALA –
DECIZIA PENALĂ NR 205 /R
MASURA DE SIGURANTA CONFLICT NEGATIV DE COMPETENTA
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 19-04-2013
PREŞEDINTE – BB
JUDECĂTOR – EMT
JUDECĂTOR – DRR
GREFIER – GM
cu participarea procurorului – AB – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
Pe rol fiind soluţionarea recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinţei penale nr.25/21.01.2013 pronunţata de Judecătoria Zărneşti în dosarul penal nr.3062/338/2013.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform art. 304 cod procedură penală .
La apelul nominal făcut in şedinţa publică se prezintă :
– recurentul făptuitor personal şi asistat de avocat Crăciun Ovidiu.
Procedura îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei după care ,
Instanţa procedează la identificarea recurentului făptuitor .
Se constată depuse la dosar relaţiile solicitate .
Pentru recurent , avocat CO depune la dosar , în copie , decizia medicală asupra capacităţii de muncă a făptuitorului .
Nemaifiind cereri de formulat instanţa acordă cuvântul asupra recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinţei penale nr.25/21.01.2013 pronunţata de Judecătoria Zărneşti în dosarul penal nr.3062/338/2013.
Având cuvântul , avocat CO apreciază că Tribunalul Braşov este competent a soluţiona recursul penal de faţă motiv pentru care solicită respingerea excepţiei invocate din oficiu de către instanţă . Solicită admiterea recursului formulat de făptuitorul CGR împotriva sentinţei penale nr.25/21.01.2013 pronunţata de Judecătoria Zărneşti în dosarul penal nr.3062/338/2013, casarea sentinţei atacate , la rejudecare nedispunerea aplicării dispoziţiilor prev de art 114 Cpp ci eventual a dispoz . art 113 Cpp. Dincolo de argumentele arătate la instanţa de fond şi în faţa instanţei de recurs , arată că îşi întemeiază această solicitare faţă de adresa comunicată pentru acest termen de judecată de către Spitalul de neuropsihiatrie Braşov , pe de-o parte , şi pe de altă parte faţă de acea listă care cuprinde afecţiunile multiple de care suferă recurentul . Răspunsul comunicat de spitalul de neuropsihiatrie Braşov confirmă faptul că evoluţia recurentului este favorabilă însă şi faptul că acest spital nu poate asigura asistenţă medicală de specialitate pentru celelalte afecţiuni de care acesta suferă , fiind un spital mono-specializat . Arată că şi Spitalul de la Ştei , unde urmează ca făptuitorul să suporte măsura internării , se află în aceeaşi situaţie ca şi spitalul din Braşov iar acest aspect se poate verifica pe pagina de internet a acestuia . Solicită să se aibă în vedere multiplele afecţiuni de care făptuitorul suferă şi mai ales la cele menţionate la poziţiile , 1,3,5,7 ,10 . Solicită , de asemenea , să se aibă în vedere că acesta suferă de diabet zaharat , cataractă şi după cum se ştie diabetul zaharat dă complicaţii extrem de grave asupra văzului . În cazul în care spitalul in care va fi internat Colţea Gicu nu poate asigura asistenţă de specialitate şi conformă cu planul de tratament pe care acesta îl are şi de care nevoie . Nefiind internat într-un spital de specialitate bolile de care suferă Colţea Gicu se vor agrava . Apreciază de altfel că toate afecţiunile de care suferă făptuitorul nu pot fi tratate în spitale mono-specializate . Internarea lui C ca urmare aplicării art 114 Cpp nu va face decât rău acestuia, în condiţiile in care tratamentul neuropsihiatric dă roade , fiind necesară doar obligarea acestuia la tratament medical pentru ca problemele făptuitorului să se rezolve . Solicită să se aibă în vedere înscrisul depuse azi la dosar care stabileşte grad de invaliditate III pentru CGR iar aceasta stare de invaliditate este determinată de multele afecţiuni pe care acesta le are . Arată că , CGR urmează ca in anul 2014 să se prezinte pentru reevaluare însă tratamentul ce îl are de urmat a fost întrerupt de când acesta se află internat în Spitalul de Neuropsihiatrie Braşov , iar nerespectarea acestui plan de tratament are consecinţe agravarea afecţiunilor de care acesta suferă. Apreciază că un alt aspect care este important este acela că nu este continuat iar măsurile impuse de către comisia de specialitate nu sunt urmate întocmai , o altă consecinţă pe care o poate suferi Colţea Gicu este pierderea dreptului la pensie care a fost stabilit prin decizia depusă azi la dosar . Apreciază că internarea medicală a lui Colţea Gicu conform art 114 Cpp este cel mai rău lucru pe care îl poate dispune instanţa de judecată cu privire la Colţea Gicu , atât din punct de vedere medical cât şi din punctul de vedere al stării materiale a acestuia care deja se află în pericol ca reevaluarea din anul 2014 să piardă dreptul la pensie . Pentru toate considerentele expuse solicită admiterea recursului penal de faţă .
Reprezentantul Parchetului , având cuvântul privitor la excepţia invocată din oficiu de către instanţă apreciază că Tribunalul este competent în soluţionarea recursului penal de faţă . Arată că în cadrul Încheierii de şedinţă din 27-02-2012 pronunţată în dosarul penal nr 3062/338/2012 Tribunalul Braşov a avut în vedere la acel moment aceeaşi discuţie cu privire la competenţa materială . Dacă s-ar fi trimis în judecată şi nu ar fi existat acel impediment care să dispună scoaterea de sub urmărire penală, competenţa materială ar fi aparţinut tot Tribunalului , fiind vorba de art 193 si art 180 al 2/1 Cod penal .
Pe fondul cauzei constată că în esenţă, în recurs, se solicită modificarea acestei măsuri din art 114 Cpp, luată provizoriu de către Judecătoria Zărneşti şi confirmată în art 113 Cpp , deci o altă măsură de siguranţă. În ceea ce priveşte posibilitatea de a modifica în recurs acest aspect, apreciază că în lipsa unui nou raport din care să rezulte modificări care avizate de Comisia de specialitate , să îndreptăţească instanţa la luarea unei alte măsuri de siguranţă decât cea prev de art 114 Cpp care este o măsură restrictivă de libertate ,apreciază că în recurs fără o asemenea probă nu poate fi admisă o asemenea cerere iar , în cadrul judecătorii nu s-a solicitat de către recurent prin apărător efectuarea unui nou raport pornind şi de la faptul că datorită circumstanţelor speciale ale speţei într-adevăr de la momentul avizării şi până în prezent a trecut un timp suficient iar adresa depusă la dosar la acest termen de judecată din partea unităţii medicale arată o evoluţie favorabilă. Pentru aspectele arătate solicită respingerea recursului penal de faţă . Arată că înţelege aspectele invocate din punct de vedere medical de către recurent însă nu s-a relevat în cadrul recursului nici un element care să constituie cel puţin o garanţie cu privire la crearea unui climat de siguranţă în cadrul familiei prin neconfirmarea măsurii de siguranţă .
Având ultimul cuvânt recurentul solicită admiterea recursului penal de faţă. Solicită să se aibă în vedere că are vârsta de 55 ani , 28 de ani de căsătorie . Îşi însuşeşte concluziile puse de apărătorul său .
T R I B U N A L U L
Apreciem că în cauză instanţa competentă să se pronunţe asupra recursului formulat este Curtea de Apel urmare a aplicării dispoziţiilor art. 281 pct. 3 C. proc. Pen pentru următoarele considerente:
1.Pe de o parte, prezenta cerere nu este formulată în cursul executării unei măsuri de siguranţă, întrucât măsura dispusă de prima instanţă reprezintă o sentinţă de confirmare a internării medicale provizorii dispusă în cadrul procedurii iniţiale.
Doar după rămânerea definitivă a sentinţei instanţei de fond se stabileşte unitatea medicală unde se execută măsura dispusă potrivit art. 114 Cp şi, prin urmare, abia la acest moment procesual măsura devine definitivă.
Soluţia instanţei de fond este executorie, însă nu şi definitivă, iar cele două noţiuni nu se confundă. De altfel, dispoziţiile art. 429,432 Cpp prevăd în mod neechivoc faptul că măsura de siguranţă a internării medicale luată printr-o hotărâre definitivă se pune în executare prin comunicare hotărârii….”.
Dispoziţiile art. 431, 434 Cpp privesc o hotărâre dispusă de instanţa de judecată în cursul executării unei măsuri de siguranţă şi, doar în aceste situaţii recursul formulat împotriva unei astfel de sentinţe s-ar fi încadrat în dispoziţiile art. 27 al 3 Cpp(indiferent de natura infracţiunii). În cazul de faţă măsura nu a fost cerută potrivit art. 431, 434 Cpp.
Aşa fiind, Tribunalul constată că prezentul recurs nu are în vedere o hotărâre pronunţată în materia executării hotărârilor penale.
2.Pe de altă parte Tribunalul reţine că prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, a fost modificat art. 27 pct. 3 C. proc. pen. care reglementează competenţa tribunalului, ca instanţă de recurs şi art. 281 pct. 3 C. proc. pen., care reglementează competenţa curţii de apel, ca instanţă de recurs.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate a rezultat că, în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a recursului în materie penală, prin modificările aduse Codului de procedură penală, curtea de apel a dobândit o competenţă generală, iar tribunalul, o competenţă specială, limitată la cazurile expres şi limitativ prevăzute în art. 27 pct. 3 C. proc. pen.
Potrivit art. 27 pct 3 Cpp Tribunalul soluţionează „recursurile împotriva sentinţelor pronunţate de judecătorii privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”. Textul de lege nu dispune că şi cererile accesorii unor astfel de infracţiuni se judecă, în calea de atac a recursului, de către Tribunal. De altfel, ori de câte ori legiuitorul a prevăzut excepţii de la regula generală – cum este şi cazul măsurilor preventive care se soluţionează în recurs la Tribunal indiferent de natura infracţiunii care formează obiectul cercetării – a prevăzut acest fapt în mod expres.
Sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate au în vedere sentinţele care privesc fondul pricinii, astfel încât magistratul să poată dispune inclusiv asupra încadrării juridice. Ori, în cazul de faţă instanţa constată că doar s-a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală, care nu poate fi analizată de magistrat în prezenta procedură.
În prezentul recurs instanţa nu este investită cu soluţionarea infracţiunii de lovire , ci cu soluţionarea unei cereri privind luarea unei măsuri de siguranţă. Nu se poate confunda analiza fondului cauzei, cu analiza oportunităţii dispunerii unei măsuri de siguranţă, între ele fiind o deosebire care vizează natura juridică a cererii.
În acelaşi sens este şi decizia ICCJ, Secţia penală, încheierea nr. 1365 din 8 septembrie 2011, unde într-o cauză, de asemenea adiacentă (art. 278/1 Cpp) unei infracţiuni care se pedepseşte la plângerea prealabilă a persoanei vătămate s-a statuat că: „Împrejurarea că infracţiunea pentru care s-au efectuat cercetări de către organul de urmărire penală, care a dispus o soluţie de scoatere de sub urmărire penală – împotriva căreia recurentul petent a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. -, face parte din categoria acelora pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, nu are relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente să soluţioneze recursul declarat în cauză, în condiţiile în care hotărârea atacată este o sentinţă pronunţată în prima instanţă de către judecătorie, care nu face parte din categoria celor care, potrivit art. 27 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, pot fi atacate cu recurs la tribunal”.
Amintim că încheierea ICCJ nr. 399 din 19 martie 2012 are în vedere o măsură de siguranţă dispusă în mod definitiv de către o instanţă de judecată, măsură care se solicită a fi înlocuită în cadrul procedurii prev. de art. 431 al 1/2 Cpp (când instanţa Tribunalului este competentă în recurs).
Cum Judecătoria nu a soluţionat o infracţiune pentru care punerea în mişcare se face la plângerea prealabilă a părţii vătămate, ci o cerere formulată de Ministerul Public după soluţionarea definitivă a unui conflict de drept penal, constatăm că în cauză competentă să soluţioneze pricina este Curtea de Apel Braşov potrivit regulii generale prev. de art. 28/1 pct 3 Cpp, normele de competenţă neputând fi stabilite prin analogie.
Constatând ivit conflictul de competenţă între cele două instanţe, se va dispune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru stabilirea regulatorului de competenţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov în soluţionarea recursului împotriva sentinţei penale nr. 25/2003 a Judecătoriei Zărneşti.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Constată ivit conflictul negativ de competentă cu instanţa Curţii de Apel Braşov şi trimite cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică din 19.04.2013
