Instanta a constatat ca inculpatii au fost trimisi in judecata în stare de arest preventiv pentru savârsirea infractiunilor de violare de domiciliu si tentativa la tâlharie, fapte prevazute si pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal si art. 20 rap. la art. 211 al.2 lit. b si al. 21 lit. a si c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Examinând actele dosarului, s-a retinut ca prin încheierea nr. 6/9 august 2012 din Camera de consiliu, pronuntata în dosar nr.2671/292/2012 a fost luata fata de inculpati masura arestarii preventive pentru o perioada de 29 zile, începând cu data de 9 august 2012 pâna la data de 06 septembrie 2012, existând probe si indicii temeinice ca au savârsit infractiunile de violare de domiciliu si tentativa la tâlharie, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal si art. 20 rap. la art. 211 al.2 lit. b si al. 21 lit. a si c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si lasarea lor în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.
Analizând legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive, fata de ansamblul materialului probator administrat la urmarirea penala, instanta a apreciat ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive fata de inculpati continua sa existe si impun privarea lor de libertate. Astfel, în ce priveste existenta indiciilor temeinice de comitere a infractiunilor, instanta a avut în vedere întregul probatoriu administrat în timpul urmaririi penale.
În egala masura a constatat ca se mentin si temeiurile prev. de art. 148 alin.1 lit. f Cod procedura penala având în vedere atât limitele de pedeapsa prevazute de lege cât si împrejurarea ca cercetarea inculpatilor în stare de liberate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, fata de natura si modalitatea de comitere a infractiunilor retinute în rechizitoriu, pe timp de noapte, prin patrunderea în domiciliul partii vatamate, prin întreruperea curentului electric, prin lovirea acesteia cu un corp dur de catre inculpatul R.C., provocându – i vatamare corporala si prin imobilizare, în scopul de a fi sustrase sume de bani din locuinta, existând temerea ca lasarea inculpatilor în libertate ar putea duce la comiterea altor fapte penale.
Fata de considerentele mentionate si tinând cont de dispozitiile art. 160 raportat la art. 3001 alin.1 si 3 Cod procedura penala, instanta a apreciat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatilor dispusa prin încheierea nr. 16/9 august 2012 si pentru buna desfasurare a procesului penal, a considerat ca se impune în continuare privarea lor de libertate, astfel ca a mentinut starea de arest preventiv a acestora.
