Conform art.345 Cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 Cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil, public cu o durata rezonabila în sensul art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art.21 din Constitutie.
Art. 345 Cod procedura penala
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia nr.1530/P/2008/11.05.2009, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului S.M.I. pentru savârsirea infractiunii de „vatamare corporala din culpa” prev. de art.184 alin.2 si 4 cod penal prin aceea ca, la data de 23.04.2008, orele 04 a.m., a condus utilitara MAN pe DN 22 C dinspre Satu Nou catre Medgidia, si, cu ocazia efectuarii incorecte a unei depasiri, nepastrând o distanta corect apreciata a autovehiculului depasit si prin nefolosirea corecta a sistemului de iluminare a accidentat-o pe partea vatamata I.N. ce se deplasa în afara partii carosabile pe stânga în acord cu posibilitatea legala si concreta avuta de aceasta, cu consecinta punerii în primejdie a vietii si ramânerii sale cu infirmitate permanenta.
Solutionând cauza, prin sentinta penala nr.1380/P din data de 29 iunie 2010, pronuntata în dosarul penal nr.2281/256/2009, de Judecatoria Medgidia a hotarât:
„În temeiul prev. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.d) cod procedura penala, achita pe inculpatul S.M.I., fara antecedente penale, pentru savârsirea infractiunii de „vatamare corporala din culpa” prev. de art.184 alin.1 si 4 cod penal întrucât faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.
În baza prev. art.14 cod procedura penala rap. la art. 998-999 cod civil, respinge ca nefondata actiunea civila a partii civile I.N.
Respinge ca nefondata actiunea civila a partii civile Spitalul Municipal Medgidia.
În baza prev. art.192 alin.3 cod procedura penala, cheltuielile judiciare ramân în sarcina statului.”
Instanta de fond a retinut urmatoarele: În dimineata de 23.04.2008, inculpatul se deplasa la volanul autoutilitarei marca MAN, culoarea alba, cu numarul de înmatriculare B…, pe D.N. 22 C directia Cernavoda-Medgidia, fiind încarcat cu aproximativ 2 tone de marfa. La ora 04.45, inculpatul a iesit din localitatea Satu Nou si, în timp ce rula în linie dreapta pe D.N. 22 C catre mun.Medgidia, s-a angajat în depasirea ansamblului auto format din autotractorul Volvo cu numarul B… si semiremorca B…, condus de martorul N.M., în fata sa, în aceeasi directie. În timp ce se afla în depasire, paralel cu ansamblul auto, inculpatul l-a lovit cu oglinda retrovizoare stânga pe pietonul I.N. care se deplasa pedestru în directia Medgidia, pe partea stânga a sensului de mers. În urma impactului, oglinda s-a desprins, a spart geamul lateral stânga si l-a lovit pe inculpat în zona capului.Imediat inculpatul a frânat si, fiind ajutat de conducatorul ansamblului auto care a încetinit si el, a reusit sa ajunga pe sensul initial de mers si sa opreasca. În continuare, a mers la martorul N.M., întrebându-l ce s-a întâmplat. Neputând sa realizeze ce a lovit, inculpatul s-a deplasat pedestru înapoi pe traseul initial, gasindu-l autoritatile care l-au testat cu etilotestul “Drager”, rezultatul alcooltestului fiind negativ. Faptul ca inculpatul nu a consumat bauturi alcoolice este confirmat si prin buletinul de analiza toxicologica – alcoolemie nr. 1044/24.04.2008 care atesta ca, la data de 23.04.2008, acesta nu avea nici o cantitate de alcool în sânge.
Conform notei de constatare din 23.04.2008, autovehiculul condus de inculpat era corespunzator din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice.
Conform diagramei tahograf anexata în original la dosarul cauzei, în momentul impactului, inculpatul rula cu o viteza de 80 km/h, încadrându-se astfel în limita de 90 km/h, valabila pentru categoria respectiva de drum.
Având în vedere obiectivele propuse: stabilirea dinamicii producerii accidentului, a vitezei de deplasare a autovehiculului condus de inculpat în premomentului producerii accidentului rutier, stabilirea pozitiei autovehiculului si a pietonului în urma producerii accidentului si a legaturii de cauzalitate între pozitie sau impact, reguli de circulatie încalcate si posibilele manevre de evitare, desemnat de organele de urmarire penale, expertul concluzioneaza (conform raportului de expertiza tehnica judiciara auto si urmatoarele dosar urmarire penala) ca autoutilitara condusa de inculpat aflata în depasirea unui autotractor cu semiremorca cu viteza de 82 Km/h, a depasit partea carosabila trecând peste linia continua, din care cauza a acrosat cu partea laterala stânga fata victima care se deplasa în afara liniei continue care delimita partea carosabila destinata circulatiei rutiere. Se arata ca inculpatul a încalcat prevederile art.118 lit.c si art.114 al.2 din OUG.195/2002 republicat. Se sustine ca accidentul putea fi evitat numai de inculpat daca se deplasa regulamentar pe partea carosabila destinata autovehiculelor rutiere. Conform raportului de expertiza, victima se afla în afara partii carosabile peste linia continua ce delimiteaza partea destinata circulatiei rutiere, iar accidentul putea fi evitat numai de catre conducatorul auto daca acesta se deplasa regulamentar pe partea carosabila, destinata autovehiculelor rutiere.In momentul impactului, autoutilitara s-a deplasat peste linia continua ce delimiteaza carosabilul.
Totodata, conform aceluiasi raport, inculpatul a încalcat prevederile art.114 alin.2 si art.118 lit.c din Reg. pt. aplic. O.U.G. 195/2002-mod. Cerându-i-se lamuriri referitoare la pozitia corecta a luminii masinii conduse de inculpat, precum si la pozitia pietonului determinata de pozitia urmelor de sânge, expertul precizeaza ca acestea „sunt usoare, de aceea pot sa se împrastie pe o anumita suprafata” ceea ce justifica concluziile acestuia ca pietonul circula în afara partii carosabile.
Concluziile de mai sus, expertul le mentine si în cursul cercetarii judecatoresti.
Urmare loviturii, partea vatamata a suferit vatamari corporale.
Astfel, prin raportul de constatare medico legala nr.596/AC din 12.01.2009, se concluzioneaza ca la data de 27.10.2008, partea vatamata prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure, ce pot data din 23.04.2008. Se retine ca leziunile de violenta au pus în primejdie viata partii vatamate prin coma profunda si necesita circa 12 luni de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, partea vatamata ramâne cu infirmitate permanenta hemipareza stânga ataxica. Diagnosticul la data raportului este:sindrom prefrontal posttraumatic Hemipareza stânga ataxica, cerebroastenie posttraum. Deficienta globala severa. Se încadreaza în gradul 1 de invaliditate, conform deciziei asupra capacitatii de munca cu termen de revizuire la data de 24.03.2009.
Urmare celor de mai sus, instanta apreciaza concluzia expertului cum ca inculpatul se face exclusiv vinovat de producere a accidentului prin aceea ca, în momentul efectuarii manevrei de depasire, s-a deplasat foarte mult în stânga si a încalcat marcajul simplu continuu ce delimiteaza partea carosabila, aspect ce contravine prevederilor art.77 alin.2 din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 195/2002 modificata este incorecta.
De asemenea, sunt incorecte si irelevante concluziile expertizei constând în faptul ca inculpatul a încalcat prevederile art.114 alin.2 si 118 lit.c din Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. 195/2002, modificata. Aceasta deoarece legea privind circulatia rutiera nu reglementeaza expres circumstantele de loc când se foloseste faza lunga, mai ales ca în cauza de fata daca inculpatul ar fi facut acest lucru, respectiv ar fi folosit faza lunga la manevra de depasire l-ar fi orbit» pe cel pe care îl depasea, prin intermediul oglinzilor retrovizoare ale autovehiculului acestuia, si ar fi încalcat astfel prevederile art.114 alin.2, teza ultima, care statueaza ca cel care se apropie din spate este obligat ca în timpul noptii, cu cel putin 100 m înainte, sa foloseasca luminile de întâlnire. La fel de nereal este si faptul ca, potrivit expertizei, inculpatul a încalcat prevederile art.118 lit.c din Regulament. Din analiza dosarului, în ciuda concluziilor expertului, nu rezulta nici ca inculpatul a iesit cu masina în partea stânga peste carosabil, nici ca a circulat prea spre dreapta, respectiv prea aproape de masina depasita. Oricum, între autovehiculul inculpatului si ansamblul auto nu a avut loc nici un impact. Aceasta concluzie se desprinde din faptul ca, în contra celor declarate de partea vatamata, care arata ca a circulat prin santul de pe marginea drumului, inculpatul nu putea iesi cu masina în afara partii carosabile, pe pamânt, întrucât intervenea o diferenta de aderenta pe puntea tractoare (spate) în cazul de fata, ceea ce, la suprapusa viteza de 80 km/h, ar fi condus inevitabil la o pivotare în jurul rotii cu o aderenta roata mare, urmata de rasturnarea autovehiculului. În plus, la fata locului, asa cum nu rezulta din procesul verbal de cercetare, nu s-au descoperit urmele autovehiculului condus de inculpate pe pamânt. Este cert astfel ca inculpatul a lovit pietonul în timp ce acesta se deplasa pe asfalt. Daca pietonul se deplasa în afara partii carosabile sau la limita exterioara a sensului spre Medgidia rezulta din urmele gasite la fata locului. Astfel, conform procesului verbal de cercetare si a planselor foto anexate au fost gasite urmatoarele probe relevante pentru stabilirea pozitiei partii vatamate în premomentul impactului:rama oglinzii retrovizoare imediat dupa linia de demarcatie a carosabilului, pe acostament, pete de sânge pe linia de demarcatie a partii carosabile, cioburi ale oglinzii.
Coroborând toate aceste probe, instanta apreciaza ca inculpatul a circulat cu autovehiculul sau exclusiv pe partea carosabila deoarece, prin comparatie cu sângele, sapca partii vatamate despre care expertul afirma ca sunt usoare si pot sa zboare, oglinda de sticla si rama sunt mai grele si au cazut la marginea carosabilului. Daca masina ar fi iesit de pe carosabil, deci s-ar fi aflat în stânga locului unde au fost gasite aceste obiecte, este evident ca acestea nu aveau cum sa se deplaseze spre dreapta (sa zboare în directia masinii inculpatului) deoarece masina ar fi fost un obstacol si le-ar fi oprit. În plus, din niciuna din declaratiile persoanelor audiate în cauza, mai ales din cea a soferului depasit, nu rezulta ca inculpatul ar fi condus sinuos – spre stânga apoi brusc spre dreapta pe sens invers, ci doar ca a încercat sa reintre pe sensul sau de mers. Concluzia se desprinde din coroborarea declaratiei inculpatului, cu cea a partii vatamate care arata ca circula „în santul din partea stânga” care, conform distantelor masurate de agentii de politie si locul unde se afla sapca victimei la o distanta de 1,70 m de limita carosabilului. Rezulta ca autoturismul condus de inculpat ar fi putut sa circule cu cel putin 1,5 m în afara carosabilului fara sa existe nici o justificare logica în acest sens din moment ce inculpatul (sofer) nu era baut si nici nu prezenta o stare care sa justifice un astfel de comportament.
Urmare celor de mai sus, rezulta ca din neconcordanta concluziilor expertului referitoare la pozitia victimei si a autoturismului condus de inculpat cu cele rezultate din cercetarilor efectuate la fata locului se naste un dubiu cu privire la pozitia inculpatului, dubii ce profita acestuia.
Cele mai relevante urme în cauza instanta apreciaza ca sunt petele de sânge gasite pe linia de demarcatie a carosabilului de acostament. Aceasta deoarece, chiar si daca acestea au zburat fiind usoare nu puteau zbura decât spre stânga, în dreapta aflându-se masina inculpatului. Trebuie avut în vedere si gabaritul masinii care impune ca oglinzile laterale retrovizoare ale acestuia sa se afla la cel putin 10-20 cm de portiera. Rezulta astfel ca pietonul a circulat pe carosabil, chiar daca foarte aproape de acostament.Oricum pozitia acestuia rezulta din analizarea urmelor materiale gasite la fata locului care daca dau nastere la un dubiu, acesta este în favoarea inculpatului.
Nu rezulta astfel ca inculpatul a circulat în afara partii carosabile.
Pentru faptul ca acesta a circulat cu viteza regulamentara pe acel sector de drum, cu un autovehicul corespunzator tehnic si din punct de vedere al sistemului de iluminat, instanta retine ca acesta nu a încalcat nici o regula de circulatie care sa conduca la rezultatul în cauza.
Despre victima, având în vedere circumstantele locului – carosabil în afara localitatii, instanta constata ca acesta era obligat, cf. prev. art.72 din OUG nr.195/2002 sa „sa se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stânga a drumului, în directia lor de mers. Când si acostamentul lipseste, pietonii sunt obligati sa circule cât mai aproape de marginea din partea stânga a partii carosabile, în directia lor de mers”. Cf. prev. art.166 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilata acestuia care circula pe partea carosabila a drumului, care nu este prevazut cu trotuar sau acostamente, trebuie sa aiba aplicate pe îmbracaminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau sa poarte o sursa de lumina, vizibila din ambele sensuri.În cauza, victima era îmbracata cu haine închise la culoare.
Fiind stabilite pozitiile partilor în premomentul impactului, analizând lantul cauzal al faptei, din întregul lant cauzal se vor izola astfel toti factorii care au determinat aparitia efectului si se vor aprecia drept cauza numai actiunea ilicita, savârsita cu vinovatia ceruta de lege, care a determinat accidentul.
Întrucât legea penala în vigoare nu a stabilit criterii clare pentru stabilirea corecta a raportului de cauzalitate, instanta de judecata va avea în vedere urmatoarele criterii:
Pornind de la rezultat, instanta de judecata constata ca în antecedenta cauzala a acestuia a existat actiunea inculpatului si actiunea pietonului care a circulat în aceeasi directie cu masina condusa de inculpat.
Se constata ca pozitia soferului autoturismului si viteza în timp si spatiu rezulta cu exactitate din probele administrate în cauza, mai ales din probele materiale de la fata locului care au fost reproduse si administrate în cauza prin procesul verbal de cercetare de la fata locului.
Referitor la actiunea inculpatului, instanta retine ca, în situatia în care inculpatul a circulat cu viteza legala pe acel tronson de drum si s-a asigurat la începerea manevrei de depasire este evident ca faptul de a depasi un alt autovehicul, circulând pe carosabil nu ar fi determinat prin el însusi vatamarea pietonului.
Rezulta astfel ca, în raportul cauzal, singura actiune fara de care accidentul nu s-ar fi produs, a fost prezenta pietonului pe carosabil, foarte aproape de acostament.
Din analiza probelor administrate în cauza nu rezulta un comportament neglijent si neadecvat al inculpatului în conducerea autoturismului care a lovit partea vatamata.
Excluzând din lantul cauzal conduita victimei, instanta de judecata retine ca accidentul nu s-ar fi produs deoarece pe acel tronson de drum nu era destinat deplasarii pietonilor a caror prezenta nu era astfel de asteptat, deci previzibila. Apare astfel ca determinanta conduita victimei care a circulat prea aproape de carosabil.
Din punct de vedere subiectiv, instanta apreciaza ca inculpatul nu este vinovat, aparitia pietonului pe acel tronson de drum având caracterul unui caz fortuit.
Conditia esentiala pentru existenta cazului fortuit este imposibilitatea de prevedere a interventiei unei împrejurari care a determinat consecinta socialmente negativa.
Legiuitorul are în vedere, în reglementarea cazului fortuit, o imposibilitate obiectiva de prevedere, conditie care în speta este îndeplinita.
Astfel, din probele administrate în cauza, rezulta ca inculpatul circula cu masina, în mod regulamentar, în afara localitatii si a efectuat o manevra de depasire cu respectarea regulilor de circulatie, mergând în depasire pe carosabil.
Viteza adaptata la drum si conditiile acestuia, masina corespunzatoare tehnic si comportamentul inculpatului în trafic semnifica prin ea însasi o pozitie de precautie. Pietonul a circulat pe timp de noapte pe un drum care nu era destinat pietonilor, în haine închise la culoare, pe carosabil sau foarte aproape de marginea acestuia, fiind lovit cu oglinda laterala de inculpat. În aceste conditii, este evidenta imposibilitatea de prevedere din partea inculpatului care astfel beneficiaza de scuza absolvatorie a cazului fortuit.
Retinând aceeasi motivare, în fapt si în drept, prin decizia penala nr.203 din data de 17.11.2011, pronuntata în dosarul penal nr.2281/256/2009, Tribunalul Constanta a respins, în baza art.379 pct.1 lit.b cod procedura penala, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia si partea vatamata I.N. împotriva sentintei penale nr.1380/P din 29.06.2010 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul penal nr.2281/256/2009.
Împotriva hotarârilor, în termenul legal, Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia si partea vatamata I.N. (constituita parte civila) au declarat recurs cu privire la gresita achitare a inculpatului S.M.I. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art.184 alin. (2), (4) Cod penal deoarece accidentul a fost provocat din culpa acestuia.
Examinând hotarârile prin prisma criticilor formulate de procuror, partea vatamata I.N., si din oficiu, în limitele art.3856 Cod procedura penala, Curtea constata recursurile fondate pentru urmatoarele considerente:
Conform art.345 Cod procedura penala, instanta pronunta condamnarea când constata existenta faptei, ca aceasta constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 Cod procedura penala, vinovatia inculpatului trebuie stabilita dincolo de orice îndoiala în cadrul unui proces echitabil, public cu o durata rezonabila în sensul art.6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 21 din Constitutie.
Neformulându-se critici si verificând din oficiu în limitele competentelor legale respectarea garantiilor procesuale, a regulilor de procedura aplicabile în fazele anterioare ale cauzei, s-a constatat ca inculpatul S.M.I., partea vatamata I.N., au dispus de timpul si înlesnirile necesare pregatirii apararii, au beneficiat de asistenta juridica calificata si au avut efectiv posibilitatea administrarii pe parcursul procesului, în sedinte publice, atât a probelor acuzarii – martori, înscrisuri, expertize tehnice, cât si a probelor apararii-audierea inculpatului, martori.
Sub aspectul actiunii penale (criticata de procuror si partea vatamata I.N.), pe baza probelor administrate potrivit legii – procesul verbal de cercetare la fata locului, cu plansa fotografica anexata, declaratiile partii vatamate, declaratiile martorului N.M., declaratiile inculpatului, rezulta fara îndoiala ca la data de 23.04.2008, ora 0445, conducând autoutilitara marca MAN, culoarea alba, cu numarul de înmatriculare B…, pe D.N. 22 C directia Cernavoda-Medgidia, la km. 21 + 750 m, în timp ce depasea ansamblul auto format din autotractorul Volvo cu numarul B… si semiremorca B…, condus de martorul N.M., inculpatul S.M.I. l-a acrosat cu oglinda retrovizoare stânga pe partea vatamata I.N. care se deplasa pedestru în directia Medgidia, pe partea stânga a sensului de mers, iar urmare impactului, a suferit leziuni grave.
Potrivit raportului de constatare medico legala nr.596/AC din 12.01.2009, partea vatamata a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure, ce pot data din 23.04.2008, leziunile de violenta i-au pus în primejdie viata prin coma profunda si necesita circa 12 luni de îngrijiri medicale, ramânând cu infirmitate permanenta hemipareza stânga ataxica cu diagnosticul „sindrom prefrontal posttraumatic, hemipareza stânga ataxica, cerebroastenie posttraum, deficienta globala severa, fiind încadrat în gradul 1 de invaliditate, conform deciziei asupra capacitatii de munca cu termen de revizuire la data de 24.03.2009.
Fapta inculpatului care conducând autoutilitara, l-a accidentat pe partea vatamata I.N. care a suferit leziuni ce au necesitat circa 12 luni de îngrijiri medicale pentru vindecare si i-au pus în primejdie viata prin coma profunda constituie infractiunea de „vatamare corporala din culpa” prev. de art.184 alin.(2), (4) cod penal.
Pentru tragerea la raspundere penala, fapta prevazuta de legea penala sa fie savârsita cu vinovatie în forma culpei.
Din raportul de expertiza tehnica auto întocmit de expert dr.ing. N.I., rezulta ca accidentul s-a produs din culpa inculpatului care a încalcat prevederile art.118 lit.”c” si art.114 alin.2 din Regulamentul pentru aplicarea OUG. nr.195/2002 republicata, iar accidentul putea fi evitat numai de inculpat daca se deplasa regulamentar pe partea carosabila destinata autovehiculelor rutiere;cu referire la art. 114 alin. 2 din Regulamentul pentru aplicarea OUG. nr.195/2002 rep., expertul a precizat ca inculpatul trebuia sa foloseasca faza lunga a luminilor deoarece era în depasirea unui alt autovehicul si nu se poate considera ca circula în spatele acestuia, caz în care se foloseau luminile de întâlnire.
Conform raportului de expertiza criminalistica întocmit la nivelul Laboratorului interjudetean de expertize criminalistice Bucuresti de catre expert ing. C.L., desi nu se poate stabili locul impactului pe „banda de circulatie” sau pe acostament, dar, în ambele situatii se retine culpa inculpatului, în cazul impactului pe carosabil, apreciindu-se ca starea de pericol este posibil sa fi fost creata de catre victima, dar nu exclude posibilitatea inculpatului de a evita accidentul.
Însa, având în vedere ca prima expertiza s-a efectuat la aproape 1 an de la accident, pe baza probelor materiale, a declaratiilor partilor, Curtea îsi însuseste concluzia expertului potrivit careia impactul s-a produs pe acostament, posibil cât mai aproape de carosabil.În acelasi sens sunt si declaratiile partii vatamate, dar si declaratiile inculpatului care nici un moment nu a indicat prezenta partii vatamate pe banda de circulatie si nici macar în premomentul accidentului ceea ce conduce la conluzia ca inculpatul a efectuat manevra deplasându-se foarte mult în stânga si a depasit cel putin cu oglinda retrovizoare stânga marcajul simplu continuu ce delimita partea carosabila, contrar prevederilor art.77 alin.(2) din acelasi regulament, actiune suprapusa cu neatentia în conducere si nefamiliarizarea cu dimensiunile autovehiculului condus, respectiv a latimii cabinei si a celor 2 oglinzi reflectorizante nerespectând dispozitiile art.35 alin.(1) din OUG nr.195/2002 rep. de a avea un comportament care sa nu puna în pericol integritatea corporala a persoanelor.
Concluziile expertului criminalistic si expertului parte nu pot fi luate în considerare data fiind perioada lunga de timp scursa de la momentul accidentului (peste 3 ani), lipsa oricaror verificari în teren, experimente pentru lamurirea situatiilor confuze (partea de autovehicul care a acrosat victima-usa, oglinda retrovizoare exterioara, câmpul de vizibilitate frontal conferit de lumina farurilor comutate pe faza de întâlnire), dar mai ales nu tin seama nici de datele oferite de parti, îndeosebi de catre inculpat care nu a sesizat vreun obstacol pe carosabil.
În consecinta, este cert ca accidentul s-a produs din culpa majoritara a inculpatului S.M.I., motiv pentru care fapta sa de a acrosa urmare a manevrei imprudente, cu oglinda retrovizoare stânga a autoutilitarei marca MAN, culoarea alba, cu numarul de înmatriculare B…, în timp ce depasea ansamblul auto format din autotractorul Volvo cu numarul B… si semiremorca B…, la data de 23.04.2008, ora 0445, pe D.N. 22 C directia Cernavoda-Medgidia, la km 21 + 750 m, pe partea vatamata I.N., care a suferit leziuni ce au necesitat circa 12 luni de îngrijiri medicale si infirmitate, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de „vatamare corporala din culpa” prev. de art.184 alin.(2), (4) cod penal; se retine si o culpa de 30%0 a partii vatamate deoarece nu era îmbracat cu haine accesorizate cu însemne reflectorizante, desi circula la limita dintre acostament si carosabil ceea ce a facut dificila observarea sa mai ales ca poseda asemenea haine fiind constient de necesitatea lor la deplasarea pe DN, dar în acea dimineata a omis sa le poarte. Nu se poate retine existenta cazului fortuit prev. de art.47 cod penal deoarece nu s-a relizat conditia imprevizibilitatii absolute a împrejurarilor ce au condus la producerea accidentului si anume, partea vatamata nu a aparut brusc în raza de actiune a inculpatului, ci conduita neatenta si nefamiliarizarea inculpatului cu dimensiunile propriului autovehiculul au determinat impactul cu victima.
Prin urmare, critica formulata de catre procuror si partea vatamata I.N. este întemeiata, hotarârea atacata fiind supusa casarii pentru cazul prevazut de art.3859 pct.18 cod procedura penala.
Referitor la individualizarea pedepsei, potrivit criteriilor prevazute de art.72 Cod penal printre care si pericolul social concret în cauza al faptei, dat de conducerea pe drumurile publice a autotuvehiculului de un gabarit mai mare fara adaptarea la conditiile de trafic (latimea mai redusa a carosabilului, marimea autovehiculului depasit) soldata cu lezarea relatiilor sociale referitoare la siguranta circulatiei pe drumurile publice, respectiv securitatea fizica a participantilor la traficul rutier prin vatamarea corporala a partii vatamate, leziunile grave suferite de aceasta, pedeapsa se va stabili într-un cuantum orientat spre minimul prevazut de textul incriminator fata si de culpa partii vatamate I.N., dar sa asigure preventia generala, reeducarea inculpatului, evitarea temporara a pericolului pentru siguranta circulatiei rutiere, sa raspunda sentimentelor opiniei publice de indignare, frustrare, insecuritate. La determinarea cuantumului, se va tine seama si de culpa victimei.
În ceea ce priveste însa modalitatea de executare, circumstantele personale ale inculpatului: are un loc de munca, asigurându-si existenta, fara antecedente penale sau alte abateri, toate acestea conduc la concluzia ca reeducarea sa se poate realiza fara executare, prin suspendarea conditionata potrivit art.81 cod penal.
În concluzie, în temeiul art.38515 pct.2 lit.”d” cod procedura penala, recursurile vor fi admise si, casând sentinta primei instante, inculpatul S.M.I. va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea conditionata a executarii potrivit art.81 cod penal pe durata termenului de încercare fixat conform art.82 cod penal prin adaugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei rezultante.
În baza art.71 cod penal, se va aplica inculpatului S.M.I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a (teza a II-a), b) cod penal a caror executare, în baza art.71 alin.5 cod penal, se va suspenda pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
În baza 359 cod procedura penala, se va atrage atentia inculpatului asupra art.83 cod penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenul de încercare.
În ceea ce priveste actiunea civila, stabilind culpa inculpatului în producerea accidentului soldat cu afectarea intregitatii corporale si sanatatii partii vatamate I.N., recursul formulat de catre acesta constituit parte civila este admisibil.
Potrivit dispozitiilor art. 14 – art. 346 cod procedura penala, art.998 cod civil, nasterea atât a dreptului persoanei civile de a cere repararea prejudiciului cât si, corelativ, a obligatiei autorului faptei ilicite (infractiunii) de a-l repara presupune în mod necesar existenta unui prejudiciu.
Alaturata actiunii penale, actiunea civila are ca scop repararea prejudiciilor generate prin infractiune partii constituita parte civila.
Partea civila I.N. a formulat pretentii în suma de 150000 lei si prestatie periodica de 500 lei lunar deoarece a suferit mai multe daune fizice (50 000 lei), morale (100000 lei) pentru care trebuie sa fie despagubita îsa în raport de dovezi si culpa inculpatului.
În cauza, s-a dovedit ca partea civila este îndreptatit la daune materiale în suma de 10000 lei – cheltuieli spitalizare, cheltuieli cu recuperarea ulterior spitalizarii, alimentatie, medicamentatie, transport spital, consultatii medicale, reexaminari.
Raportat la natura leziunilor suferite (TCC grav cu coma profunda, traumatism toraco-abdominal grav cu fracturi costale multiple pe dr., hemopneumotorax dr.), zilele de îngrijiri medicale necesitate de 1 an, perioadele lungi de spitalizare respectiv peste 60 zile, urmarile resimtite si în prezent data fiind infirmitatea hemipareza stânga ataxica, un cuantum al daunelor morale de 50000 lei asigura o reparatie echitabila a suferintelor produse partii civile prin accident.
Deci, în temeiul art.14-art.346 cod procedura penala, art.998 cod civil, art.1000 alin.3 cod civil (art.1373 NCC), se va admite actiunea civila si va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. CDA E.T. SRL Bucuresti si asiguratorul de raspundere civila U.A. S.A. (conform art.49 si art.50 din Legea nr.136/1995) la plata sumei de 42.000 lei despagubiri civile (7000 lei daune materiale si 35000 lei daune morale) catre partea civila I.N. Totodata, la determinarea cuantumului despagubirilor civile se va avea în vedere si culpa partii vatamate asa cum s-a precizat anterior, în proportie de 30 %0, ceea ce conduce la reducerea cu acest procest a daunelor stabilite drept cuvenite.
În ceea ce priveste plata unei prestatii periodice lunar, cererea partii civile este nedovedita deoarece nu a probat existenta unei diferente între veniturile realizate anterior accidentului si veniturile obtinute ulterior acestuia pâna în prezent.
Pentru cheltuielile efectuate cu spitalizarea partii vatamate, în baza art.313 alin.(1) din Legea nr. 95/2006, va fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente S.C. CDA E.T. SRL Bucuresti si asiguratorul de raspundere civila U.A. S.A. (conform art. 49 si la art. 50 din Legea nr.136/1995) la plata sumei de 383,51 lei cheltuieli spitalizare catre Spitalul Municipal Medgidia raportat la 30%0 culpa partii vatamate.
În baza art.191 cod procedura penala, inculpatul va fi obligat la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
În baza art.193 alin. (1,2) cod de procedura penala, obliga inculpatul va fi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata catre partea civila I.N.
