Prin cererea formulata de Tribunalul Tulcea, reclamantii G.P. s.a. si mostenitorii reclamantului CN. – C.S., C.N., C.E., reprezentanti de Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. T.P. S.A. Tulcea, au solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. T.P. S.A. Tulcea, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale retinute lunar din salariul brut realizat) în procente de 5-15% în perioada ianuarie – septembrie 2005;
– plata sporurilor pentru conditii deosebite de munca (conditii periculoase, nocive, grele, stres), categoriilor de personal prevazute în anexa 5 la C.C.M. pentru perioada 01 oct.2005 – 30 iunie 2006;
– acordarea salariului minim pe ramura, respectiv 450 RON, începând cu 01 ianuarie 2006.
– acordarea zilelor suplimentare de concediu.
În motivarea cererii reclamantii au aratat ca în perioada 1.01.2005 – 20.09.2005, lunar din salariul brut realizat, salariatilor li s-au retinut sume în procente între 5-15% motivându-se criteriul de performanta prevazut în contractul de management al directorului general care prevede ca ponderea cheltuielilor cu personalul în cifra de afaceri sa reprezinte maxim 42% o formulare în acest sens a fost inserata în CCM 2004 – 2005 la alin.3 art.44.
Codul muncii (art.38, art.164-166), dispune prin norme imperative – interdictia salariatilor de a renunta în tot sau în parte la drepturile legale, precum si nulitatea actelor de acceptare tacita a unor drepturi salariale diminuate.
Contractul Colectiv de Munca 2004 – 2005 prevede în Capitolul III – Conditii de munca – Protectia muncii PSI si în Cap.IV – Salarizarea si alte drepturi salariale – art.47 – categoriile de sporuri pentru conditii deosebite de munca si procentul în care acestea se acorda, iar în anexa 5 la CCM sunt prevazute locurile de munca cu conditii deosebite si categoriile de personal beneficiare.
În septembrie 2005, patronatul a solicitat sindicatului acordul pentru suspendarea acordarii acestor sporuri pâna la 01.11.2005, timp în care acesta sa aduca la îndeplinire masurile obligatorii stabilite de ITM în urma controlului efectuat în august 2005.
Normalizarea situatiei însa nu s-a realizat, deoarece singurele masuri luate de catre patronat au constat în montarea a doua ventilatoare ce nu au avut capacitatea de a ventila suficient încaperea cu noxe. Pâna la introducerea cererii, sporurile nu au mai fost acordate, sindicatul fiind cel care a solicitat ITM-ului efectuarea unui nou control.
Sindicatul este afiliat din anul 1991 la matura SIGOL – Servicii Publice.
Contractul Colectiv de Munca 2005 – 2006 la nivel de ramura, prin actul aditional nr.1/19.12.2005 prevede la art.49 (4) salariul de baza minim pe ramura pentru anul 2006 în cuantum de 450 RON.
Contractul colectiv de munca încheiat la nivel national sau la nivel de ramura constituie izvor de drept la încheierea contractelor de munca la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Salariul de baza minim în societate este de 420 RON.
Art.69 CCM ramura 2006 prevede obligativitatea acordarii anual a trei zile de concediu de odihna suplimentar pentru salariatii care lucreaza în conditii grele, periculoase sau vatamatoare.
La nivel de societate CCM 2005 prevedea în anexa 10, locurile de munca cu conditii deosebite si numarul de zile de concediu de odihna suplimentar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
În motivare a aratat ca în conformitate cu art.44 pct.III din CCM nivelul drepturilor salariale nu vor depasi procentul stabilit în criteriile de performanta aprobate prin hotarârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea si vor fi corelate cu volumul veniturilor lunare realizate pe total de unitate.
Prin actul aditional nr.11011/4.10.2004 s-a renuntat la criteriul „volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate”, dar s-a mentinut procentul stabilit în criteriile de performanta aprobate prin HCL al Municipiului Tulcea.
Societatea a respectat întocmai dispozitiile art.44 pct.3 din CCM, astfel ca acest capat de cerere este nefondat.
Cu privire la al doilea capat de cerere, prin actul aditional nr. 11011/4.10.2004 la CCM, de comun acord s-a hotarât ca sporurile pentru conditii deosebite de munca sa se discute dupa finalizarea determinarilor efectuate de ITM, astfel ca art.47 din CCM s-a suspendat.
În perioada suspendarii s-au efectuat controale si s-a impus luarea unor masuri.
Cu adresa nr.2722/31.10.2005 s-a comunicat ITM-ului masurile aplicate.
În iunie 2006 s-au verificat locurile de munca, constatându-se ca s-au îndeplinit masurile impuse prin procesul verbal nr.74449/23.06.2006.
În urma masuratorilor s-a constatat ca sunt locuri cu conditii deosebite la anumite sectii si în consecinta, s-a emis decizia nr. 37/21.08.2006, pentru plasta sporurilor de 10% pentru conditii deosebite.
Cu privire la capatul de cerere referitor la acordarea salariului minim de 450 RON, în legatura cu aceasta cerere nu s-a realizat un acord prin actul aditional nr.11011/4.10.2004, stabilindu-se un minim de 420 RON.
Neexistând negocieri – urmate de încheierea unei conventii, patronatul nu poate aplica o norma din CCM la nivel de ramura.
Cu privire la ultimul capat de cerere, acesta a fost rezolvat prin emiterea deciziei nr.37/21.08.2006, prin care s-au stabilit locurile de munca cu conditii deosebite, urmând ca cei care lucreaza în astfel de conditii sa primeasca si zilele de concediu suplimentar.
Tribunalul Tulcea prin sentinta civila nr.141 din 24 ianuarie 2007, a admis în parte actiunea formulata de reclamanti, a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru primul capat de cerere, ca nefondata, a respins capatul de cerere pricind plata drepturilor salariale actualizate pentru perioada ianuarie – septembrie 2005, ca nefondat, a respins capatul de cerere privind plata sporurilor pentru conditii deosebite de munca pentru perioada 1.10.2005 – 4.01.2006, ca prescris.
A fost respins capatul de cerere privind plata sporurilor pentru conditii deosebite de munca pentru perioada 5 ian.2006 – 30 iunie 2006, ca nefondat.
A fost respins capatul de cerere privind acordarea salariului minim pe ramura, pentru perioada 1 ianuarie – 4 ianuarie 2006, ca fiind prescris.
A fost obligata pârâta sa acorde reclamantilor salariul minim pe ramura, de 450 lei RON, începând cu data de 5 ian.1006, a respins capatul de cerere privind acordarea zilelor suplimentare de concediu de odihna pentru perioada 1 ianuarie – 4 ianuarie 2006, ca fiind prescris, a respins capatul de cerere privind acordarea zilelor suplimentare de concediu de odihna pentru perioada 5 ian.2006 – 30 iunie 2006, ca nefundat si a obligat reclamantii sa plateasca pârâtei suma de 2.205 lei cheltuieli de judecata.
Curtea de Apel Constanta prin decizia nr.186/CM/5.06.2007, a admis recursurile formulate de reclamanti prin Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. T.P. S.A., a casat sentinta civila nr.141/24.01.2007 a Tribunalului Tulcea si a trimis cauza spre rejudecare, în vederea solutionarii pe fond a tuturor capetelor de cerere.
Procedându-se la rejudecarea cauzei, prin sentinta civila nr. 1736/4.10.2007.
Tribunalul Tulcea a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune ca nefondat si a admis în parte cererea formulata de reclamanti prin Sindicatul Liber al Salariatilor S.C. T.P. SA Tulcea.
A obligat societatea pârâta sa plateasca reclamantilor drepturile salariale neîncasate reprezentând diferenta între drepturile salariale cuvenite în baza contractului de munca si drepturile salariale încasate prin aplicarea clauzei înserata în art.44 alin.3 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, pentru intervalul 1 ianuarie 2005 – septembrie 2005.
A obligat pârâta sa plateasca sporul pentru conditii deosebite de munca (periculoase, grele, nocive, stres) pentru acei reclamanti care se încadreaza în categoriile de personal enumerate în anexa 5 a contractului colectiv de munca la nivel de unitate si au locurile de munca enumerate în aceasta anexa, în intervalul 1 octombrie 2005 – 31 decembrie 2005.
A obligat pârâta sa plateasca sporul pentru conditii deosebite de munca (periculoase, grele) si conditii nocive de munca pentru reclamantii ce desfasoara o activitate ce se încadreaza în aceste categorii, pentru intervalul 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006.
A obligat societatea pârâta sa plateasca reclamantilor salariul minim pe ramura de 450 lat pârâta sa acorde zilele suplimentare de concediu de odihna acelor reclamanti care îsi desfasoara activitatea în conditii deosebite, pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 30 iunie 2006.
A obligat pârâta la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre reclamanti
În motivarea hotarârii, prima instanta a retinut urmatoarele considerente :
Actiunea formulata de reclamanti, în integralitatea sa are ca obiect obligarea pârâtei la plata catre reclamanti a unor drepturi salariale cuvenite si neachitate.
Potrivit prevederilor art.283 alin.1 lit. c) din Codul muncii:
„Cererile în vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate… în termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune în situatia în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat…”
Prin alin.3 al art.44 din C.C.M. la nivel de unitate s-a stabilit nivelul drepturilor salariale lunare la societatea pârâta, va fi corelat, cu volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate si nu va depasi procentul stabilit în criteriile de performante aprobate prin Hot.Consiliului Local al Mun.Tulcea si se va aplica tuturor salariatilor, indiferent de forma de salarizare.
Instanta a apreciat ca, sensul art.44 alin.3 din CCM la Nivel de Unitate pentru anii 2004-2005, nu poate fi interpretat în sensul diminuarii salariilor atunci când nu se realizeaza venituri ci acela de limitare a acestora la nivelul negociat, aceasta si prin raportarea la prev.art.13 din C.C.M. la nivel de unitate prin care se prevede interdictia recucerii unor drepturi colective sau individuale negociate la nivel de ramura.
Analizând contul de profit-pierdere al societatii, instanta a retinut ca, în anul 2005, salariile brute achitate salariatilor au reprezentat numai 31,2% din totalul veniturilor.
Societatea pârâta a facut retineri salariale, sustinând ca a facut aplicarea art.44 alin.3 din C.C.M. 2004 – 2005 la nivel de unitate, dar raportându-se si la criteriul de performanta prevazut în contractul de management al directorului general, care prevede ca ponderea cheltuielilor cu personalul în afara de afaceri sa reprezinte maxim 42%.
Asa fiind, instanta a obligat societatea pârâta sa plateasca reclamantilor deferenta dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de munca si drepturile salariale încasate prin aplicarea clauzei înserate la art.44 alin.3 din CCM la nivel de unitate pentru invervalul 01.01.2005 – 09.2005.
CCM 2004 – 2005 la nivel de unitate prevede la art.47 categoriile de sporuri pentru conditii deosebite de munca si procentul în care acesta se acorda, iar în anexa 5 la CCM sunt prevazute locurile de munca cu conditii deosebite si categorii de personal beneficiare.
La dosar au fost depuse procese-verbal de control efectuate de ITM Tulcea începând cu 31.08.2005, iar în buletinele de analiza si anexele la procesul verbal de constatare s-au constatat existenta unor nereguli.
În urma controlului efectuat, I.T.M. Tulcea s-au dispus o serie de masuri obligatorii prin care pârâta se obliga sa respecte normele de protectie a muncii si sa monteze instalatii si dispozitive de normalizare a microclimatului si sa intervina pentru buna functionare a celor deja existente.
S-a retinut ca, în urma contractului efectuat de I.T.M. Tulcea la data de 23.06.2006, control având ca obiectiv verificarea masurilor privind noxele profesionale existente în hala de reparatii asa dupa cum rezulta din procesul-verbal nr.7449, au fost din nou constatate o serie de nereguli si stabilite o serie de masuri, pe care însa pârâta nu a dovedit ca le-ar fi respectat.
În aceste conditii, instanta a constatat ca pârâta nu a respectat nici prevederile art.47 (1) din Actul aditional la C.C.M. 2004-2005 la Nivel de Unitate potrivit cu care sporurile pentru conditii deosebite de munca [lit.a);b); c)], se vor discuta dupa finalizarea determinarilor efectuate de I.T.M., începând cu data de 01.11.2005.
Conform prevederilor art.49(4) din Actul Aditional nr.1 la CCM 2005-2006 la Nivel de Ramura, salariul de baza minim pe ramura, pentru anul 2006 a fost stabilit la un cuantum de 450 RON.
Conform prevederilor art.8 alin.2 si 11 din Legea nr.130/1996 si ale art.238 alin.1 din C.muncii modif., C.C.M. încheiat la nivel national sau la nivel de ramura, constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate.
Asa dupa cum rezulta din adresa nr.3/30.01.2006, Sindicatul Liber al Salariatilor din S.C. T.P. S.A.Tulcea a solicitat patronatului, respectiv societatii pârâte declansarea negocierilor în vederea aplicarii C.C.M. la nivel de ramura, solicitare care nu s-a dovedit a fi solutionata de pârâta în vreo maniera.
În aceste conditii, nu se putea retine apararea pârâtei care sustine prin întâmpinare ca nu a aplicat C.C.M. la nivel de ramura deoarece nu au existat negocieri urmate de încheierea unei conventii.
Potrivit prevederilor art.142 din Codul muncii:
„Salariatii care lucreaza în conditii grele, periculoase sau vatamatoare… beneficiaza de un concediu de odihna suplimentar de cel putin 3 zile lucratoare.
Conform prevederilor art.69 din C.C.M. pe 2006 la Nivel de Ramura, salariatii care îsi desfasoara activitatea în conditii deosebite, beneficiaza de concedii de odihna suplimentare de minimum 3 zile pe an.
Având în vedere ca la nivel de unitate nu s-a încheiat C.C.M. pentru anul 2006 si având în vedere ca sindicatul a solicitat patronatului declansarea negocierilor C.C.M. la nivel de unitate si fata de considerentele avute în vedere anterior, instanta constata ca în cauza sunt aplicabile prevederile art.69 din C.C.M. pe 2006 la Nivel de Ramura.
În cauza nu se poate acorda îndemnizatia cuvenita zilelor de concediu de odihna suplimentar deoarece conform prevederilor art.141 (4) din C.muncii compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai în cazul încetarii contractului individual de munca, aspect care nu a fost dovedit.
Astfel, instanta a obligat pârâta sa acorde zilele suplimentare de concediu de odihna acelor reclamanti care îsi desfasoara activitatea în conditii deosebite, pentru perioada 1 ian.2006 – 30 iunie 2006.
Având în vedere ca în cauza au fost efectuate cheltuieli de judecata si fata de prevederile art.274 din C.proc.civ., instanta a obligat pârâta sa plateasca reclamantilor suma de 140 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Prin sentinta civila nr.2435 din 20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, s-a admis cererea formulata de reclamanti prin Sindicatul Liber din SC T.P. SA Tulcea si s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata în practicaua si dispozitivul sentintei civile nr.1736/4.10.2007 a Tribunalului Tulcea, în sensul ca în loc de T.G., M.N. si S.P., cum gresit s-a trecut, se va trece corect reclamantii: T.G., M.N. si S.P.
S-a dispus completarea aceleasi sentinte civile în sensul ca „obliga societatea pârâta la plata diferentelor salariale aferente perioadei 1 ianuarie 2005 – septembrie 2005, actualizate în raport cu rata inflatiei la data platii”.
Pârâta SC T.P. SA Tulcea, a formulat recurs împotriva sentintei civile nr.1736/4.10.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea.
Reclamantii, prin Sindicatul Liber al Salariatilor din SC T.P. SA, a declarat recurs împotriva sentintei civile nr.2435/20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale si completarea sentintei civile nr.1736/4.10.2007 a Tribunalului Tulcea.
În motivarea cererii, pârâta a invocat în esenta urmatoarele motive de recurs:
În mod gresit prima instanta a admis actiunea reclamantilor de a li se plati o diferenta de salariu pe perioada ianuarie 2005 – septembrie 2005, înlaturând expertiza contabila care a concluzionat ca procentele acordate cheltuielilor cu salariile depasesc cu doua exceptii, aprilie si mai 2005, procentele de 42% din veniturile totale realizate de societate.
Negocierile purtate pentru stabilirea locurilor de munca ce ar putea fi periculoase sau nocive au fost suspendate la 21.09.2005 de comun acord conform protocolului încheiat între patronat si sindicat.
Patronatul s-a conformat masurilor obligatorii impuse de ITM prin procesul verbal nr.6799/31.08.2005, astfel la 31.10.2005, în atelierul de centicumbat pompe de injectie si în hala de forje nu mai exista astfel de noxe.
În anul 2005 nu s-a stabilit care locuri de munca au conditii periculoase sau nocive, iar în anul 2006 nu exista CCM încheiat, astfel ca actiunea reclamantilor nu are temei legal.
Constatarea în luna iunie 2006 ca, în cele doua ateliere din nou sunt noxe nu poate demonstra ca si în perioada anterioara au existat.
In conformitate cu art.49 alin.11 din CCM la nivel de ramura, negocierea salariilor se va face cu urmarirea principalelor obiective ale unitatii în conditii de rentabilitate si eficienta. În acest sens s-a procedat la efectuarea unui studiu ce s-a comunicat sindicatului. Sindicatul cu adresa nr.10/4.04.2006 a refuzat începerea negocierilor pe acest studiu.
Expertiza contabila efectuata în cauza a prezentat în detaliu situatia economico-financiara deficitara a societatii, ce nu ar di putut sustine o astfel de salarizare de 450 RON.
Reclamantii, prin Sindicatul Liber al salariatilor SC T.T.P. SA au invocat urmatoarele motive de recurs.
Prin cererea de îndreptare si completare a sentintei civile nr. 1736/4.10.2007 au solicitat completarea dispozitivului si cu privire la cererea prin care au cerut plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflatie pentru toate cele patru capete de cerere.
Cu toate acestea, instanta, desi a admis cererea completatoare, a dispus actualizarea cu rata inflatiei la data platii numai pentru diferentele salariale aferente perioadei 1.01.2005 – septembrie 2005.
Analizând sentinta recurata din prisma criticilor formulate de catre pârâta, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la motivul de recurs privind plata diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite în baza contractului de munca si drepturile salariale acordate diminuat în perioada ianuarie – septembrie 2005.
Instanta de fond în temeiul principiului rolului activ al judecatorului instituit de art.129 Cod pr.civila si-a exercitat prerogativa de a stabili corect împrejurarile de fapt si de drept analizând întregul material probator administrat în cauza. Cu privire la forta probanta a expertizei, instanta nu este legata de concluziile acesteia, care constituie numai elemente de convingere lasate la aprecierea judecatorului, ca toate celelalte mijloace de proba.
Prin dispozitiile art.44 alin.3 din CCM la nivel de unitate, s-a stabilita ca nivelul drepturilor salariale lunare la societatea pârâta va fi corelat cu volumul veniturilor lunare realizate pe total unitate si nu va depasi procentul stabilit în criteriile de performanta aprobate prin Hotarârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea si se va aplica tuturor salariatilor, indiferent de forma de salarizare.
Aceste prevederi legale nu pot fi interpretate în sensul diminuarii salariilor, atunci când nu se realizeaza venituri, ci în sensul limitarii acestora la nivelul negociat.
Prin încheierea CCM, drepturile salariale sunt stabilite pentru toti lucratorii, drepturile nascându-se individual în patrimoniul acestora. Diminuarea salariilor lunare cu procentul de nerealizare a veniturilor preconizate în B.V.C. nu poate fi retinuta ca aparare, întrucât. Conform art.164 Codul muncii, angajatorul nu poate face nici o retinere din salariu, cu exceptia cazului în care salariatul are o datorie scadenta, lichida si exigibila, constatata printr-o hotarâre judecatoreasca.
În acelasi sens, CCM 2004 – 2005 la nivel de unitate, prevede la alin.1 si 2 ale art.44: dreptul fiecarui salariat pentru munca prestata la un salariu în bani convenit la încheierea contractului de munca, art.52 alin.1: plata drepturilor banesti cuvenite salariatilor înaintea oricaror obligatii banesti ale societatii, art.13 alin.1: interdictia reducerii unor drepturi colective sau individuale negociate la nivel de ramura.
Referitor la plata sporului pentru conditii deosebite de munca :
CCM 2204 – 2205 la nivel de unitate prevede la art.47 categoriile de sporuri pentru conditii deosebite de munca si procentul în care acesta se acorda, iar prin anexa 5 la CCM sunt prevazute locurile de munca cu conditii deosebite si categoriile de personal beneficiare.
Prin procesele verbale de control efectuate de Inspectoratul Teritorial de munca Tulcea începând cu data de 31.08.2005, s-au constatat existenta unor nereguli în legatura cu functionarea instalatiilor de eliminare a noxelor.
În urma controlului efectuat ITM Tulcea a dispus o serie de masuri prin care pârâta era obligata sa respecte normele de protectie a muncii si sa monteze instalatii si dispozitive de normalizare a microclimatului si sa intervina în buna functionare a celor deja existente, stabilindu-se termen limita de realizare a acestor obiective 25.10.2005.
Din anexa 2 a procesului verbal nr.6799/31.08.2005, rezulta ca ITM Tulcea a stabilit în sarcina pârâtei ca dupa punerea în functiune a instalatiilor de ventilatie sa se verifice daca s-a realizat încadrarea nivelului noxelor în limitele admise, prin masuratori efectuate de catre organisme abilitate, în urmatoarele 10 zile de la punerea în functiune a respectivelor instalatii de ventilatie, obligatie pe care pârâta nu a facut dovada ca a respectat-o.
În urma controlului efectuat de ITM Tulcea la data de 23.06.2006, control având ca obiectiv verificarea masurilor, privind noxele existente în hala de reparatii, asa cum rezulta din procesul verbal nr.74449, au fost constatate din nou o serie de nereguli si stabilite o serie de masuri pe care pârâta nu a dovedit ca le-a respectat.
Din CCM la nivel de unitate pentru anii 2004 – 2005 a expirat, pentru anul 2006 este aplicabil art.50 din CCM la nivel de ramura SIGOL – Servicii Publice 2005 – 2006.
Potrivit art.241 alin.1 lit.c) din Codul muncii si art.,247 din acelasi cod, potrivit carora, în cazul în care la nivel de angajator nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
Referitor la motivul de recurs privind acordarea în 2006 a salariului minim brut de 450 RON.
Conform art.49(4) din Actul Aditional nr.1 la CCM 2005 -2006 la nivel de ramura, salariul de baza minim pe ramura pentru anul 2006 a fost stabilit la un cuantum de 450 RON:
Prin art.8 alin.2, art.11 din Legea nr.130/1996 si art.238 alin.1 din Codul muncii, se prevede faptul ca, CCM încheiat la nivel national sau la nivel de ramura, constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de munca la nivel de unitate, iar contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
În acelasi sens, art.247 din codul muncii prevede ca în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca încheiat la nivel superior.
Prin urmare nu se poate retine apararea pârâtei ca nu a aplicat clauzele mai favorabile prevazute în CCM la nivel de ramura, deoarece nu au existat negocieri urmate de încheierea unei conventii.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 Cod pr.civila, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de pârâta si a mentinut sentinta civila nr.1736/4.10.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, ca legala si temeinica.
Cu privire la recursul formulat de catre reclamanti prin Sindicatul Liber al Salariatilor din SC T.P. SA Tulcea împtoriva sentintei civile nr.2435/20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea.
Recursul este fondat.
Prin cererea completatoare formulata, reclamantii prin reprezentant legal au solicitat completarea sentintei civile nr.2435/20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, în sensul obligarii pârâtei la plata drepturilor salariale solicitate actualizate cu indicele de inflatie aplicabil la data platii efective.
Prima instanta desi a admis cererea completatoare în totalitate, a obligat pârâta la plata actualizata în raport cu rata inflatiei la data platii numai a diferentelor salariale aferente perioadei 1.01.2005 – 1.09.2005.
Ori, prin cererea formulata la data de 9.08.2006, la instanta de fond, reclamantii prin reprezentant legal si-au modificat actiunea initiala solicitând în completare obligarea angajatorului la acordarea tuturor drepturilor salariale restante actualizate în functie de indicele de inflatie.
Pentru considerentele aratate, potrivit art. 312 Cod pr.civila, Curtea a admis recursul formulat de reclamanti prin reprezentant legal si a modificat în parte sentinta civila nr.2435/20.12.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea, în sensul obligarii pârâtei la plata drepturilor salariale datorate – actualizate cu rata inflatiei la data platii, mentionând restul dispozitiilor.
