S.C. 223/13.02.2012
Grăniţuire
Acţiunea în grăniţuire nu poate avea ca finalitate decât restabilirea identităţii liniei de hotar şi nu stabilirea unei situaţii juridice noi
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Mediaş la data de 25.10.2010, reclamanta SC B. SRL cu sediul în A. nr.- judeţ S. a chemat în judecată pe pârâţii STATUL ROMÂN, MUNICIPIUL M., N. I. şi E., P. G., C. V. şi K., F. N. şi I., G. V. ŞI C., P. G. şi V., domiciliaţi în M.ş str. S. nr.-, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună următoarele:
-Stabilirea liniei de graniţă între imobilele învecinate ale părţilor respectiv cel al reclamantei înscris în CF 11841 Mediaş top. 3586/1 şi 3586/2 teren şi construcţii şi cel al pârâţilor înscris iniţial în CF 3317 Mediaş top. 3588/2- 3589/2, în prezent în CF 100355-C1-U4, top.3588/2-3589/2/, apartamentat şi aflat în proprietatea pârâţilor, în sensul aliniamentului dat de zidul construcţiilor învecinate conform schiţei aflate la dosar
-Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată
În susţinerea celor solicitate reclamanta arată că, are calitatea de proprietară a imobilului identificat prin datele administrative şi actele de carte funciară iar pârâţii au calitatea de beneficiari ai folosinţei terenului, proprietari şi coproprietari ai imobilului învecinat.
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, iar linia de graniţă este cea configurată pe schiţa anexată cererii şi materializată în teren prin zidul construcţiilor învecinate. Această linie de graniţă a fost stabilită de către fostul proprietar în condiţiile în care anterior proprietar al imobilelor era statul român.
Reclamanta menţionează că linia de graniţă stabilită de către fostul proprietar a fost acceptată de reclamantă, dar şi de pârâţi până în prezent când aceştia au încălcat linia de graniţă.
În drept sunt invocate prevederile art.584 cod civil şi 274 cpc.
La acţiune reclamanta a anexat: dovada achitării taxei judiciare de timbru, schiţă cu graniţa actuală, copii extrase carte funciară.
Pârâţii G. V. şi C., F. N. şi I. , depun întâmpinare şi cerere reconvenţională în condiţiile art. 115-119 cpc.
Prin întâmpinare pârâţii îşi exprimă poziţia procesuală în sensul respingerii acţiunii ca nefondate şi obligării pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea reconvenţională pârâţii solicită stabilirea liniei de graniţă dintre proprietăţile părţilor conform liniei de graniţă din planul de amplasament şi delimitare a imobilului existent la CF.
În susţinerea celor solicitate se arată că niciodată nu a existat stabilită vreo linie de graniţă între proprietăţile părţilor, sens în care pârâţii depun la dosar planul de amplasament şi delimitare a imobilului acceptat şi vizat de ANCPI Sibiu la data de 22.12.2008. Susţin pârâţii că niciodată nu a existat linie de graniţă în sensul arătat de reclamantă şi că ei la insistenţele fostului proprietar , i-a permis acestuia accesul cu autovehicule mari pe terenul lor. Imobilul pârâţilor aflat la nr. administrativ 69 are mai multe apartamente date spre închiriere mai multor familii şi linia de graniţă u ar fi putut exista pe aliniamentul menţionat de reclamantă dat fiind faptul că s-ar fi blocat intrarea proprietarilor aflaţi la parterul imobilului care intrau pe partea dreaptă a acestuia în timp ce proprietarii apartamentelor aflate la etaj aveau acces prin partea stângă.
Mai arată pârâţii că terenul înscris în CF este de 1029 mp iar reclamanta încearcă să răpească parte din acest teren.
În drept sunt invocate prevederile art. 584 cod civil şi 274 cpc.
Pârâţii depun planul de amplasament fila 38 dosar.
Pârâţii P. G. şi V. prezenţi la judecată îşi exprimă poziţia procesuală în sensul respingerii acţiunii reclamantei menţionând că linia de graniţă este cea solicitată de pârâţii care au formulat cererea reconvenţională.
La cererea reconvenţională formulată, reclamanta depune întâmpinare fila 53 dosar, menţionând că planul de amplasament depus de către pârâţi la dosar nu le este opozabil fiind întocmit în lipsa acesteia. Susţine reclamanta că în anul 1991 SC P. Sa S. a efectuat o lucrare pentru aplicarea HG 834/1991 la S. SA pentru rezolvarea situaţiei juridice a imobilului. SC S. S.A a avut calitatea de proprietar al imobilului reclamantei iar lucrarea a fost avizată de OCOT S. şi identifică linia de graniţă pe aliniamentul indicat de reclamantă.
,, Planul de amplasament şi delimitare a imobilului,, invocat de pârâţi a fost întocmit ulterior anului 1991 şi nu are relevanţă juridică, linia de graniţă urmând a fi stabilită funcţie de cele mai vechi semna de hotar.
Reclamanta anexează: schiţă, adeverinţă.
Pârâtul Statul Român prin Direcţia Generală a F. P. S., depune întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca inadmisibilă, nelegală şi netemeinică.
Pârâtul formulează cererea de chemare în garanţie a SC G.C. SA M., solicitând instanţei ca în cazul admiterii acţiunii reclamantei să oblige chemata în garanţie la plata obligaţiilor faţă de reclamantă.
Pârâtul menţionează că cererea de grăniţuire are loc în primul rând prin acordul vecinilor proprietari, situaţie în care reclamanta nu se regăseşte .
Chemata în garanţie a fost de fapt şi proprietara imobilelor, şi a şi procedat la vânzarea acestora, astfel că potrivit art. 998 şi 999 cod civil poartă răspunderea modului de încheiere a acelor contracte de vânzare cumpărare.
În drept pârâtul invocă prevederile art. 584, 998, 999 cod civil, art. 60- 63, art. 109 şi art. 720 ind. 1 cpc.
Chemata în garanţie SC G. C. SA M. depune întâmpinare fila 117 dosar, solicitând respingerea acţiunii reclamantei şi învederând instanţei următoarele:
-SC G. C. SA M. a restituit ,, S. S.,, S. imobilul din str. S. nr.-, limita proprietăţilor fiind linia punctată din schiţele prezentate
Documentaţia de dezmembrare comandată de SC G. C. Sa s-a făcut respectând linia de graniţă din documente şi cu un an înainte ca reclamanta să devină proprietară a imobilului
-Accesul principal şi cu mijloace auto pe terenul acestui imobil era în partea dintre imobilul situat pe str. S. nr.- şi cel de la nr. 73. Poarta şi accesul din curtea imobilului cu nr. – se afla pe terenul acestui imobil, cheile de acces fiind în permanenţă la familia G. iar accesul la imobilul de la nr. – se realiza doar cu acceptul lor pentru autoturisme.
-La data cumpărării imobilului de la nr. – reclamanta nu avea decât acces pietonal, şi astfel şi-a asumat acest risc.
Ceilalţi pârâţi deşi legal citaţi ,nu şi-au exprimat poziţia procesuală în cauză şi nu s-au prezentat la judecată.
Analizând actele şi probele dosarului, instanţa reţine următoarele:
Conform actelor de carte funciară aflate la dosar filele 6/14 dosar, reclamanta este proprietara imobilului situat administrativ în M. str. S. nr.- şi înscris în CF 11841 Mediaş top. 3586/1, 3586/2 teren şi construcţii iar pârâţii persoane fizice proprietarii imobilului situat administrativ în M. str. S. nr.-, înscris în CF 100350 C1-U4 Mediaş top. 3588/2-3589/2, fiecare ocupând un apartament şi fiind coproprietari asupra terenului alături de Statului Român.
Imobilele părţilor se învecinează, astfel încât reclamanta a solicitat stabilirea unei linii de graniţă, conform schiţei aflate la fila 5 dosar, în sensul unei linii frânte ceea ce i-ar asigura reclamantei şi accesul auto.
Cu ocazia efectuării unei cercetări la faţa locului, instanţa a întocmit procesul verbal aflat la fila 85 dosar, din care a reţinut următoarele:
-Reclamanta susţine că linia de graniţă se află pe aliniamentul zidului imobilului pârâţilor, în timp ce pârâţii G. menţionează că linia de graniţă este pe aliniament drept.
-Pârâţii prezenţi la efectuarea cercetării declară că pe întreaga stradă proprietăţile sunt separate printr-o linie de graniţă dreaptă şi că susţinerea reclamantei este nereală atâta timp cât în trecut ambele proprietăţi erau ale Statului Român.
-Menţionează pârâtul G. V. că proprietatea reclamantei a fost anterior în proprietatea martorului H. P. şi că între acesta şi pârâţi a existat o înţelegere verbală în sensul că pârâţii au avut acordul proprietarului să-şi construiască anexe gospodăreşti şi să lucreze terenul acestuia în schimbul permiterii intrării cu autoturisme mari. Ulterior cumpărării imobilului de către reclamantă i s-a permis acesteia de către pârâtul G. să edifice o portiţă cu lăţimea de 1 m pentru a avea intrarea separată în imobil. În aceleaşi condiţii reclamanta a edificat şi un gard cu plasă de sârmă care pornea de la portiţa construită până la colţul casei imobilului reclamantei apoi se retrăgea în linie dreaptă până la linia gardului din spate.
-Până la construirea portiţei de către reclamantă în locul acesteia era un panou de gard iar intrarea se efectua pe poarta mică din tablă a pârâţilor. Instanţa constată şi existenţa unei porţi mari din tablă lângă poarta mică a pârâţilor care este încuiată cu lacăt şi care susţin pârâţii că le aparţine.
Martorul H. P. audiat în cauză fila 97 dosar, proprietar anterior cumpărării imobilului de către reclamantă, declară în sensul celor susţinute de pârâţi şi menţionează că a folosit imobilul cu destinaţia de producţie şi astfel la înţelegere cu pârâţii a avut acces cu utilaje auto, permiţându-le pârâţilor să lucreze grădina sa şi să-şi edifice anexe gospodăreşti pe terenul său şi refăcând pe cheltuiala proprie poarta şi porţia de acces la imobil. Susţine martorul că a vândut imobilul reclamantei , respectiv ceea ce a cumpărat şi că nu a verificat niciodată extrasele de carte funciară, având o relaţie de bună vecinătate cu pârâţii.
Martorul Ş. I. audiat în cauză fila 98 dosar, a avut calitatea de director general al chematei în garanţie SC G. C. Sa M., şi declară că iniţial construcţia a fost retrocedată moştenitorilor SC S. din S. iar aceştia au vândut construcţia martorului H. P.. Terenul se afla în proprietatea Statului Român iar vânzătorii au început demersurile în baza HG 934/1991 de a trece terenul în proprietatea lor.
Documentaţia întocmită de vânzător pentru preluarea terenului cuprinde schiţa de la fila 54 dosar iar martorul declară că acest proiect nu a fost finalizat de către vânzător pentru că schiţa nu are aprobarea OCOT Sibiu şi a SC G. C. SA M.. Cu privire la schiţa de la fila 38 dosar susţine martorul că este cea aprobată şi care reflectă situaţia reală. Martorul declară că la momentul la care martorul H. P. ar fi cumpărat şi terenul, s-a deplasat la faţa locului şi a discutat cu acesta confirmându-i-se cele susţinute de pârâţi şi anume că terenul reclamantei, în speţă se întinde până la linia punctată din schiţa de la fila 54 dosar.
La vremea respectivă terenul era în proprietatea statului şi doar cu acordul martorului Ş. I. antecesorul reclamantei a putut intra cu camioanele, până la obţinerea acestei aprobări marfa era descărcată în faţa imobilului. Aprobarea dată de martor în calitatea sa de director general al SC G. C. M. la vremea respectivă a avut la bază şi relaţiile de bună vecinătate care existau între proprietarul de atunci şi pârâţi care erau chiriaşi ai instituţiei susnumite. Menţionează martorul că accesul pietonal la imobilul proprietatea reclamantei se făcea în trecut prin partea dreaptă dar că la un moment dat societatea care administra imobilul SC G. C. Sa M. a ridicat o construcţie blocând accesul iar fostul proprietar al imobilului a continuat edificarea unei construcţii care adăposteşte centrala termică. La momentul la care terenul se afla în administrarea unităţii conduse de martor, accesul pe terenul reclamantei era doar pietonal şi se efectua pe portiţa mică aflată lângă poarta mare iar în momentul în care era nevoie de intrarea unor camioane societatea S. primea acceptul SC G. C M..
În acelaşi sens sunt şi depoziţiile martorilor H. C. şi M. N. C. ultimul dintre martori fiind şi cel de la care reclamanta achiziţionat imobilul.
În cauză s-a efectuat şi un raport de expertiză tehnică filele 181/186 şi un supliment la acest raport aflat la filele229/233 dosar.
În raportul de expertiză tehnică, expertul cu specialitatea topografie concluzionează în sensul stabilirii liniei de graniţă ,, în linie dreaptă,, bazându-se pe următoarele argumente, susţinute şi de probele din dosar şi înscrisurile existente:
-Planul cu situaţia dinaintea dezmembrării conţine o eroare materială cu privire la linia de graniţă între topograficele 3587,3586 şi top. 3589 şi 3588, eroare care se va perpetua şi în planul de dezmembrare a topograficului 3586, în sensul existenţei unei linii frînte
-Iniţial în cartea funciară 11841 Mediaş sunt trecuţi la A+3,4 TOP. 3586/1 749 mp şi la top. 3586/2 523 mp, după care se şterg cele două suprafeţe şi cu acoladă se înscrie suprafaţa totală de 827 mp, fără a exista vreo corespondenţă la partea B- foaia de proprietate
-În planul de amplasament şi delimitare a imobilului prin care s-a efectuat apartamentarea imobilului cu nr. top. 3588/2 şi 3589/2 este trecută o linie dreaptă.
În suplimentul de expertiză efectuat se lămuresc următoarele aspecte :
-SC S. SA S. devine proprietară asupra terenului conform HG 834/1991 şi se întabulează conform încheierii de CF 4914/1996
-Planul de amplasament şi delimitare a terenului, respectiv schiţa de la fila 54 dosar deţinută de reclamantă nu are acceptul OCOT S.
-Există în schimb un plan de amplasament şi delimitare a terenului avizat de OCPI S. cu schiţa aferentă aflată la fila 34 dosar, potrivit căreia linia de graniţă este stabilită de expert ca fiind o linie dreaptă pe aliniamentul I, E, F conform anexei trei din supliment fila 232 dosar.
Acţiunea în grăniţuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafeţei în litigiu are posibilitatea promovării ulterioare a unei acţiuni în revendicare, fără a i se opune autoritatea de lucru judecat, deoarece doar aceasta din urma va avea rolul de a statua în chip irevocabil asupra întinderii si limitelor corecte ale loturilor învecinate, ceea ce reclamanta a şi făcut înregistrând pe rolul acestei instanţe o acţiune în revendicare.
Pe cale de consecinţa, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietăţile limitrofe în acţiunea în grăniţuire are ca premisa verificarea identităţii hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care exista) cu cel primordial si nu are ca finalitate decât restabilirea, daca este cazul, a situaţiei de fapt existente la data generării situaţiei de vecinătate.
Argumentul de esenţa priveşte faptul ca, promovând o acţiune în stabilirea liniei de hotar – atunci când exista semne exterioare între proprietăţi – titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului iniţial existent între fondurile limitrofe, iar nu si stabilirea unei alte graniţe decât cea trasată anterior.
În egală măsură, acţiunea fondata pe dispoziţiile art. 584 Cod civil nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atesta voinţa iniţiala a părţilor sau situaţia primordiala a liniei de demarcare dintre proprietăţi si de a stabili o situaţie juridica noua, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părţi /cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Este motivul pentru care reclamantul în acţiunea în grăniţuire nu se poate fundamenta, în considerentele acţiunii sale, pe împrejurări ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar (ca spre exemplu, determinările suprafeţelor prin lucrări cadastrale) . Ca expresie a acestei abordări s-a conchis în sensul ca acţiunea în grăniţuire are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul unui drept de proprietate asupra suprafeţei în litigiu are posibilitatea promovării ulterioare a unei acţiuni în revendicare.
Astfel toate probele administrate în cauză conchid în sensul celor reclamate de pârâţi , motiv pentru care instanţa în temeiul art. 584 cod civil va admite parţial cererea reclamantei şi în totalitate cererea reconvenţională formulată în cauză şi va stabili linia de graniţă între imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF 11841 Mediaş top 3586/1, 3586/2 şi proprietăţile pârâţilor ( teren în proprietatea Statului Român) imobile înscrise în CF 3317 Mediaş top 3589/2 şi 3588/2, ca fiind o linie dreaptă, pe aliniamentul IEF conform anexei 3 din suplimentul de expertiză filele 229-233 şi anexa 2 conform raportului de expertiză tehnică filele 181-186 dosar ( care face parte integrantă din prezenta hotărâre).
Acţiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul M. va fi respinsă, proprietar al terenului în cauză fiind Statul român.
Ca neîntemeiată va fi respinsă şi cererea de chemare în garanţie a SC G. C. SA M., formulată de Statul Român prin D.G.F.P. S..
În temeiul art. 276 cpc reclamanta va achita pârâţilor G. V. şi C. şi F. N. şi I. cheltuieli parţiale de judecată în sumă de 1500 lei, ceilalţi pârâţi neefectuând cheltuieli de judecată.
