Drept civil. Plângere împotriva procesului verbal de contravenţie.
– art.9 alin.1 din OG nr.37/2007 şi Legea nr. 52/2010
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei, petenta X în contradictoriu cu intimata Y a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că fapta contravenţională reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat nu a fost săvârşită cu vinovăţie, prezentând un grad de pericol social redus. În continuare, petenta a învederat că prin procesul verbal contestat s-a reţinut în sarcina sa că a depăşit timpii de conducere zilnică neîntreruptă cu 53 de minute la data de 26.08.2011, fiind sancţionată cu amendă în cuantum de 3000 lei în baza art.9 alin.1 din OG nr.37/2007 şi Legea nr. 52/2010.
Petenta a învederat că a depăsirea timpilor de conducere zilnică cu 53 de minute s-a datorat faptului că numitul A, soferul autoutilitarei care îi aparţine, a fost nevoit să pornească motorul autovehiculului, care se afla în pantă.
Prin procesul-verbal încheiat de către intimata petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă în cuantum de 3.000 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 2 pct. 4 coroborat cu art 9 alin. 1 lit. d din OG nr. 37/2007, reţinându-se în sarcina sa, în urma descărcării cardului numitului A, sofer al autoutilitarei ce îi aparţine, în intervalul 15:20 -21:34, s-a depăşit cu 53 de minute, perioada de conducere zilnică, fiind întocmit cu această ocazie formularul de control în trafic.
În ceea ce priveşte temeinicia procesului verbal, instanţa reţine următoarele :
În drept, potrivit art. 8 alin.1 pct 4 din OG nr. 37/2007 depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puţin de o oră şi 30 de minute constituie o încălcare foarte gravă–contravenţie- a dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR care se sancţionează conform art. 9 alin. 1 lit d cu) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Potrivit dispoziţiilor art 9 alin. 1 lit. d din OG nr. 37/2007, în cazul săvârşirii faptei prevăzute de art. 8 alin 2 pct 4 din OG nr. 37/2007, răspunderea revine întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Conform art. 7 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, după o perioadă de 4 ore şi jumătate de conducere conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puţin 45 de minute, exceptând cazul în care îşi începe o perioadă de repaus.Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puţin 15 minute urmată de o pauză de cel putin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere, astfel încât să se respecte dispoziţiile primului paragraf.
Analizând raportul de actvitate al conducătorului auto A , instanţa reţine că acesta a condus de la ora 15:20 până la ora 21.39, respectiv 5 ore şi 23 de minute, fără ca în această perioadă să se înregistreze o pauză neîntreruptă de conducere de cel puţin 45 de minute sau pauze intercalate astfel cum impun dispoziţiile art. 7 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului depăşind, pe cale de consecinţă, perioada maximă de conducere cu 53 de minute, fapt constatat şi prin procesul verbal contestat.
Instanţa nu va avea în vedere declaraţiile martorului, potrivit cărora depăşirea timpilor de conducere s-a datorat faptului că, în jurul orelor 12:00-14:00, a introdus cartela tahograf în aparat pentru a verifica cât timp mai are din perioada de odihnă şi, pentru că frâna de mână nu era trasă, autovehiculul în cauză s-a deplasat un metru fiind parcat în pantă, -urmând a aprecia ca nefondate susţinerile petentei sub acest aspect -, dat fiind faptul că aceste declaraţii sunt infirmate de raportul de activitate din care rezultă că autovehiculul în cauză nu s-a aflat în stare de staţionare în intervalul orar 10:51-14:06. Din acelaşi considerente, instanţa urmează să înlăture declaraţiile martorului potrivit cărora perioada sa de odihnă imprimată pe raportul de activitate s-a decalat un minut pentru că a introdus cheia în contactul autovehiculului fapt ce a generat deplasarea acestuia cu un metru şi depăşirea perioadei de conducere cu 53 de minute, de vreme ce o astfel de împrejurare nu era cu putinţă să se producă în intervalul de timp indicat de martor -12:00-14:00- , interval în care autoturismul se afla în mişcare.
Pe de altă parte instanţa reţine că, chiar şi în cazul în care autovehiculul în discuţie s-ar fi deplasat un metru fapt ce ar fi generat decalarea perioadei de odihnă imprimată pe raportul de activitate, o astfel de deplasare nu este de natură să justifice depăşirea timpilor de conducere zilnică cu 53 de minute.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorului referitoare la faptul că deşi cunoştea modul de funcţionare a aparatului tahograf şi ar fi putut menţiona pe raportul de activitate că din greşeală a pornit autovehiculul, nu a procedat la efectuarea unei astfel de operaţiuni pentru că nu şi-a dat seama că acel minut i-a fost înregistrat, nu vor fi avute în vedere de instanţă la soluţionarea prezentei caze dat fiind caracterul contradictoriu al acestora.
Faţă de împrejurarea că în cauză petenta nu a făcut dovada contrară celor reţinute în cuprinsul procesului verbal contestat, instanţa constată că aceasta a încălcat obligaţia care îi incumba conform art.8 alin.2 pct 4 din OG nr. 37/2007,
Instanţa reţine că prin săvârşirea contravenţiei în discuţie petenta a pus în pericol relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice ocrotite atât de dispozitiile OG nr.37/2007 şi ale Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007 cât şi de cele comunitare, respectiv de cele ale Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului.
De altfel, instanţa apreciază că activitaţea de conducere pe drumurile publice desfăşurată în condiţiile depăşirii perioadei maxime de conducere neîntreruptă, generează oboseală fizică şi psihică conducătorului auto, fapt prin care se pune în pericol viaţa, integritatea şi sănătatea participanţilor la trafic, contravenţia dedusă judecăţii prezentând un pericol social ridicat, reflectat de legiuitor tocmai în minimul ridicat al amenzii contravenţionale.
Sentinţa a rămas inrevocabilă prin respingerea recursului la data de 16.07.2012.
