Liberare provizorie sub control judiciar. Temeinicie.
Având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, precum şi împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanţa apreciază că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. pen., înch. nr. 23/F/2 martie 2012
Prin cererea înregistrată inculpatul MPV a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că este cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 69 D/P/2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud.
Examinând actele şi lucrările dosarului cu nr. 69 D/P/2008 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, instanţa constată că cererea este neîntemeiată pentru motivele arătate în continuare:
Prin Încheierea penală nr. 9/CC/20 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în dosarul nr. 272/112/2012 a fost admisă propunerea formulată de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 69 D/P/2008 şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe durata a 29 de zile, începând cu data de 20 ianuarie 2012 pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi falsificarea de instrumente de plată electronică, prev. de art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, apreciindu-se că sunt incidente cerinţele art. 143 Cod procedură penală şi 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive a fost respins ca nefondat prin Încheierea penală nr. 137/26.01.2012 a Curţii de Apel Cluj.
Ulterior, prin Încheierea penală nr. 14/15 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, cu încă 30 de zile (până la 18 martie 2012), apreciindu-se că subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive.
Recursul declarat de inculpat împotriva acestei din urmă încheieri a fost de asemenea respins ca nefondat prin Încheierea penală nr. 263/17 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj – Secţia Penală.
La câteva zile după respingerea recursului inculpatul a formulat prezenta cerere, solicitând liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt îndeplinite condiţiile legale.
Examinând cererea petentului – inculpat instanţa constată că într-adevăr formal, toate condiţiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, pentru admiterea cererii pe lângă condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu mai este necesar ca aceasta să fie şi întemeiată. Sub acest din urmă aspect, având în vedere natura şi gravitatea deosebită a faptelor săvârşite precum şi împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanţa apreciază că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Raportat la probele existente la dosar instanţa apreciază că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Infracţiunile de care este acuzat inculpatul, de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice şi respectiv, falsificare de instrumente de plată prev. de art. 25 şi art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, aspect dezvoltat şi argumentat pe larg şi în considerentele Încheierii penale nr. 137/26.01.2012 a Curţii de Apel Cluj prin care s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive.
Aplicarea dispoziţiilor legale care reglementează liberarea provizorie sub control judiciar se poate justifica în cazul unor infracţiuni mai puţin grave, luându-se în considerare şi încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate, nu va mai săvârşi şi alte infracţiuni şi că îşi va îndeplini obligaţiile care i se impun. Sub acest aspect este de observat că nu au fost găsite cu ocazia percheziţiei toate dispozitivele care servesc la falsificarea instrumentelor de plată electronice care se presupune că le-a deţinut inculpatul. De asemenea, cercetările penale în acest dosar se desfăşoară şi privitor la efectuarea de retrageri frauduloase de numerar, faptă prev. de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002, pentru care s-a început urmărirea penală, în legătură cu care este în derulare administrarea unor probe prin comisie rogatorie de către autorităţile franceze în contextul în care există indicii certe că inculpatul a efectuat retrageri frauduloase cu cărţi de credit falsificate.
În consecinţă, având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, de impactul negativ produs asupra întregii colectivităţi, instanţa apreciază că în această fază a procesului penal se impune cercetarea acestuia în continuare în stare de arest.
Se mai reţine că prezenta cerere a fost formulată după un interval scurt, de 3 zile, de la pronunţarea Încheierii penale nr. 263/17 februarie 2012 a Curţii de Apel Cluj prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, hotărâre în cuprinsul căreia instanţa de recurs a relevat pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării inculpatului în stare de libertate. Ulterior hotărârii pronunţate de instanţa de recurs nu au intervenit elemente noi pe baza cărora să se poate aprecia că cercetările în prezenta cauză pot continua în bune condiţii cu inculpatul în stare de libertate.
