GARANTAREA DREPTULUI DE APĂRARE. CAZURI DE CASARE ÎN RECURS
-art. 6 Cod penal;
-art. 385 pct. 10,17,18 Cod procedură penală
Dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.
Dacă, atât la urmărirea penală cât şi la judecarea cauzei în primă instanţă, cauza a fost judecată în lipsa inculpatului, motiv pentru care în apel acesta a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se da posibilitatea să beneficieze de apărare în toate gradele de jurisdicţie, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei solicitări, constituie motiv de casare.
Prin sentinţa penală nr. 785/19.11.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 211 alin. 2) lit. b) şi c) Cp., cu aplic. art. 37 alin. 1) lit. a) Cp., a condamnat pe inculpatul D. A. A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
In baza art. 61 alin. 1) Cp., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 377/06.02.2006 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 5923/2005, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2006.
În baza art. 61 alin. 1) Cp., a contopit pedeapsa de 5 ani stabilită prin prezenta cu restul de 277 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 377/06.02.2006 pronunţată de Judecătoria Giurgiu în dosarul nr. 5923/2005, definitivă prin neapelare la data de 22.02.2006, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care aplică un spor de 2 luni, inculpatul urmând să execute 5 ani şi 2 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1) lit. a) şi b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri, şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
În baza art. 88 Cp., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 20 de ore, luate prin ordonanţa din data de 10.11.2006, începând cu ora 04: 15 din data de 10.11.2006, până la ora 00: 15 din data de 11.11.2006.
În baza art. 14 şi 346 C.p.p., s-a luat act că partea vătămată B. G. C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. 1) lit. b) Cp., s-a respins cererea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale în privinţa şurubelniţei cu două capete drept şi stea şi perechii de mănuşi albastre din material textil, uzate, depuse la camera corpurilor delicte de la Secţia 22 Politie, conform dovezii seria AB nr. 0020831. În baza art. 191 alin. 1) C.p.p., a fost’ obligat inculpatul la plata a 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în data de 10.11.2006, în jurul orei 23:00, inculpatul D. A. A. a pătruns, fără forţarea încuietorilor, în autoturismul marca Dacia Solenza, cu număr de înmatriculare AG-83-BRL, parcat în spatele Complexului Compasului situat pe Bulevardul Timişoara din sectorul 6 al mun. Bucureşti, aparţinând părţii vătămate B. G. C. Acesta a luat din interiorul torpedoului un DVD ” Adult”, şi faţa detaşabilă a radiocasetofonului pe care l-a aşezat în caseta specială. Inculpatul a lăsat aceste bunuri pe un spaţiu verde aflat la aproximativ 10 metri de autoturism, lângă un copac. Inculpatul a revenit la autoturism după 20-30 de minute, a reintrat în autoturism pe portiera stânga faţă, şi în timp ce se afla în interiorul autoturismului a fost surprins de către partea vătămată care l-a tras pe inculpat în afara autoturismului. în încercarea de a scăpa, inculpatul a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate, care la rândul său l-a lovit pe inculpat. Când partea vătămată a început să strige după ajutor, a intervenit martorul C. D. care asigura paza la un obiectiv aflat în apropiere (depozitul “Stenyon”), cei doi reuşind să îl imobilizeze pe inculpat, după care partea vătămată a chemat organele de poliţie .
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel peste termen inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei sale condamnări. În subsidiar, s-a reţinut o greşită încadrarea juridică a faptei întrucât nu s-a dovedit că a exercitat violenţe asupra părţii vătămate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în tentată de furt calificat sau tentativă de tâlhărie.
Prin decizia penală nr. 618/A/29.10.2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală a respins apelul peste termen declarat de inculpat, ca nefondat reţinând că s-a probat cu certitudine existenţa faptei de tâlhărie şi a vinovăţiei inculpatului în săvârşirea acesteia, motivarea primei instanţe sub aceste aspecte fiind însuşită de tribunal.
Împotriva acestei deciziei, inculpatul a declarat recurs inculpatul solicitând că din perspectiva cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10,17 şi 18 Cod procedură penală să se aibă în vederea că atât urmărirea penală, cât şi judecarea cauzei în primă instanţă s-a desfăşurat în lipsa inculpatului, motiv pentru care în apel s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a i se da posibilitatea să beneficieze de apărare, însă instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestei solicitări.
În subsidiar, a solicitat casarea hotărârii atacate în sensul schimbării încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 209 lit. e şi g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi aplicarea unei pedepse orientate către minimul special.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate având în vedere criticile aduse, precum şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
În cauză, împotriva sentinţei de condamnare, inculpatul a declarat un apel peste termen motivând că a lipsit atât la judecată, cât şi la pronunţare, apel care nu a fost examinat de instanţa de apel prin prisma îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 365 Cod procedură penală, ci a fost examinat direct pe fondul acestuia, ca şi cum ar fi un apel declarat în termen.
Curtea apreciază că o asemenea abordare înfrânge raţiunea pentru care legiuitorul a făcut o diferenţă între cele două categorii de apeluri.
Relaţiile furnizate la dosar de Penitenciarul Rahova şi consemnate prin referatul încheiat la 25.09.2008 (fila 11 verso dosar) nu au fost examinate în nici un mod de tribunal, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 Cod procedură penală, în sensul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale pentru părţi de natură să garanteze drepturile procesuale şi să influenţeze soluţia procesului.
Constatarea unei asemenea lipse, ar putea părea într-o primă abordare inutilă, în condiţiile în care nu s-ar putea da o soluţie în favoarea inculpatului cu privire la apelul peste termen având în vedere principiul non reformatio in pejus, însă Curtea apreciază că are legătură directă cu garantarea tuturor drepturilor care decurg din calitatea de parte şi cu soluţia pe fond a procesului. În acest sen, are legătură cu critica inculpatului referitoare la nelegalitatea deciziei pronunţate în apel care nu a examinat modul în care a fost exercitat dreptul la apărare în toate fazele procesului penal, dat fiind lipsa inculpatului în aceste faze.
Reţinerea acestei critici face inutilă examinarea cauzei pe fond, instanţa de judecată urmând să se pronunţe asupra acestor aspecte după examinarea apelului peste teren sub aspectul îndepliniri condiţiilor acestuia şi în strânsă legătură cu acesta, a modului în care inculpatul a beneficiat de apărare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecată la instanţa de apel.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
(Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I-a Penală – Decizia penală nr. 73/20 ianuarie 2009)
