Curtea de Apel Cluj, Secţia I civilă, decizia nr. 343 din 27 ianuarie 2012
I. Prin sentinţa civilă nr. 3442 din 25 noiembrie 2010 a Judecătoriei Zalău, s-a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul C.C. împotriva pârâţilor B.E., V.I., S.M., S.E., S.S., S.N., M.I., M.G., V.M., M.S., M.I., M.I. şi M.F.F.
Pe cale de consecinţă, s-a stabilit hotarul dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul e – f – g marcat prin culoare albastră în amândouă lucrările de expertiză întocmite în cauză, identic cu hotarul avut în vedere de instanţă la soluţionarea acţiunii în revendicare între aceleaşi părţi, care a format obiectul dosarului nr. 4046/1997, aliniament B-C-D-E.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea întabulării pârâţilor.
Au fost compensate în întregime cheltuielile de judecată suportate de părţi.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în principal, următoarele:
Reclamantul şi pârâţii au în proprietate suprafeţe de teren intravilan învecinate, situate în municipiul Zalău.
Terenurile au fost identificate la faţa locului prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză.
Rolul instanţei în caz de litigiu între proprietarii fondurilor învecinate cu privire la amplasamentul liniei care desparte proprietăţile lor este să reconstituie hotarul la origine nelitigios în funcţie de elementele faptice care se regăsesc în situaţia de la faţa locului.
Prin sentinţa civilă nr. 930 din 21.02.2002 a Judecătoriei Zalău, s-a admis acţiunea pârâţilor din această cauză şi reclamantul C.C. a fost obligat să le predea suprafaţa de 1800 mp înscrisă în CF nr. 7336 Zalău nr. top 1570/2/1/5/1/2/b/2/5 – 1570/2/2/c/1.
Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 219 din 08.07.2002 a Tribunalului Sălaj, iar recursul prin decizia civilă nr. 2258/2002 din 31.10.2002 a Curţii de Apel Cluj. S-a reţinut că susţinerea reclamantului în sensul că pârâţii nu sunt proprietarii terenului revendicat este nefondată întrucât a fost respinsă, definitiv şi irevocabil, inclusiv acţiunea reclamantului pentru anularea titlului pârâţilor prin sentinţa civilă nr. 5192 din 03.12.1999 a Judecătoriei Zalău.
Linia despărţitoare dintre proprietăţile părţilor nu poate fi decât linia avută în vedere la soluţionarea acţiunii în revendicare, pe baza raportului de expertiză, în caz contrar s-ar încălca dreptul de proprietate al pârâţilor şi s-ar aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti.
Faţă de acestea, instanţa a stabilit hotarul dintre proprietăţile părţilor pe aliniamentul e – f – g marcat prin culoare albastră în amândouă lucrările de expertiză întocmite în cauză, identic cu hotarul avut în vedere de instanţă la soluţionarea acţiunii în revendicare între aceleaşi părţi, care a format obiectul dosarului nr. 4046/1997, aliniament B – C – D – E.
De asemenea, raportat la aceste considerente, instanţa a respins ca nefondat capătul de cerere privind anularea întabulării pârâţilor. Acest capăt de cerere are caracterul unei acţiuni de rectificare a cărţii funciare.
În drept, instanţa a reţinut că rectificarea cărţii funciare se poate dispune, potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, numai dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greşit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului. Reclamantul nu deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă care să constate vreunul din cele patru cazuri prevăzute expres de lege, ba dimpotrivă.
II. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul C.C., respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 57 din 13 septembrie 2011 a Tribunalului Sălaj.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că linia de hotar propusă este aceea care confirmă măsurători anterioare, care au stat la baza soluţionării acţiunii în revendicare, astfel că drepturile părţilor nu sunt prejudiciate.
Din probele administrate nu rezultă existenţa unei suprapuneri între proprietăţile părţilor, astfel că nu se justifică anularea întabulării pârâţilor, fiind de văzut că nici într-un asemenea caz nu s-ar modifica limitele proprietăţii reclamantului.
Linia de hotar stabilită de prima instanţă consacră juridic limita prin punerea în executare a hotărârii judecătoreşti în baza căreia actualul reclamant a fost obligat la a le preda pârâţilor o suprafaţă de teren, susţinerile sale potrivit cărora ar folosi o suprafaţă de teren mai mică decât cea al cărei proprietar este fiind contrazise de probele dosarului.
III. Împotriva acestei decizii reclamantul C.C. a declarat recurs, atât personal, cât şi prin intermediul Asociaţiei P.A., învederând că este nelegală şi netemeinică, deoarece:
a) Instanţa a săvârşit o eroare judiciară atunci când a stabilit linia de hotar pe aliniamentul e – f – g, în acest fel încălcându-se dreptul de proprietate al reclamantului recurent asupra terenului în suprafaţă de 1150 mp. Din expertizele efectuate în cauză rezultă că dreptunghiul format între punctele e – f – g, are suprafaţa de 1058 mp, fiind prejudiciat recurentul, în vreme ce pârâţii ocupă abuziv o suprafaţă de 1800 mp teren.
b) Expertiza efectuată de expertul U.E. în dosarul nr. 4046/1997 al Judecătoriei Zalău a fost incompletă, din dreptunghiul format între punctele B – C – D – E ale planului de situaţie rezultând o suprafaţă de 944 mp în loc de 1150 mp. De asemenea, sentinţa civilă nr. 930/2002 a Judecătoriei Zalău este nulă, ea necorespunzând cu realitatea din teren.
c) Expertiza efectuată în dosarul nr. 4046/1997 este incompletă şi pentru că nu s-a stabilit amplasarea exactă a suprafeţei de 10000 mp teren cuprinsă în titlul de proprietate al pârâţilor, lipsind şi schiţa de întabulare.
d) În fapt, între terenul în suprafaţă de 1150 mp ce îi aparţine recurentului şi acela în suprafaţă de 1000 mp al pârâţilor M. există o suprafaţă disponibilă de 1800 mp teren ce îi aparţine statului, la această concluzie ajungând şi expertul A.N., a cărui lucrare de expertiză, deşi, completă, nu a fost luată în considerare.
Deşi Primăria Zalău recunoaşte că în mod greşit s-a menţionat în titlul de proprietate emis în favoarea familiei M.A., str. P. în loc de str. R., modificarea acestui titlu nu este însă posibilă decât pe calea unei acţiuni în justiţie.
e) Recurentul mai are de recuperat 2800 mp teren conform Legii nr. 247/2005, motiv pentru care a solicitat suspendarea acţiunii în grăniţuire, însă nu i-a fost admisă această cerere. Familia M. ocupă însă abuziv suprafaţa de 2800 mp teren, existând şi riscul de a se ajunge la trasarea a două linii de graniţă între proprietăţi.
IV. Pârâţii intimaţi au formulat întâmpinare, solicitând în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece nu se sprijină pe motive de nelegalitate, iar în subsidiar, ca nefondat.
V. Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum bine a reţinut prima instanţă, confirmat apoi în apel, între părţi au existat în timp mai multe procese finalizate cu hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat şi, deci, de avut în vedere, în limitele legii, şi în prezenta cauză.
Este de avut în vedere, sub acest aspect, că prin sentinţa civilă nr. 5192/03 decembrie 1999 a Judecătoriei Zalău, devenită irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, a fost respinsă acţiunea înaintată de reclamantul C.C. pentru anularea titlului de proprietate nr. 41726/19838/13.04.1994 emis în favoarea lui M.A. pentru suprafaţa de 1 ha şi 5800 mp teren.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 930 din 21 februarie 2002 a Judecătoriei Zalău, devenită irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului, a fost admisă acţiunea în revendicare promovată de actualii pârâţi, C.C. fiind obligat a le preda reclamanţilor din acel proces suprafaţa de 1800 mp teren înscrisă în CF nr. 7336 Zalău, nr. top 1570/2/1/5/1/2/b/2/5 şi nr. top 1570/2/2/c/1.
Aceste hotărâri judecătoreşti nu puteau fi ignorate în prezentul proces, atât prima instanţă, cât şi cea de apel, statuând în mod corect că linia de hotar dintre proprietăţile părţilor trebuie să corespundă aceleia stabilite în cadrul acţiunii în revendicare ce s-a admis în beneficiul actualilor pârâţi prin sentinţa civilă nr. 930/2002 a Judecătoriei Zalău, sus-evocată. Altfel, s-ar ajunge la nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi intrate în puterea lucrului judecat, ceea ce nu este îngăduit, căci s-ar tinde la înlăturarea ori cel puţin modificarea celor deja stabilite.
Aceasta este raţiunea pentru care nu s-ar putea proceda, în procesul de faţă, nici la analiza corectitudinii expertizei efectuate de expertul U.E. în anterioara acţiune în revendicare, după cum nu s-ar putea trece nici la reanalizarea legalităţii şi temeiniciei sentinţei civile nr. 930/2002 a Judecătoriei Zalău, cercetându-se dacă suprafaţa de teren aferentă perimetrului B – C – D – E are sau nu o suprafaţă conformă cu ceea ce recurentul C.C. apreciază că ar corespunde dreptului său de proprietate socotit în integralitatea sa.
Dintr-o asemenea perspectivă, nu pot fi primite nici susţinerile recurentului privitoare la nelegalitatea sentinţei civile nr. 930/2002 a Judecătoriei Zalău ori la caracterul incomplet al expertizei topografice efectuate în acel proces, căci s-ar tinde la rejudecarea unui proces soluţionat pe fondul său printr-o hotărâre irevocabilă.
În ce priveşte aspectele privitoare la amplasarea concretă, cu determinarea limitelor ei exacte, a suprafeţei de 10000 mp teren cuprinsă în titlul de proprietate al pârâţilor, acestea sunt chestiuni de fapt, dependente de aprecierea probelor, astfel că prezenta instanţă nu ar putea, în cadrul unui recurs întemeiat pe prevederile art. 304 C.pr.civ., să treacă la cercetarea lor, Curtea putând analiza doar chestiuni de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.
Tot astfel trebuie privite şi susţinerile potrivit cărora una dintre limitele suprafeţei de 1000 mp ar fi strada Romană, din greşeală menţionându-se în titlul de proprietate strada Porolissum.
În ce priveşte corectitudinea menţiunilor conţinute în titlul de proprietate al pârâţilor, atâta vreme cât acesta nu a fost anulat ori modificat în condiţiile legii, el trebuie prezumat valabil juridic şi, deci, producător de efecte, constituind pentru pârâţi o dovadă a dreptului de proprietate asupra terenurilor arătate în cuprinsul său.
Dacă în viitor recurentul va dobândi, în baza Legii nr. 247/2005, dreptul de proprietate asupra unei noi suprafeţe de teren, se vor analiza la acel moment implicaţiile asupra situaţiei juridice a părţilor.
În raport de cele ce preced, recursul se va respinge în baza art. 312 raportat la art. 304 C.pr.civ., instanţele hotărând cu interpretarea şi aplicarea corectă a legii.
În baza art. 274 C.pr.civ., va fi obligat recurentul la a-i plăti intimatei B.E. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial
