În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin sentinta civila nr. 752/15.05.2008, pronuntata de Judecatoria Strehaia, în dosarul nr. 297/313/2008, s-a admis divortul dintre parti, iar reclamantei i-a fost încredintata minora A.L., fiind obligata reclamanta sa permita pârâtului legaturi personale cu minora la domiciliul sau între orele 10,00 – 17,00 sâmbata, în prima si a treia saptamâna din luna, precum si primele trei saptamâni din luna iulie a fiecarui an. Pârâtul si-a exercitat cu rea credinta dreptul, luând minora la data de 18.10.2008 si refuzând sa o înapoieze. Prin silita, dupa sapte încercari, reclamanta a reusit sa recupereze minora. Actiunea formulata de pârât pentru reîncredintare minor a fost respinsa. Reclamanta a apreciat ca are conditii materiale si morale suficiente pentru minora si programul solicitat corespunde interesului superior al acesteia.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulata de catre reclamanta, motivând ca reclamanta nu are o locuinta proprie, iar parintii sai au probleme de sanatate, ce ar putea afecta cresterea si educarea minorei. Minora nu este atasata de mama, acesta fiind motivul pentru care a refuzat sa se întoarca la acesta, iar pârâtul nu a putut sa o oblige.
Prin sentinta civila nr.628/2009, Judecatoria Filiasi a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Strehaia, în baza art. 5 si 19 Cod pr. civ, întrucât pârâtul domiciliaza în localitatea B., aflata în circumscriptia acestei instante.
Cauza a fost înregistrata la Judecatoria Strehaia, sub nr.751/230/2009, la data de 30.07.2009.
Judecatoria Strehaia, prin sentinta civila nr.307 din 22.02.2010, a respins actiunea formulata de reclamanta S.A. împotriva pârâtului A.D., pentru modificare legaturi personale cu minorul.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a retinut ca solicitarea reclamantei în sensul impunerii ca pârâtul sa o viziteze pe minora numai la domiciliul ei ar constitui o adevarata sanctiune pentru acesta, o asemenea restrictie fiind de natura sa afecteze atât programul de viata al minorei cât si al partilor.
S-a mai retinut ca, este necesar ca minora sa cunoasca si sa se reintegreze si în mediul de viata al tatalui, motiv pentru care s-a apreciat ca programul stabilit prin sentinta civila nr.752/2008 corespunde interesului actual al copilului.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.A., criticând hotarârea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie .
Apelanta a sustinut ca hotarârea pronuntata de judecatorie este lipsita de temei legal, fiind data cu încalcarea sau aplicarea gresita a legii.
În sustinerea acestui motiv de nelegalitate apelanta a invocat ca prima instanta a dat o interpretare eronata probelor administrate, fiind evaluate în solutia pronuntata numai actele administrate în aparare de intimatul pârât, nu si probele administrate în dovedirea actiunii .
Apelanta a aratat ca modificarea masurii privind modalitatea de a avea legaturi personale cu minora A.S.L., în sensul restrângerii intervalului de timp si al locatiei, se impune fata de nerespectarea de catre pârâtul intimat a programului stabilit prin sentinta civila nr.752/15.05.2008.
Apelanta a invocat ca modificarea modalitatilor de avea legaturi personale cu minora se impune deoarece la câteva luni dupa pronuntarea hotarârii la care s-a facut referire, pârâtul si-a manifestat reaua-credinta asupra drepturilor câstigate, refuzând sa înapoieze minora.
Un alt motiv de apel a vizat faptul ca Judecatoria nu a manifestat rol activ si nu a dispus citarea în cauza a autoritatilor tutelare în cadrul Primariei Argetoaia, judet Dolj si respectiv, a Primariei Butoiesti, judet Mehedinti, ca nu au fost efectuate anchete sociale pentru a se putea constata care dintre cei doi parinti dispune de conditii optime pentru cresterea si educatia minorei .
De asemenea, s-a sustinut ca lipsa de rol activ a primei instante consta si în faptul ca nu a pus în vedere intimatului pârât sa depuna acte din care sa rezulte veniturile pe care le realizeaza lunar, ca nu a avut în vedere ca acelasi intimat pârât nu a achitat pensia de întretinere la care a fost obligat si ca exista pericolul ca minora sa fie luata în domiciliul pârâtului si sa nu mai fie înapoiata la termenele stabilite prin sentinta civila nr.752/15 mai 2008.
Prin decizia civila nr.133 A din 17 mai 2010, pronuntata în dosar nr.751/230/2009, Tribunalul Mehedinti a respins apelul formulat de reclamanta, aceasta fiind obligata la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata catre intimat.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a avut în vedere probele administrate în cauza din care a rezultat ca în intervalele de timp în care minora s-a aflat în domiciliul intimatului pârât a beneficiat de un profund atasament din partea tatalui care a dovedit preocupare si interes în a-i crea minorei un climat optim pentru educatie, instructie, îngrijire si supraveghere.
În speta, sunt îndeplinite toate cerinte prevazute de disp.art.43 al.3 Codul Fam., în ce priveste dreptul pe care îl are parintele caruia nu i s-a încredintat minorul de a pastra legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura, formarea caracterului si dezvoltarea sa armonioasa .
Împrejurarea de necontestat referitoare la faptul ca intimatul pârât a refuzat sa înapoieze pe minora la termenul stabilit prin sentinta civila nr.752/25.05.2008 nu este de natura sa aduca atingere legaturilor personale pe care parintele caruia nu i s-a încredintat minorul le poate avea cu acesta.
Aceste legaturi personale au fost reglementate de legiuitor tocmai în interesul minorului de a beneficia de ocrotirea si prezenta ambilor parinti si pentru a nu avea frustrari care sa-si aiba izvorul în lipsa de interesul a unuia dintre ei.
Refuzul de a înapoia minora sau neplata pensiei de întretinere nu pot antama exercitarea dreptului de a avea legaturi personale cu minora, pe care îl are de la lege parintele caruia nu i s-a încredintat minorul si care în speta dedusa judecatii se exercita în interesul minorei .
Pentru motivele invocate de reclamanta în sustinerea cererii de modificare a masurii privind legaturile personale cu minora, respectiv pericolul de a nu fi înapoiata sau neplata pensiei de întretinere, exista alte remedii juridice pe care apelanta reclamanta le are la îndemâna.
Având în vedere obiectul cererii cu care a fost investita instanta, nu se impunea introducerea în cauza a autoritatii tutelare, apelanta reclamanta neinvocând faptul ca viata sau sanatatea minorei ar fi pusa în pericol la domiciliul intimatului pârât .
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.A., criticând-o pentru nelegalitate deoarece nu s-a tinut cont de modalitatea în care pârâtul a înteles sa-si exercite dreptul de a pastra legatura cu minora, de natura a afecta dezvoltarea si interesul acesteia, iar în cauza nu au fost citate autoritatile tutelare.
Criticile formulate sunt întemeiate partial, având în vedere urmatoarele:
Din casatoria sotilor a rezultat minora A.L., nascuta la 20.08.2004. Casatoria sotilor a fost desfacuta prin divort, prin sentinta nr. 752/15.05.2008, pronuntata de Judecatoria Strehaia, hotarâre prin care minora a fost încredintata spre crestere si educare mamei, stabilindu-se legatura tatalui cu minora, la domiciliul acestuia, în prima si a treia sâmbata din luna, între orele 10,00-17,00 si în primele trei saptamâni a lunii iulie din fiecare an.
În exercitarea acestui drept, pârâtul a luat minora în domiciliul sau, în luna noiembrie 2008, iar din acel moment a refuzat mamei legatura cu minora si reîntoarcerea minorei în domiciliul acesteia.
Situatia aceasta rezulta din procesele verbale încheiate de judecatoresc la 14.11.2008, 18.11.2008, 5.12.2008, 18.12.2008, 9.01.2009, 15.01.2009, 13.02.2009, 15.05.2009, din continutul acestora reiesind ca, fie minora nu a fost gasita în domiciliul tatalui, fie a fost luata din bratele mamei si încuiata în alta camera, iar mama îndepartata din casa.
Minora a fost predata mamei reclamante, asa cum rezulta din procesul verbal încheiat de executorul judecatoresc, la 15.05.2009, când acesta a fost însotit de organul de politie, situatie în care s-a executat hotarârea judecatoreasca de încredintare a minorei mamei, cu toata opunerea violenta a tatalui pârât.
În aceasta perioada, în care minora a stat în domiciliul sau, pârâtul a chemat în judecata pe mama reclamanta, pentru reîncredintarea minorei, însa, prin sentinta nr. 195/12.03.2009, a Judecatoriei Filiasi, a fost respinsa actiunea si a fost obligat tatal pârât sa înapoieze minora mamei, obligatie care, asa cum s-a aratat mai sus, a fost executata, cu toata opozitia tatalui, în luna mai 2009.
Este adevarat ca, potrivit art. 43 Codul familiei, parintele divortat caruia nu i s-a încredintat copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala.
Exercitarea acestor drepturi trebuie sa duca la o realizare efectiva a lor, având în vedere ca acestea constituie mijloace pentru îndeplinirea obligatiilor pe care le are orice parinte fata de copilul sau, ceea ce s-a si avut în vedere de instanta prin stabilirea legaturii cu minorul la domiciliul tatalui, prin sentinta nr. 752/15.05.2008, urmarindu-se asigurarea finalitatii acestei masuri, asa cum s-a aratat mai sus.
Exercitarea drepturilor de catre parinte nu trebuie sa stânjeneasca în vreun mod procesul de crestere si educare al minorului, preponderent fiind si în stabilirea legaturii cu minorul, interesul major al acestuia.
Din expunerea situatiei existente între parti, rezulta ca tatal pârât a înteles sa-si exercite în mod abuziv drepturile stabilite de instanta judecatoreasca, nefiind de fapt de acord cu solutia pronuntata de instanta cu privire la încredintarea minorei, asa cum rezulta din declaratiile sale, consemnate în procesele verbale încheiate de executorul judecatoresc.
Drepturile trebuie exercitate cu buna credinta si cu respectarea atât de catre instanta cât si de catre parinti a interesului minorului, asa cum este definit prin art. 2 din Lg. 272/2004: principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
Instanta, având în vedere finalitatea masuri de stabilire a legaturii cu minorul, raportat si la vârsta minorului, a stabilit ca aceasta se poate realiza în domiciliul tatalui, tocmai pentru a-i asigura acestuia realizarea efectiva a dreptului si cu posibilitati de supraveghere a educatiei si dezvoltarii minorei.
Tatal pârât nu a înteles însa sa-si exercite aceste drepturi cu buna credinta si, mai mult, a nesocotit interesul minorei de a i se asigura liniste si stabilitate, interzicând înapoierea minorei mamei, careia i se încredintase spre crestere si educare.
Stabilirea unui program de legatura cu minora nu constituie o masura cu caracter definitiv, deoarece, asa cum se prevede în art. 44 Codul familiei, în cazul schimbarii împrejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a împlinit vârsta de 14 ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale între parintii divortati si copiii.
Actiunea de fata se întemeiaza pe aceste dispozitii, având în vedere atitudinea tatalui dupa ce si-a exercitat dreptul de a lua legatura cu minora.
Pornind de la situatia de fapt relatata, se constata ca a-i acorda, în prezent, tatalui dreptul în exercitarea legaturii cu minora de a o lua în domiciliul sau, având în vedere comportamentul sau abuziv anterior, când a retinut-o fara drept o perioada de 7 luni în domiciliul sau, înseamna a crea posibilitatea unui nou abuz din partea tatalui, care neaga autoritatea hotarârii judecatoresti de încredintare a minorei, de natura a aduce grave prejudicii dezvoltarii psihice si afective ale minorei, a da nastere unor traume psihice ale caror consecinte sunt greu de prevazut în viitor.
Din continutul proceselor verbale încheiate de executorul judecatoresc rezulta ca de fiecare data minora a fost smulsa din bratele mamei si încuiata într-o camera din casa, tatal fiind violent atât fizic cât si verbal, situatie ce demonstreaza ca, în prezent, interesul minorei este ca legatura acesteia cu tatal sau sa se faca în domiciliul mamei, pentru a nu mai fi expusa unor noi situatii de acest gen.
În masura în care tatal îsi va remodela atitudinea si va întelege ca importante nu sunt dorintele personale, ci trebuie sa actioneze în interesul minorei pentru a-i asigura acesteia un climat de siguranta si liniste, aceasta masura poate fi restabilita în alta modalitate.
Urmeaza ca, aplicând art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., sa se admita recursul, sa se modifice decizia civila si, admitând apelul, sa se schimbe sentinta civila, în sensul ca se va admite în parte actiunea si se va stabili legatura pârâtului cu minora în domiciliul mamei reclamante, conform modalitatii dispusa prin sentinta civila nr.752 din 15 mai 2008, pronuntata de Judecatoria Strehaia, cu privire la perioade.
??
??
??
??
5
