Dosar nr. ____/258/2007
JUDECĂTORIA MIERCUREA CIUC – JUDEŢUL HARGHITA
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 270 din 13 februarie 2009
Pretenţie întemeiată pe dispoziţiile art. 992-997 Cod civil.
Sub nr.XXX/258 la data de 16.08.2007 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe cererea reclamantului N.R., prin care, în contradictoriu cu pârâtul B.L., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 2105,45 lei reprezentând plată nedatorată şi a sumei de 3000 lei reprezentând prejudiciul patrimonial şi beneficiul nerealizat de pe urma plăţii datoriei inexistente. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că în fapt, la data de 25 aprilie 2005 a intervenit între reclamant şi pârât un contract autentic de împrumut. Prin acest contract reclamantul s-a obligat ca până la data de 25.07.2005 să restituite suma de 1801 lei, echivalentul a 500 de euro, sumă ce i-a fost împrumutată de pârât. Neavând posibilitatea îndeplinirii obligaţiei asumate la termen, cu acordul pârâtului a achitat suma de 500 de euro în rate întocmind în acest sens un înscris sub semnătura privată.
În aprilie 2006 când a achitat ultima rată pârâtul i-a pretins reclamantului o dobândă de 650 euro până la dat de 25 februarie 2006, fapt ce reiese din scrierea făcută de acesta în josul înscrisului sub semnătură privată, când în contractul intervenit între părţi se prevede că împrumutul se face fără dobândă şi fără alte condiţii în afară de cele privind restituirea.
Deoarece reclamantul nu a fost de acord cu această plată, pârâtul a trecut la investirea cu formulă executorie a contractului intervenit între părţi şi la realizarea dreptului pretins de acesta pe calea executării silite, înfiinţându-se poprirea asupra veniturilor salariale ale reclamantului.
Astfel, reclamantul arată că a plătit de două ori aceeaşi datorie, poprirea fiind înfiinţată de pârât cu rea credinţă, pentru o datorie inexistentă.
Reclamantul mai arată că pe parcursul perioadei în care a fost înfiinţată poprirea nu a putut beneficia de nici un fel de adeverinţă cu privire la veniturile sale salariale în vederea contractării unui eventual împrumut bancar sau pentru alte scopuri.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 992-997 Cod civil.
În probaţiune s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Anexat cererii sale reclamantul a depus la dosar în copie: contract de împrumut autentic, înscris sub semnătură privată privind plata datoriei, traducerea autorizată a acestuia, somaţie de la biroul executorului judecătoresc, comunicare privind adresa de înfiinţare a popririi, adeverinţă loc de muncă privind reţinerile ce s-au efectuat.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, arătând că, fiind prieten cu reclamantul, i-a împrumutat acestuia suma de 350 euro în luna martie 2005 şi 500 euro în aprilie 2005.
Având încredere în reclamant, pârâtul nu a întocmit contract de împrumut pentru suma de 350 euro împrumutată în martie 2005.
Deoarece nu a restituit nimic din suma de 350 euro, când i s-a solicitat împrumutul de 500 euro în aprilie 2005 a întocmit contractul autentic de împrumut la notarul public.
La data de 25.11.2005, din datoria totală de 850 euro, reclamantul i-a restituit pârâtului suma de 100 euro. Pârâtul arată că a întocmit cu reclamantul un înscris sub semnătură privată prin care s-a stabilit o penalitate pentru întârzierea de 7 luni în sumă de 150 euro şi că următoarea plată de 100 euro să fie achitată la 16 decembrie 2005. Se arată că în declaraţia redactată de reclamant în luna februarie 2006, în partea de jos a paginii, este menţionat faptul că reclamantul recunoaşte că după 25 februarie 2006 a mai rămas o datorie de 500 euro plus 150 euro. Se mai precizează că reclamantul a recunoscut şi în faţa executorului judecătoresc că ratele restituite erau din prima sumă împrumutată şi că este de acord cu recuperarea datoriei din salariu, în rate, în baza titlului executoriu.
Se menţionează că reclamantul nu a contestat executarea silită.
Anexat întâmpinării s-a depus la dosar un înscris sub semnătură privată.
La data de 21.09.2007 reclamantul a formulat precizare prin care arată că îşi întemeiază pretenţiile pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului şi a reclamantului şi s-a efectuat, la cererea pârâtului expertiza grafică a înscrisului sub semnătură privată depus odată cu întâmpinarea de pârât, aflat la fila 14 din dosar.
La data de 28.01.2009 pârâtul a formulat note de şedinţă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii.
În motivarea excepţiilor se arată că din acţiunea reclamantului ar rezulta că de fapt aceasta reprezintă o cerere de întoarcere a executării silite şi restabilire a situaţiei anterioare, solicitându-se şi cheltuieli de executare. Invocarea motivului că datoria nu există deoarece a fost achitată ar fi un motiv de contestaţie la executare. Se arată că deoarece reclamantul nu a formulat contestaţie la executare până la finalizarea acesteia, controlul instanţei cu privire la actele de urmărire nu mai este posibil în cadrul unei acţiuni întemeiate pe un principiu general de drept civil, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză.
Aplicarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză ar fi fost posibilă în cazul în care datoria ar fi fost executată de bună voie şi nu prin executare silită.
Cu privire la întoarcerea executării se arată că această procedură reglementată de art.404 ind.1-3 Cod pr. civ. este o procedură specială aplicabilă doar în cazul în care titlul executoriu este desfiinţat. În consecinţă, această condiţie nefiind îndeplinită, o acţiune pentru întoarcerea executării este inadmisibilă.
Cu privire la excepţia tardivităţii, pârâtul arată că singura cale prin care ar fi putut fi admisă acţiunea reclamantului ar fi fost contestaţia la executare, care însă nu a fost înaintată în termen, fiind astfel tardivă.
La termenul din data de 30.01.2009 au fost puse în discuţia părţilor excepţiile invocate. Instanţa a luat act de renunţarea pârâtului la excepţia tardivităţii acţiunii reclamantului.
Atât reclamantul cât şi pârâtul au formulat concluzii scrise cu privire la excepţiile invocate şi cu privire la fondul cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Între părţi, la data de 25.04.2005, s-a încheiat un contract autentic de împrumut pentru suma de 500 euro.
Conform afirmaţiilor pârâtului, acesta i-a mai împrumutat anterior suma de 350 euro din care reclamantul nu a restituit decât suma de 100 euro. Drept urmare, pârâtul pretinde că a întocmit înscrisul sub semnătură privată depus la dosar la fila 14 şi în traducere la fila 22. Pârâtul afirmă că s-a înţeles cu reclamantul ca pentru întârzierea plăţii celor 350 euro reclamantul să-i plătească o dobândă de 150 euro.
La interogatoriul administrat reclamantul a recunoscut că a fost de acord cu dobânda cerută însă pentru neplata sumei de 500 euro şi nu pentru suma de 350 euro pe care nu a recunoscut că a primit-o de la pârât cu titlu de împrumut. De asemenea a arătat că pârâtul i-a cerut de fapt o dobândă de 50 euro pe lună pentru suma de 500 euro. Referitor la plăţile consemnate în înscrisul de la fila 3 reclamantul a afirmat că deşi el consideră că a plătit împrumutul de 500 euro, pârâtul le-a considerat ca fiind dobânda la suma de 500 euro.
Prin cererea formulată reclamantul a pretins restituirea sumei de 500 euro ce a făcut obiectul executării silite pe motiv că deja plătise această sumă.
Din înscrisul sub semnătură privată de la fila 3 ar rezulta că reclamantul a plătit anterior punerii în executare a contractului autentic întreaga sumă împrumutată.
Cu privire la înscrisul de la fila 14, depus de pârât în vederea dovedirii existenţei unei datorii mai mari care ar fi cuprins şi suma de 350 euro neplătită de reclamant, prin expertiza grafică efectuată în cauză s-a dovedit că acesta nu a fost semnat de reclamant, rezultând astfel că a fost întocmit numai de pârât.
În consecinţă, rezultă că într-adevăr, asupra împrumutului în sumă de 500 euro, s-a dovedit faptul că acesta a fost achitat în întregime de reclamant anterior punerii în executare a contractului autentic de împrumut.
Cu toate acestea, de la punerea în executare silită a contractului şi până la finalizarea executării sumei prin poprire, reclamantul nu a formulat contestaţie la executare în cadrul căreia putea să-şi expună şi valorifice dovezile cu privire la plata datoriei.
Îmbogăţirea fără justă cauză poate fi, în cazul de faţă, rezultatul plăţii nedatorate, cvasicontract definit ca fiind “faptul licit şi voluntar, din care se naşte o obligaţie către o altă persoană sau obligaţii reciproce între părţi” (art.986 Cod Civil). În speţă, fapta generatoare de obligaţii ar putea fi considerată plata datoriei efectuată de reclamant. Plata efectuată de reclamant anterior popririi, nu putea fi considerată însă nici ilicită nici nedatorată deoarece la data când aceste plăţi au fost efectuate datoria exista şi era consfinţită printr-un act autentic. Nedatorată poate fi considerată plata efectuată prin poprire asupra veniturilor salariale ale reclamantului, însă această plată nu mai poate fi considerată un fapt voluntar odată ce este rezultatul unei executări silite.
Pe de altă parte, atâta vreme cât reclamantul, pentru recuperarea sumelor poprite, a avut la îndemână calea contestaţiei la executare, procedură specială prevăzută de lege tocmai în acest scop, pe care nu a folosit-o, nu este admisibilă o cerere întemeiată pe îmbogăţirea fără justă cauză, acţiune pusă la îndemâna celor care nu mai au altă cale de recuperare a creanţei pretinse.
În consecinţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât va fi admisă, urmând ca acţiunea reclamantului să fie respinsă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.274 Cod pr. civ., reclamantul urmează să fie obligat la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1295 lei, reprezentând costul expertizei grafice şi onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantului, invocată de pârât.
Respinge acţiunea reclamantului N.R., cu domiciliul în municipiul Miercurea Ciuc, str. cu, nr., sc., ap., judeţul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul B. L., cu domiciliul în municipiul Miercurea Ciuc, str., nr., sc., ap., judeţul Harghita.
Obligă reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1295 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.02.2009.
