ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CHIŞINEU CRIŞ operator 3210/2501
DOSAR NR.
S E N T I N Ţ A C I V I L Ă Nr.205
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Preşedinte:
Grefier:
S-a luat în examinare, în rejudecare, acţiunea civilă exercitată de reclamanta CFL, în contradictoriu cu pârâţii TI şi TC, având ca obiect obligaţia de a face, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional CFL, şi pârâţii AA, CS şi COS, reprezentată prin P.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei AA, mandatar IA din Baroul Arad şi reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional TI şi TC, av. GR din Baroul Arad, absenţi fiind reclamanta, pârâţii şi COS, reprezentată prin P.
Procedura de citare este îndeplinită.
Acţiune timbrată cu suma de 189 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar 0,3 lei (dosar primă instanţă); 900,00 lei, conform chitanţei seria ARSM nr.245 din data de 14.02.2012 şi seria ARSM, nr.20 din data de 16.01.2012 (filele 101, 102);
Cererea reconvenţională este timbrată cu suma de 27 lei, conform chitanţei seria AR XWF nr.6040542 din data de 11.05.2011 (fila 15) şi 0,3 lei timbru judiciar; 1.182,00 lei, conform chitanţei seria AR XWF nr.0246739 din data de 08.03.2012 (fila 128).
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că prin registratura instanţei, reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional a depus dovada completării timbrării cererii reconvenţionale cu suma de 1.182,00 lei, conform chitanţei seria AR XWF nr.0246739 din data de 08.03.2012 (fila 128).
Reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional, av.GR, prezintă spre vedere instanţei originalul actului întocmit acum 70 de ani, învederează că nu deţine alte acte, şi solicită a se încuviinţa cererea de probaţiune privind audierea martorei RA, care a avut legături cu familia şi are cunoştinţe despre întreaga situaţie; nu se opune efectuării unei expertize dacă se impune, situaţia fiind acoperită cu expertiza judiciară din dosarul cu uzucapiunea, iar în raport de expertiză să se facă ieşirea din indiviziune.
Mandatarul pârâtei AA învederează faptul că s-a renunţat la efectuarea expertizei, iar cu privire la cererea de probaţiune privind martora RA, aceasta nu poate aduce lumină asupra cauzei, mai ales că nu cunoaşte direct situaţia, fiind martor indirect.
Reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional arată că martora cunoaşte situaţia de la titular.
Instanţa respinge atât cererea de probaţiune privind martora RA, cât şi cererea de efectuarea expertizei, întrucât în cauză au fost administrate proba cu martori şi cu interogatoriul.
Nemaifiind alte probe de administrat şi cereri de formulat, instanţa acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Mandatarul pârâtei AA solicită admiterea acţiunii principale, în sensul obligării pârâţilor la dezafectarea construcţiei, în speţă, gardul construit pe proprietatea reclamantei ori autorizarea în vederea dezafectării, pe cheltuiala pârâţilor; cu cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru. Afirmă că acţiunea este cu totul justificată şi dovedită, cu acte de stare civilă şi certificatul de calitate de moştenitori ai defunctului CP, proprietar tabular al imobilului înscris în CF ———- —, dobândit prin moştenire de la BA, în suprafaţă de 2880 mp.
Reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional menţine susţinerile din concluziile scrise depuse la dosar, în sensul admiterii cererii reconvenţionale astfel cum a fost formulată, precizată şi completată, în opoziţie cu toţi pârâţii reconvenţionali, şi respectiv obligarea Statului Român prin COS, să se conformeze dispoziţiilor instanţei; solicită a se avea în vedere şi întâmpinarea depusă, cu corelarea declaraţiilor martorilor, familia folosind terenul de peste 70 de ani; actul a fost semnat de către BS.
În replică, mandatarul pârâtei AA arată că este proprietar, iar dacă nu, aşa cum consideră reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional, de ce nu a chemat direct Statul Român în judecată?
Contra replică, reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional arată că succesiunea s-a făcut conform contractului din 1972. Nu a contestat titlul legal.
J U D E C Ă T O R I A
asupra acţiunii civile şi a cererii reconvenţionale de faţă, constată că:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Chişineu Criş în data de 18.06.2008, reclamanta CFL a chemat în judecată pe pârâţii TI şi TC, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să oblige pârâţii să-şi desfiinţeze gardul construit pe proprietatea reclamantei, situată în ———-, nr. ———-, înscris în CF ———-, nr. top ———- ———-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că, la data de 09 octombrie 2006 pârâţii au introdus la Judecătoria Chişineu – Criş o acţiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra unei suprafeţe de 1440 mp din totalul de 2880 mp, înscrise în CF-ul mai sus menţionat.
Prin sentinţa civilă nr. 525 din 05 iunie 2007, pronunţată în dosar nr. 1113/210/2006, Judecătoria Chişineu – Criş a admis acţiunea, constatând dobândirea de către pârâţi a dreptului de proprietate asupra suprafeţei solicitate, dispunând ieşirea din indiviziune, conform raportului de expertiză şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate, reclamata a declarat recurs, iar prin decizia nr. 1210/R din 08 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 1113/210/R/2006 Tribunalul Arad a admis recursul, modificând în totul hotărârea atacată, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanţii TI şi TC.
Cu toate acestea, pârâţii continuă, cu rea credinţă, să folosească terenul proprietatea reclamantei; faţă de această situaţie, reclamanta solicită obligarea pârâţilor să desfiinţeze gardul construit pe proprietatea reclamantei, iar în caz contrar, să fie autorizată reclamanta a-l desfiinţa, pe cheltuiala pârâţilor.
În probaţiune, depune înscrisuri în xerocopii, respectiv sentinţa civilă nr. 525 din 05 iunie 2007 pronunţată în dosar nr. 1113/210/2006 de Judecătoria Chişineu – Criş (filele 10-12), decizia civilă nr. 1210/R din 08 noiembrie 2007 pronunţată în dosar nr. 1113/210/R/2006 de Tribunalul Arad – Secţia civilă (filele 13-15) şi extras de carte funciară nr. ———- ———- (fila 30 dosar),
Pârâţii TI şi TC, în contradictoriu cu numiţii CFL, CS şi AA, formulează întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând instanţei: să constate dreptul de proprietate al pârâţilor TI şi TC, în calitate de moştenitori, în cote egale de 1/2 asupra imobilului dobândit prin cumpărare în temeiul antecontractului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1938, în suprafaţă de 1054 mp înscris în CF ———- ———- din totalul suprafeţei de 2880 mp, după defunctul lor tată TI; să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare care să consfinţească dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către pârâţi; să dispună rectificarea cărţii funciare nr. ———- ———- prin înscrierea dreptului de proprietate a pârâţilor asupra suprafeţei de 1054 mp din totalul suprafeţei de 2880 mp; să dispună ieşirea din indiviziune asupra terenului prin formarea unei parcele distincte în suprafaţă de 1054 mp; cu îndrumarea Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară la efectuarea cuvenitele modificări, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, tatăl pârâţilor a dobândit prin cumpărare de la antecesorul pârâţilor reconvenţionali, respectiv numitul CS, imobilul în suprafaţă de 1054 mp din totalul de 2880 mp, înscris în CF ———- ———-, în acest sens încheindu-se antecontractul de vânzare cumpărare redactat de av. GM. De la data cumpărării, tatăl pârâţilor şi mai apoi pârâţii au folosit terenul mai sus menţionat, cultivându-l, achitând impozitele şi taxele aferente deţinerii acestuia şi comportându-se ca adevăraţi proprietari ai imobilului. Dovadă a continuităţii posesiei asupra suprafeţei de teren de către pârâţii T sunt şi actele care emană de la autorităţile comunei, din recunoaşterea din partea pârâţilor care atestă prin răspunsul la interogatoriul luat în dosar nr. 1113/210/2006 că pârâţii au folosit dintotdeauna acest teren, conform spuselor reclamantei CFL care declară că a venit în localitate în anul 1967, de la acea şi până în prezent reclamanţii TI şi TC foloseau jumătate din terenul mai sus menţionat, teren pe care îl cultivau, precum şi declaraţia pârâtei AM din care rezultă că TC foloseşte jumătate din teren.
Prin precizarea din 15.12.2009 reclamanţii reconvenţionali au arătat că renunţă la capătul de cerere privind dezmembrarea imobilului şi stabilirea liniei de hotar, solicitând a se lua act de această renunţare.
Primă instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Reclamanta CFL a solicitat prin acţiunea introductivă ca prin sentinţă judecătorească să fie obligaţi pârâţii să dărâme gardul construit pe proprietatea sa, înscrisă în CF ———- cu nr. top ———- ———-. Încă din şedinţa publică din 13.04.2010, instanţa a pus în vedere reclamantei prin reprezentant să facă dovada calităţii procesuale sale active având în vedere că, din extrasul C.F. fila 30 dosar, rezultă că proprietar al imobilului din C.F. ———- ———- este numitul CP cu titlu de moştenire.
Reprezentantul reclamantului a depus însă în şedinţa publică din 7.09.2010 certificatul de moştenitor nr.—-/—— din care rezultă că numitul CP a dobândit, în urma succesiunii după BA, imobilul mai sus menţionat.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pusă în discuţia părţilor în şedinţă publică, primă instanţă a constat că deşi i s-au acordat reclamantei mai multe termene pentru a face dovada calităţii procesuale active în raport cu proprietarul din C.F., aceasta nu a făcut o asemenea dovadă, astfel încât a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi a respins acţiunea acesteia în contradictoriu cu pârâţii TI şi TC având ca obiect obligaţia de a face.
În privinţa acţiunii reconvenţionale, primă instanţă a considerat-o neîntemeiată, şi a avut în vedere următoarele:
Reclamanţii reconvenţionali au solicitat a se constata dreptul lor de proprietate în calitate de moştenitori ai defunctului lor tată TI asupra suprafeţei de 1054 m.p. din C.F. ———- ———-, solicitând de asemenea pronunţarea unei hotărâri care să consfinţească dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui imobil de către ei.
S-a mai arătat în acţiunea reconvenţională că, antecesorul pârâţilor reconvenţionali, numitul CS, a vândut tatălui reclamanţilor reconvenţionali acest imobil în anul 1938.
În susţinerea cererii lor reclamanţii reconvenţionali au depus contract de vânzare cumpărare conform f.22, din care rezultă că numitul BS ar fi vândut lui TI suprafaţa de 400 stp. din CF ———-/b.
Primă instanţă a constatat că acest act nu putea să transfere dreptul de proprietate şi nu poate sta la baza pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare deoarece, pe de o parte, din extras C.F. depus la f.30 dosar, rezultă că proprietar al imobilului din această carte funciară este CP şi nu BS, iar reclamanţii reconvenţionali nu au solicitat şi anularea titlului de dobândire al proprietarului CP, iar pe de altă parte, din înscrisul mai sus menţionat nu rezultă că ar fost semnat de către vânzător ci de către o altă persoană PS în locul vânzătorului şi de asemenea acest înscris nu este datat.
Nici din înscrisul intitulat contract de ieşire din indiviziune, primă instanţă nu a putut deduce data la care acesta a fost încheiat pentru ca ulterior să stabilească dacă la acea dată părţile aveau sau nu calitatea de coindivizari.
Având în vedere cele mai susmenţionate, primă instanţă a respins şi acţiunea reclamanţilor reconvenţionali, formulată în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali CFL, CS şi AA ca neîntemeiată, prin care aceştia au solicitat constatarea dreptului de proprietate şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic, iar în baza art.246 Cod procedură civilă a luat act de renunţarea la judecarea cererii reconvenţionale având ca obiect ieşirea din indiviziune.
Instanţa a dispus compensarea cheltuielilor de judecată în baza art.276 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinţei civile nr.610 din data de 21 septembrie 2010 au declarat apel atât reclamanţii CFL, CS şi AA, cât şi pârâţii TI şi TC.
Prin cererea de apel, reclamanţii au solicitat instanţei de control judiciar, în urma admiterii căii de atac, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii în fond a acţiunii principale şi a obligării pârâţilor la dezafectarea gardului ridicat pe terenul lor situat în localitatea — nr.———- ori autorizarea lor pentru a-l dezafecta pe cheltuiala pârâţilor.
În motivele de apel au arătat că, în data de 05.10.2010 s-au prezentat toţi moştenitorii în faţa notarului unde le-au fost eliberate certificatele de calitate de moştenitor şi au depus la dosar acest înscris.
Prin cererea de apel, pârâţii au solicitat în urma admiterii căii de atac, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei fondului, iar în subsidiar, admiterea acţiunii reconvenţionale precizate, cu cheltuieli de judecată.
În motivele de apel, au susţinut că instanţa fondului, deşi invocă un titlu în favoarea lui CP nu determină în concret care este acest titlu şi dacă există vreun titlu pentru imobilul revendicat ce face obiectul acţiunii.
Tribunalul Arad, prin decizia civilă nr.20A din 26 ianuarie 2011, pronunţată în dosarul nr. 631/210/2008, a admis apelurile şi a casat sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare.
Instanţa de control judiciar a ţinut seama că una din condiţiile pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală ce contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acţiona şi a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea, calitatea procesuală pasivă justificând obligaţia unei persoane de a participa ca pârât în procesul civil.
De asemenea că într-un proces, calitatea de pârât poate aparţine doar persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, calitatea procesuală pasivă presupunând existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Or, s-a constat că pârâţii TI şi TC au exercitat acţiune reconvenţională în prestaţie tabulară în contradictoriu cu CFL, CS şi AA, susţinând că sunt moştenitorii defunctului BS, cel care a încheiat antecontractul cu antecesorul lor, TI.
Conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 23/05.10 2010 eliberat de NPA CR, CFL, CS şi AA sunt moştenitorii defunctului CP, acesta, la rândul său fiind moştenitorul lui BA.
Din actele depuse la dosar nu rezultă că defunctul CP ar fi moştenitorul lui BS pentru ca reconvenţionala să fie judecată într-un cadru procesual legal, respectiv în contradictoriu cu succesorii celui care s-a obligat să vândă.
Prin urmare, s-a constatat că prima instanţă a judecat această acţiune fără a lămuri calitatea procesuală pasivă a pârâţilor reconvenţionali CFL, CS şi AA.
Cercetarea fondului într-un cadru procesual insuficient lămuri echivalează cu necercetarea acestuia.
Pe de altă parte, prima instanţă a reţinut lipsa calităţii procesuale active a reclamantei. Este adevărat că aceasta a depus doar în apel certificat de calitate de moştenitor prin care face dovada că este moştenitoare legală a defunctului proprietar tabular CP, însă pentru a nu priva părţile de o cale de atac şi mai ales, pentru motivul arătat anterior, Tribunalul a apreciat că se impune rejudecarea cauzei la prima instanţă.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Chişineu Criş la data de 7.04.2011, în rejudecare.
În rejudecare, pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC au depus completare a cererii reconvenţionale la acţiunea introductivă de instanţă, solicitând, în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali CFL, CS şi AA: anularea parţială a certificatului de moştenitor nr.—-/—— eliberat în procedura succesorală în dosar succesoral 215/1996 de Biroul Notarial Public SN după defuncta BA decedată la data de 5 septembrie 1995, având ca moştenitor legal în calitate de fiu pe CP ultimul proprietar tabular înscris în CF ———- —, vizând imobilul din —, nr.———-, în raport şi pentru suprafaţa de 1040 mp, având ca proprietar în cote egale de ½ – ½ pe subsemnaţii şi transpunerea acestei suprafeţe într-o carte funciară nouă. În fapt, arată că tatăl acestora a cumpărat suprafaţa de 1440 mp reprezentând cota de ½ teren din totalul de 2880 mp înscris în CF ———- de la CS frate al defunctului BA şi unchi de mamă al defunctului CP, antecesor şi soţ al pârâţilor reconvenţionali. Conform art.88 din Legea nr.36/1996 a notarilor publici, orice persoană care este vătămată prin menţiunile înscrise în certificatul de moştenitor poate solicita anularea totală sau parţială a acestuia. În prezenta speţă, cum s-a şi reţinut de altfel prin hotărârea primei instanţe de fond, conform certificatului de moştenitor, pârâţilor reconvenţionali le este afectat grav dreptul de proprietate, faţă şi de aspectul prezentei cauze, în condiţiile în care aceste reprezintă un veritabil titlu faţă de testarea şi greşita reţinere a masei succesorale, în condiţiile în care BA a dobândit prin moştenire şi cumpărare doar casa în cotă de 1/1 şi teren în suprafaţă de 1840 mp, acesta nefiind proprietara întregii suprafeţe de 2880 mp, în condiţiile în care fratele acesteia, moştenitor supra cotei de ½ din întreg imobilul conform menţiunii de sub 6 şi 7 CF, respectiv CS, a înstrăinat parte din teren către aceasta, prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6549/1972, respectiv suprafaţa de 400 mp. Astfel că se constată că aceasta nu a fost niciodată proprietară pe întreaga cotă de 1440 mp. reprezentând ½ teren total deţinut în cote egale de ½ ca moştenitori după părinţii acestora, condiţii în care aceasta nu putea să dispună de mai mult decât îi conferă contractul de vânzare cumpărare ce reprezintă titlul de proprietate real, cu privire la întinderea dreptului acesteia. În atare situaţie se constată că în mod evident la rândul său în masa succesorală, aceasta nu putea transmite mai multe bunuri decât cele de care putea dispune, astfel că în mod nelegal, prin certificat de moştenitor amintit, s-a transferat dreptul de proprietate integrală asupra casei şi terenului în cotă totală de 2880 mp, în fapt, neexistând un titlu valabil cu privire la constituirea unui drept de proprietate asupra cotei ce face obiectul recunoaşterii dreptului de proprietate deferit instanţei prin prezenta acţiune, arată pârâţii reconvenţionali. Astfel, CS nu putea vinde întreaga suprafaţă, devreme ce antecesorilor pârâţilor reconvenţionali le înstrăinaseră cota parte suprafaţă, şi, deşi dreptul lor se întinde pentru suprafaţa de 1440 mp, faţă de înstrăinarea ulterioară, respectiv în anul 1972 prin contract de vânzare cumpărare către sora acestuia de acelaşi care le-a vândut acestora şi faţă de nerevendicarea întregii suprafeţe, drept pretins de pârâţii reconvenţionali, vizează strict suprafaţa de 1040 mp, solicitând ca instanţa să ia act de precizarea câtimii care nu este de 1054 ci de 1040.
Astfel, în mod eronat certificatul de moştenitor face vorbire de apartenenţa în întregime în masa succesorală a acestui imobil, în integralitate, în condiţiile în care suprafaţa de 1040 mp nu a fost înstrăinată niciodată către BA ns., această suprafaţă în mod eronat figurând ca proprietară a acestuia, şi mai apoi transmisă fiului ei, în fapt această suprafaţă fiind legal, a numitului Ş, frate şi prin înstrăinarea către părinţii acestora. În lipsa fructificării obligaţiei ce-l incumbă proprietarul , în mod evident, că obligaţia strămutării îi revine moştenitorilor, respectiv pârâţilor reconvenţionali în şirul lung succesoral prin intermediul surorii defunctului Ş în persoana defunctei BA (născută ), mai apoi a fiului acesteia, defunctul CP, ca mai apoi obligaţia să le revină pârâţilor reconvenţionali ca moştenitori ai ultimului proprietar tabular şi succesor. De asemenea, în fapt, situaţia imobilului este incertă, dar categoric că terenul de 1040 mp nu este proprietatea pârâţilor reconvenţionali şi faţă de aspectele reţinute de către instanţa de judecată prin decizia 1210/R/2007, unde se arată de către instanţă că, „defunctul a vândut în anul 1972 surorii sale BA….respectiv 400 mp, suprafaţă reprezentând cota de 400/2877 în indiviziune cu CAP- ul. Situaţie în care, chiar dacă CAP – ul nu era întabulat, terenul era în folosinţa sa, proprietarul neputând dispune decât de o anumită cotă, aşa cum s-a şi întâmplat, concluzionând deci, că niciodată nu s-a înstrăinat toată suprafaţa de 1440 mp către BA şi mai apoi către moştenitorii acesteia şi astfel că reclamanta să justifice un drept de proprietate asupra acestui teren. Pârâţii reconvenţionali revendică doar cota de 1040 din suprafaţa reprezentând ½ din total teren 2880 mp, căci BA a cumpărat doar 400 mp, aceasta fiind întinderea dreptului ce i se cuvine ei şi moştenitorilor. Astfel că aceştia nu au calitate de a revendica întreaga suprafaţă constituită cu titlu succesoral în mod greşit în favoarea acestora. Calitatea procesuală este dată de legătura cu ultimul proprietar tabular şi conexiunea acestuia prin mama sa, decedată, defuncta BA faţă de cel ce s-a obligat la strămutare. Anexează copie contract de vânzare cumpărare, copie certificat de moştenitor nr.—-/—— din data de 2 octombrie 1996, de către Biroul Notarului Public SN, copie încheiere CF din data de 24 martie 1997, certificat deces CS
La solicitarea reprezentantului reclamanţilor reconvenţionali, instanţa a dispus emiterea unei adrese către Camera Notarilor Publici pentru a comunica în raport de certificatul constatator al decesului nr.31 din data de 9 mai 1973, dacă s-a făcut dezbaterea succesorală de pe urma defunctului CS, cu domiciliul cunoscut în COS, nr.1064, judeţul Arad, data decesului fiind 8 mai 1973.
Camera Notarilor Publici Timişoara a comunicat prin adresa nr. 1105/21.06.2011 faptul că există evidenţele procedurilor succesorale instrumentate la fostul Notariat de Stat Judeţean Arad începând cu data de 01.01.1985, cu menţiunea că pentru perioada anterioară datei de 31.12.1984, în vederea verificării succesiunii, este necesar a se adresa Judecătoriei Arad.
Faţă de răspunsul Camerei Notarilor Publici Timişoara, instanţa a dispus emiterea unei adresei către Judecătoria Arad, iar aceasta a indicat instanţei să se adreseze Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad –Biroul Arhivă (fila 39), iar această instituţie a comunicat instanţei că dosarele succesorale pentru perioada 1955-1995 au fost preluate de Camera Notarilor Publici Timişoara (fila 57).
Ulterior, pârâţii reconvenţionali depun cerere de întregire, precizare şi completare a reconvenţionalei (filele 43-48) ce are legătură cu obiectul cauzei, faţă de răspunsul ce urmează a se primi cu privire la succesiunea după Ş şi extras CF al ultimului domiciliu al acestuia. Prin întregirea, precizarea şi completarea acţiunii reconvenţionale, solicită a se lua act de condiţiile art.132 al.2 pct.1 Cod procedură civilă, de greşeala materială strecurată cu privire la cadrul procesual, în sensul că pârâţii reconvenţionali solicită a se lua act şi a se dispune introducerea în cauză a numitului CS cu ultimul domiciliu cunoscut în COS, nr.1064, judeţul Arad, în calitate de promitent-vânzător, pe care înţelege să-l împrocesueze alături de ceilalţi pârâţi; solicită ca, în condiţiile art.680, 724 şi faţă de apărările numiţilor CFL şi AA, să se constate vacanţa succesorală în lipsă de moştenitori, după Ş; să se dispună introducerea în cauză în calitate de proprietar ca urmare a vacanţei succesorale, a Comunei —, prin P, şi să se constate dobândirea dreptului de proprietate al pârâţilor reconvenţionali TI şi TC, asupra suprafeţei de teren de 1040 mp, după dezmembrarea şi crearea entităţii individuale înscrisă actualmente în CF ———- —, prin cumpărare de către defunctul lor tată, drept născut în persoana acestora în calitate de moştenitori; cu obligarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru respectiva suprafaţă ce urmează a fi evidenţiată prin dezlipire în Cartea Funciară şi trăsăturile determinate; condiţii în care solicită admiterea cererii reconvenţionale astfel cum a fost precizată şi completată; ataşează copia foii de posesiune nr.2494 ———-. În drept, se invocă dispoziţiile Legii nr.36/1996 a Notarilor, art. 6 Legea Nr.7/1996 a cadastrului şi Publicităţii Imobiliare, art.36 din Legea 18/1991, 630, 724 Cod civil, art.4,5 din Legea Nr.213/1998 privind proprietatea publică, respectiv art.121 din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale.
În şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2011, reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional precizează că, prin cererea de întregire a acţiunii reconvenţionale cheamă în judecată pe pârâta COS, prin P, nu şi pe defunctul CS.
De asemenea, prin aceeaşi încheiere, instanţa, în raport de dispoziţiile art.246 Cod procedură civilă, a luat act de renunţarea la judecată a pârâţilor reclamanţi reconvenţional faţă de pârâtul CS care este decedat.
Pârâta COS, reprezentată prin P, legal citată, a depus întâmpinare (fila 83), prin care învederează faptul că, în cazul în care se constată vacanţa succesorală din lipsă de moştenitori după BS, nu va avea nici un fel de pretenţii, deoarece din evidenţele existente în păstrarea acestora, rezultă că numitul TC cu domiciliul în Arad, a folosit terenul care constituie obiectul prezentei speţe în calitate de proprietar, înţelegând să suporte toate taxele şi impozitele datorate pentru întreg imobilul, în suprafaţă de 1040 mp, situat în COS, fără ca cineva să îl tulbure în posesia şi folosinţa bunului. Prin urmare, în cazul în care se constată vacanţa succesorală din lipsă de moştenitori după BS, nu solicită nici un fel de pretenţii, şi respectiv, se vor prezenta pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică pentru suprafaţa de teren mai sus menţionată. Prin intermediul întâmpinării, solicită judecarea cauzei şi în cazul absenţei reprezentantului acesteia la dezbateri.
Reprezentantul pârâţilor reclamanţi reconvenţional TI şi TC, av. GR, depune dovada faptului că a depus cerere la Arhiva privind registrele de succesiune cu dezbaterile succesorale efectuate înainte de 1990 de Notariatul de Stat (fila 84) şi în special dacă există date care confirmă dezbaterea succesorală după numitul BS, cu ultimul domiciliu cunoscut pe raza comunei ———, nr.——–.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Potrivit extrasului CF ———- ———- (fila 30 dosar primă instanţă), CP este proprietar în cotă de 1/1 asupra casei cu teren extravilan în suprafaţă de 2880 m.p., prin moştenire, încheierea 262/1997. Din certificatul de calitate de moştenitor nr.23/5.10.2010 eliberat de Biroul Notarului Public CA (fila 34, dosarul nr. 631/210/2008 al Tribunalului Arad) rezultă că moştenitori ai defunctului CP, decedat la 3.11.2003, sunt AA, CS (ambii pârâţi reconvenţional) şi CFL (reclamanta).
Potrivit Certificatului de moştenitor nr.—-/—— din 2.10.1996 eliberat de Biroul Notarului Public SN, în urma defunctei BA, decedată la 5.09.1995, a rămas un singur moştenitor şi anume CP, în calitate de fiu. Din masa succesorală fac parte următoarele bunuri imobile:
*întregul imobil înscris în CF ———- ———-, nr.top.———-, de sub B6.8. dobândit prin moştenire şi cumpărare, compus din teren în suprafaţă totală de 2880 m.p. şi casă de locuit cu construcţiile anexe, situat în perimetrul construibil al comunei —, nr.———-, judeţul Arad – nerectificat în CF.
*teren arabil în suprafaţă de 2,880 ha, potrivit Titlului de proprietate nr.——/—- eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad
*teren arabil în suprafaţă de 1,720 ha, potrivit Titlului de proprietate nr.———/—- eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Arad.
Instanţa constată că în cartea funciară CF ———- ———- (fila 21 dosar), la foaia B – Foaia de proprietate – încă de la data de 10.06.1924 a fost notat dreptul de proprietate în cote egale, ale minorilor Ana şi BS. Apoi, la data de 19.06.1972, este notat dreptul de proprietate al numitei BA, născută , asupra cotei de ½ (400/2877) care a aparţinut lui BS, cu titlu de drept cumpărare.
Din contractul de vânzare-cumpărare (fila 19 dosar) rezultă că defunctul Ş a vândut în 1972 surorii sale BA 1/2 parte din terenul înscris în CF ———- ———-, respectiv 400 mp, suprafaţa reprezentând cota de 400/2877 în indiviziune cu CAP-ul. În decizia civilă nr.1210/R/8.11.2007, pronunţată în dosarul nr. 1113/210/2006, Tribunalul Arad reţine că, chiar dacă CAP-ul nu era întabulat, terenul era în folosinţa sa, proprietarul neputând dispune decât de o anumită cotă, aşa cum s-a şi întâmplat. În consecinţă, a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a uzucapa şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii TI şi TC (filele 10-15 dosar primă instanţă).
Chiar dacă CS nu a vândut surorii sale BA cota de ½ din întreg terenul înscris în cartea funciară, instanţa reţine că intenţia acestuia a fost de a-şi înstrăina partea sa şi în consecinţă, sora să deţină imobilul în indiviziune cu Statul.
În sistemul cărţilor funciare, drepturile reale se pot dobândit numai prin înscrierea lor în cartea funciară, potrivit art. 17 alin. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 care prevede că “drepturile reale asupra imobilelor se vor dobândi numai dacă între cel care dă şi cel care primeşte dreptul este acord de voinţă asupra constituirii sau strămutării, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară”, iar prin art. 26 din aceeaşi lege se reglementează că “drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită şi expropriere”, însă, în aceste din urmă cazuri, “titularul nu va putea … dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea”.
Instanţa reţine că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Decretului-Lege nr. 115/1938, care conferea înscrierii în cartea funciară efect constitutiv de drepturi, întrucât contractul de vânzare-cumpărare dintre CS şi BA a fost încheiat în anul 1972, iar contractul invocat de pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC nu este datat. Astfel, deşi pârâţii reclamanţi reconvenţional invocă un contract de vânzare-cumpărare (fila 22 dosar primă instanţă) încheiat între -BS şi TI cu privire la suprafaţa de 400 stp. teren intravilan înscris în CF ———- ———-, top. ———-/b, acest contract nu este datat şi nu a fost notat dreptul de proprietate în cartea funciară. Din depoziţiile martorilor şi interogatoriile părţilor (filele 88, 90, 91, 96 dosar primă instanţă), instanţa nu a putut stabili concret nici anul vânzării şi nici care este suprafaţa vândută.
Cu privire la petitul din cererea reconvenţională privind anularea certificatului de moştenitor nr.—-/—— din 2.10.1996 eliberat de Biroul Notarului Public SN, instanţa apreciază că nu au fost identificate elemente care să conducă la anularea acestuia. Astfel, în cauză sunt incidente dispoziţiile art.23 alin.1 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „(1) Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.” Nu are relevanţă faptul că o parte din terenul înscris în CF ———- ———- a trecut în proprietatea statului, fără înscriere în CF, câtă vreme proprietar asupra casei şi a unei cote semnificative din terenul aferent a fost BA, iar în baza Legii nr. 18/1991, diferenţa de teren preluată de stat a revenit în proprietatea acesteia. La data decesului proprietarei tabulare BA, respectiv 5.09.1995, în mod corect s-a reţinut ca făcând parte din masa succesorală întreg imobilul înscris în CF ———- ———-.
Faţă de aceste considerente, instanţa va respinge cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC. Instanţa apreciază ca fiind legal înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al defunctei BA şi ulterior al fiului acesteia, CP, privind întreg imobilul din CF ———- ———-, nr.top.———-, dobândit prin moştenire şi cumpărare, compus din teren în suprafaţă totală de 2880 m.p. şi casă de locuit cu construcţiile anexe, situat în perimetrul construibil al comunei —, nr.———-, judeţul Arad.
Chiar dacă din probele administrate în cauză rezultă că pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC folosesc faptic o parte din terenul intravilan în discuţie, instanţa reţine că proprietatea nu se stinge prin neuz, ci eventual, prin uzucapiune, însă acţiunea acestora pentru constatarea dobândirii dreptului lor de proprietate prin uzucapiune a fost respinsă irevocabil.
Stabilirea întinderii şi limitelor terenului ce constituie dreptul de proprietate al reclamantei şi al celor doi fii ai săi (AA şi CS) se face prin raportare la actele doveditoare ale proprietăţii, iar nu prin raportare la situaţia de fapt conjuncturală la un moment dat. Atât timp cât titlul de proprietate nu a fost anulat ori modificat, reclamanta şi pârâţii reconvenţional AA, CS au dreptul să beneficieze de protecţie juridică pentru aceste limite.
Întrucât pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC nu justifică nici un drept de proprietate asupra imobilului în discuţie, apare ca întemeiată acţiunea reclamantei privind obligarea acestora să dezafecteze gardul construit pe proprietatea reclamantei, situată în ———-, nr. ———-, înscris în CF ———-, nr. top ———-, iar în caz contrar, să autorizeze pe reclamantă a-l dezafecta, pe cheltuiala pârâţilor TI şi TC. Instanţa reţine că această obligaţie instituită în sarcina pârâţilor este asimilată unui act de conservare şi administrare a bunului proprietate a reclamantei şi a celor doi fii ai săi, CS şi AA, astfel că nu se impune regula unanimităţii în speţă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâţii TI şi TC la plata către reclamantă a sumei de 1701,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (filele 9 şi 53 dosar primă instanţă, filele 30-32 dosar nr.631/210/2008 al Tribunalului Arad şi filele 101, 102 din prezentul dosar) şi timbru judiciar (fila 3 dosar primă instanţă şi fila 30 dosar nr.631/210/2008 al Tribunalului Arad).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Admite acţiunea civilă exercitată de reclamanta CFL, domiciliată în —–, nr.———-, judeţul —–, în contradictoriu cu pârâţii TI, domiciliat în —-, str.—- —–, nr.—, judeţul —- şi TC, domiciliat în —-, B-dul ——-, nr.–, Bl.–, sc—, Et.–, ap.—, judeţul ——, şi în consecinţă:
Obligă pârâţii TI şi TC să dezafecteze gardul construit pe proprietatea reclamantei, situată în ———-, nr. ———-, înscris în CF ———-, nr. top ———-, în caz contrar, autorizează reclamanta a-l dezafecta, pe cheltuiala pârâţilor.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională precizată formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţional TI şi TC, în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvenţional CFL şi pârâţii AA, CS şi COS, reprezentată prin P.
Obligă pârâţii TI şi TC la plata către reclamantă a sumei de 1701,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 martie 2012.
Preşedinte, Grefier,
Red.N.I./25.04.2012
Tehnored.M.N.
8 ex., 6 com. – 26.04.2012
Se comunică cu:
– reclamanta – CFL –
– pârâţii- TI –
– TC –
-pârâţii reconvenţional – AA –
– CS –
– COS-
