R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVASECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. …/331/2010
DECIZIA CIVILĂ NR.366
Şedinţa publică din data de 06.03.2012
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:
Prin acţiunea civilă înregistrata cu nr. …/331/24.12.2010 la Judecătoria Vălenii de Munte, reclamanta Comuna M a chemat in judecată pe pârâta Comuna G, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună grăniţuirea proprietăţilor învecinate ale părţilor constând în obligarea pârâtei la respectarea liniei de hotar dintre cele două localităţi întocmită in baza Legii nr. 2/1968, consemnata in procesul verbal de delimitare cadastrală din 12.11.1971, obligarea pârâtei să-i lase in deplină proprietate si liniştită posesie un teren de cca. 50 ha. situat in T.54, P:988, T.55, P.997, T.62, P.1092, in pct. Sub Deal, acaparat nelegal de către pârâtă in urma nerespectării liniei de hotar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma procesului verbal din data de 12.11.1971 încheiat in baza Legii nr.2/1968 a fost trasata o linie de hotar intre cele doua localităţi, însă in prezent pârâta nu a mai respectat delimitarea făcută iniţial, acaparând din terenul reclamantei suprafaţa de 50 ha. in litigiu, situata in pct. Sub Deal.
La data de 17.02.2011, pârâta a formulat o întâmpinare invocând excepţiile necompetentei materiale a instanţei, a inadmisibilităţii in condiţiile in care competenta in prima instanţa de soluţionare a acţiunii aparţine secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, acţiunea fiind inadmisibilă datorită nerespectării procedurii administrative prealabile, constând in lipsa avizului obligatoriu al prefectului, solicitând si respingerea acţiunii ca neîntemeiata, deoarece terenul in litigiu nu aparţine in proprietate reclamantei.
După administrarea probelor cu acte, prin sentinţa civilă nr. 759/26.04.2011 a Judecătoriei Vălenii de Munte a fost admisă excepţia de necompetentă generală a instanţelor judecătoreşti si a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta împotriva paratei ca nefiind de competenta instanţelor judecătoreşti, motivându-se ca in raport de obiectul acţiunii privind delimitarea unităţilor administrativ teritoriale, o asemenea acţiune nu aparţine sferei de jurisdicţiei a instanţelor, ci dimpotrivă este de competenţa puterii legislative si executive.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea in tot a sentinţei si trimiterea cauzei in vederea continuării judecăţii, motivându-se ca in mod greşit s-a considerat ca fiind obiect al acţiunii delimitarea teritoriala a celor doua comune, fără sa se tină seama de obiectul propriu-zis al pretenţiilor constând in respectarea delimitării teritoriale făcută in baza Legii nr. 2/1968, a liniei de hotar consemnata in procesul verbal din 12.11.1971, de grăniţuirea si revendicarea terenului de 50 ha în temeiul disp. art. 480, 584 cod civil.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr. …/331/2010 la data de 04.08.2011.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situaţia de fapt reţinută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c.pr.civila, ţinându-se seama de dispoziţiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform hotărârii nr. 19/27.06.2001, avizelor nr. 453/1999, 789/1999, memoriului general anexat acestora, documentelor cadastrale depuse la dosar, procesului verbal din 12.11.1971, în urma aplicării Legii nr. 12/1968, s-ar fi procedat la data de 12.11.1971 la executarea unor lucrări de delimitare a teritoriilor administrative ale comunelor M si G, ocazie cu care s-ar fi trasat o anumită linie de hotar descrisă in cuprinsul documentelor cadastrale existente la dosar, insa in prezent intre cele doua pârâte ar exista neînţelegeri cu privire la existenţa unei anumite linii de demarcaţie intre cele doua localităţi, la dreptul de proprietate asupra unui teren de cca. 50 ha. situat in pct. Sub. Deal, T.54, 55, 62, P.988, 997, 1092, teren asupra căruia pretind un drept de proprietate ambele părţi.
Disp.art.584 cod civil – nemodificat, stipulează ca operaţiunea de grăniţuire reprezintă operaţiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăţi vecine ce aparţin unor titulari diferiţi, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăţi, inclusiv in raport de întinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de către cei doi titulari.
In baza disp. art. 480 cod civil, nemodificat dreptul de proprietate presupune exercitarea cumulativa de către titularul acestui drept asupra unui bun a următoarelor prerogative: dreptul de a folosi bunul potrivit destinaţiei acestuia, dreptul de a-i culege fructele sau productele si dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
De asemenea disp. art.1 si urm cod pr. civilă, prevăd că judecătoriile judecă in primă instanţa toate procesele si cererile in afară de cele date prin lege in competenta altor instanţe.
Aşadar, din analiza actelor si lucrărilor dosarului rezultă că intre părţi exista neînţelegeri în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de cca. 50 ha situat în pct. Sub Deal, la intersecţia limitelor de demarcaţie dintre cele două localităţi M şi G, neînţelegeri in cadrul cărora ambele părţi invocă un drept de proprietate exclusivă asupra terenului respectiv, nerespectarea unei anumite linii de hotar ce ar fi fost stabilită de-a lungul timpului intre cele doua localităţi, motiv pentru care reclamanta a formulat pe cale judecătoreasca prezenta acţiune, prin intermediul căreia a solicitat grăniţuirea proprietăţilor părţilor din prezenta cauză, obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate si posesie terenul sus menţionat, invocând ca temei juridic disp. art.584, 480 cod civil, nemodificat, in vigoare la data formulării acţiunii.
Ca atare, atât timp cât prin intermediul prezentei acţiuni reclamanta pretinde încălcarea liniei de hotar ce ar fi fost instituită de-a lungul timpului intre terenurile aflate pe raza celor doua unităţi administrativ teritoriale de câtre pârâtă, acapararea fără nici un drept de către aceasta din urma a terenului in litigiu de cca. 50 ha , teren asupra căruia reclamanta invocă un drept propriu exclusiv de proprietate, iar pretenţiile deduse judecăţii vizează grăniţuirea proprietăţilor părţilor, revendicarea de către reclamanta a terenului in litigiu de cca. 50 ha, invocându-se ca temeiuri juridice disp. art. 480, 584 cod civil nemodificat, înseamnă ca in realitate prin însăşi natura, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, prezenta acţiune intitulata revendicare – grăniţuire nu vizeaza pur si simplu delimitarea celor doua localităţi ci dimpotrivă reglementarea unor raporturi juridice strict civile constând in stabilirea sub aspectul temeiniciei sau netemeinicie a dreptului de proprietate a uneia dintre părti asupra terenului in litigiu, a liniei reale de hotar dintre terenurile deţinute de părţi.
De altfel, în condiţiile în care prin intermediul prezentei acţiuni reclamanta urmăreşte clarificarea dreptului de proprietate a unei dintre părţi asupra terenului in litigiu, stabilirea in mod definitiv si irevocabil pe cale judecătoreasca a liniei reale de hotar dintre terenurile aflate in proprietatea celor doua unităţi administrativ teritoriale, deci a unor raporturi juridice strict civile care cad sub incidenta normelor dreptului comun, respectiv a codului civil in vigoare la data formulării pretenţiilor, înseamnă ca prezenta acţiune este de competenta instanţelor judecătoreşti si nicidecum a puterii legislative sau executive, ori a altor organisme ale statului.
Astfel, in mod greşit instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt si a admis excepţia necompetentei generale a instanţelor judecătoreşti, respingând acţiunea ca nefiind de competenta unor asemenea instanţe, fără să tină seama in realitate de natura si obiectul pretenţiilor deduse judecăţii, de raporturile juridice strict civile ce fac obiectul unor asemenea pretenţii, de dispoziţiile legale invocate de către reclamanta, de principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, mai ales ca instanţa de fond nu are dreptul să modifice obiectul pretenţiilor formulate de către reclamanta si să considere ca aceasta urmăreşte pur si simplu delimitarea din punct de vedere administrativ a celor două localităţi.
Motivele invocate de către reclamanta in sensul că in mod greşit s-a considerat ca fiind obiect al acţiunii delimitarea teritoriala a celor doua comune, fără sa se tină seama de obiectul propriu zis al pretenţiilor constând in respectarea delimitării teritoriale, a liniei de hotar consemnata in procesul verbal din 12.11.1971, grăniţuirea si revendicarea terenului de 50 ha în temeiul disp. art. 480, 584 cod civil, sunt întemeiate deoarece, intr-adevăr instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii, modificând din oficiu obiectul acţiunii, iar in speţă reclamanta pretinde nerespectarea de către pârâtă a liniei vechi de hotar stabilită intre cele două localităţi, la un moment dat, acapararea unui teren de cca 50 ha asupra căruia pretinde un drept de proprietate, caz in care acţiunea are un caracter strict civil, devenind incidente dispoziţiile dreptului comun si fiind deci de competenţa instanţelor judecătoreşti.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având in vedere ca prezenta acţiune este de competenta instanţelor judecătoreşti şi ţinând seama de disp art.3041 cod pr.civilă, în baza art.312 alin.1, 2, 3 c.pr.civ. va admite recursul, va casa in tot sentinţa recurata si va trimite cauza la Judecătoria Vălenii de Munte in vederea continuării judecăţii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul.
Casează in tot sentinţa recurata si trimite cauza la Judecătoria Vălenii de Munte in vederea continuării judecăţii.
IREVOCABILĂ.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 06.03.2012.
PREŞEDINTEJUDECĂTORI
