În doctrina penală (M.Zayneak – Drept Penal partea generală vol.II 1976, pag.84) s-a arătat că, în cazul intenţiei indirecte, infractorul faţă de rezultatul pe care îl prevede, are o atitudine indiferentă de acceptare a acestuia, întrucât acesta nu face nimic pentru preîntâmpinarea rezultatului, rămâne pasiv, iar în cazul culpei cu prevedere, rezultatul prevăzut nu este acceptat, neacceptarea rezultând din atitudinea făptuitorului care speră să-l preîntâmpine bazându-se pe elemente directe care ţin de împrejurările în care are loc activitatea, proprietăţile instrumentului cu care se acţionează (vizibilitate bună, frâne bune), ca şi pe elemente subiective (calitate de bun conducător auto, experienţă îndelungată în conducere), ceea ce nu este cazul de faţă.
S-a constatat că infracţiunea de omor a victimei a fost comisă de inculpat printr-o acţiune ce a fost efectuată prin acte de omisiune, adică printr-o atitudine pasivă, deoarece era obligat să intervină pentru a înlătura cauza care ar provoca moartea victimei.
Există o legătură de cauzalitate între activitatea desfăşurată de inculpat ?i rezultatul acesteia, fiind susceptibilă a produce decesul ulterior al victimei, fiind lăsată fără ajutor şi chiar abandonând-o în condiţiile precizate.
Astfel, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de 188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
Având în vedere conduita total necorespunzătoare a inculpatului care a dat dovadă de o totală lipsă de compasiune, precum ?i atitudinea acestuia de neasumare a responsabilităţii faptei sale, Curtea a constatat că nu este întemeiată aplicarea unei pedepse constând în minimul special de 10 ani închisoare prevăzut pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 cod penal, impunându-se majorarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanţa de fond de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Art. 16 alin.(3) lit. b) cod penal
Art. 188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal
Curtea constată că prin sentinţa penală nr. 128 din data de 07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 9045/118/2013, s-a hotărât:
„În baza art.386 alin.1 Cod.proc.pen.
Schimbă încadrarea juridică din infracţiunea de omor calificat, prev. de art.174 – art.175 lit.i Cod penal 1969 în infracţiunea de omor, prev. de art.188 alin.1 Cod penal.
În baza art.188 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de omor:
Condamnă pe inculpatul […], cu domiciliul ales pentru măsura arestului la domiciliu, în Constanta, …, la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a şi b Cod penal pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.65 Cod penal
Interzice inculpatului […] exerciţiul drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a şi b Cod penal.
În baza art.404 alin.4 lit.b Cod.proc.pen. rap. la art.399 alin.1 Cod.proc.pen.:
Menţine măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul […].
În baza art.404 alin.4 lit.a Cod.proc.pen. şi art.72 alin.1 Cod penal:
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului […] perioada reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu, cu începere de la data de 26.07.2013 la zi.
În baza art.397 alin.1 Cod.proc.pen. şi art.25 alin.1 Cod.proc.pen. rap. la art.1357 Cod civil:
Admite, în parte, pretenţiile civile formulate de partea civilă […].
Obligă inculpatul […] la plata de despăgubiri civile în cuantum de 25.000 lei reprezentând despăgubiri materiale şi respectiv 250.000 lei reprezentând daune morale către partea civilă […].
Obligă inculpatul […] la plata de despăgubiri civile, reprezentând prestaţie periodică în favoarea minorei […], prin reprezentant legal […], în cuantum de 20.000 lei pentru perioada august 2013 – martie 2015 şi câte 1000 lei lunar începând cu data de 07.04.2015 şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Obligă inculpatul […] la plata sumei de 6176,78 cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa.
Face aplicarea dispoziţiilor art.7 din Legea nr.76/2008 cu privire la prelevarea probelor biologice de la inculpatul […].
În baza art.274 alin.1 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul […] la plata sumei de 7000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.”
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, cu nr. 1517/P/2013 din data de 21.10.2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului […] pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art.174 – art.175 lit.i Cod penal 1969.
Prin actul de inculpare s-a reţinut că în dimineaţa zilei de 19.07.2013, în jurul orelor 9.00, numita […] – mama victimei […], a sesizat serviciul de urgenţă 112 relatând că într-una din camerele de la parterul Vilei […], pe care o deţine în Staţiunea […], pe strada […], pe pat se află fiul ei […] în stare de inconştienţă, prezentând leziuni sângerânde şi o umflătură la nivelul capului, fără a cunoaşte cauza producerii ei.
S-au luat măsuri de transportarea victimei la Spitalul Clinic Judeţean de urgenţă Constanţa, loc unde a fost internat, fiind în stare de comă.
La data de 23 iulie 2013 a intervenit moartea numitului […], aceasta fiind de natură violentă şi, conform concluziilor provizorii medico-legale, ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale, urmarea unui traumatism cranio-cerebral grav cu fractură de boltă şi bază de craniu. Leziunile traumatice s-au putut produce în noaptea de 18/19.07.2013, prin lovire şi zgâriere de corpuri şi plan dur prin cădere, între leziunile traumatice cranio-cerebrale şi cauza morţii existând legătură de cauzalitate directă şi imediată.
S-a reţinut că în seara zilei de 18.07.2013, în jurul orelor 22.00, victima […] s-a întâlnit cu inculpatul […] la Vila „[…]”, aceştia fiind prieteni. Victima deţinea un autoturism marca JEEP RUBINCON cu număr de înmatriculare […], iar inculpatul […] s-a deplasat din Constanţa în loc. […] cu un autoturism WV CADDY cu nr. de înmatriculare […]. Aceştia au consumat iniţial vin la sediul Vilei […], după care s-au deplasat cu autoturismul proprietatea victimei, pe raza Staţiunii […], mergând în localuri publice şi discoteci, locuri unde au continuat să consume băuturi alcoolice, în compania a două tinere care nu au fost identificate.
În jurul orelor 03.00 inculpatul şi victima s-au deplasat cu cele două tinere dinspre discoteca […] spre Vila „[…] pe strada …, de această dată autoturismul fiind condus de către inculpat.
Inculpatul în declaraţia sa a negat faptul că a condus autovehiculul, dar ulterior revine şi precizează că a făcut-o numai din locul în care victima a căzut pe asfalt, până la Vila […], fiind conştient că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, acceptând acest lucru sub pretextul că victima […] se afla în stare avansată de ebrietate.
În momentul ajungerii pe str. […] în dreptul imobilului cu nr.[…], loc unde martorul […] deţine un magazin cu program Non-Stop, fiind în prezenţa prietenei sale, martora […], au constatat că inculpatul […] a oprit autoturismul în faţa magazinului, din care a coborât victima ce se afla pe bancheta din dreapta-faţă, pentru a cumpăra un pachet de ţigări KENT 8.
Din declaraţia celor doi martori oculari a rezultat că inculpatul, în dorinţa sa de a opri autoturismul în faţa magazinului şi având în vedere direcţia din care venea, a efectuat o manevră de intrare pe contrasens şi apoi a oprit autoturismul în faţa magazinului.
Martorii precizaţi mai sus, în declaraţiile lor, au arătat că au vândut victimei […] un pachet de ţigări KENT 8.
De precizat faptul că, în timpul cercetării locului faptei s-a găsit în buzunarul pantalonilor pe care victima îi purta, un pachet de ţigări marca KENT 8 nedesfăcut, ceea ce confirmă cele declarate de martorii […] şi […].
După cumpărarea pachetului de ţigări, din declaraţia aceloraşi martori de mai sus, rezultă că victima nu şi-a mai ocupat locul pe bancheta din faţă a autoturismului, ci s-a urcat pe bara din spate a acestuia şi de aici pe partea superioară a caroseriei, ţinându-se cu mâinile atât de cadrul metalic – roll bar, cât şi de roata de rezervă a maşinii, solicitându-i inculpatului să se pună în mişcare, lucru ce s-a şi întâmplat, acesta din urmă încălcând regulile de conduită preventivă şi de circulaţie cu un autoturism pe drumurile publice.
Din declaraţiile martorilor oculari a rezultat că inculpatul, după parcurgea unei distanţe de aproximativ 10 metri şi în timp ce efectua un traseu în formă de “S” cu scopul de a intra pe banda normală de mers, întrucât în momentul cumpărării pachetului de ţigări oprise pe contrasens, şi ajungând în zona axului şoselei, victima […] scapă priza ambelor mâini, se dezechilibrează şi cade în partea lateral stângă a autoturismului, lovindu-se puternic cu capul de partea carosabilă.
Inculpatul atât personal, dar şi sesizat prin strigăte de către martorul […], ia la cunoştinţă de producerea accidentului, astfel că întoarce autovehiculul în stradă, revine cu acesta lângă victimă şi privind-o constată că se afla în stare gravă, în stare de inconştienţă, prezentând urme de sânge la nivelul capului.
Inculpatul […] analizând cu uşurinţă starea de fapt şi aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, îi solicită martorului […] să îl ajute să urce victima în autoturism, timp în care cele două persoane de sex feminin, fără a acţiona în vreun fel anume, au rămas pe bancheta din spate a autoturismului, acestea fiind şi ele în stare avansată de ebrietate, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor […] şi […].
Martorul […] constatând starea gravă a victimei […], îi solicită inculpatului […] să apeleze serviciul de urgenţă 112 pentru a i se acorda îngrijiri medicale de specialitate victimei, însă inculpatul, ignorând starea gravă a victimei, i-a precizat acestuia să nu apeleze serviciul de urgenţă, pe motiv că nu este cazul, întrucât: “aşa este […], de-aia i se spune […] NEBUNUL”. Martorii […] şi […] au arătat că inculpatul a luat la cunoştinţă că victima era în stare de inconştienţă, urinase pe ea, iar de la cap îi curgea sânge, dar a insistat să fie ajutat să o urce în autoturism, asigurându-i că se va ocupa el de victimă. Martorul […] a mai precizat faptul că, în urma căderii, victima a fost descălţată de un pantof, pe care el l-a pus în autoturism, fiind găsit a doua zi cu ocazia cercetării locului faptei.
După părăsirea locului evenimentului rutier, fără respectarea prevederilor legale şi sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul […] s-a deplasat cu autoturismul la Vila „[…], transportând victima la parterul vilei, unde a aşezat-o pe o canapea, în spaţiul destinat recepţiei şi a acoperit-o cu o pătură.
Această stare de fapt este probată cu mărturia martorei […] şi a martorului […] care au declarat că în dimineaţa zilei de 19.07.2013, la orele 4.50 s-au întors la vilă, ocazie cu care l-au văzut pe inculpatul […] în curtea vilei stând de vorbă cu două tinere, una blondă şi una brunetă şi au văzut când inculpatul îi şoptea ceva la ureche tinerei blonde, cu toate că în curtea vilei se aflau numai ei trei. De asemenea, martorii au mai precizat că, în momentul intrării în vilă pe una dintre cele două canapele din recepţie au văzut în poziţia culcat o persoană de sex bărbătesc, acoperită cu o pătură, care sufla greu şi avea picioarele neacoperite cu pătura, ocazie cu care au constatat că nu purta pantofi iar la un picior îi lipsea una din şosete. Cei doi martori au mai precizat că au urcat în vilă, s-au schimbat şi după aproximativ 10 minute au coborât din vilă, cu dorinţa de a ajunge pe plajă să vadă răsăritul soarelui, ocazie cu care au constatat că persoana întinsă pe canapea nu se mai afla acolo, nu au mai constatat nici prezenţa inculpatului în zonă, în schimb, pe cele două tinere le-au văzut în autoturismul victimei, ce se afla staţionat în stradă în fata vilei.
Din cele de mai sus rezultă că inculpatul a mutat victima de la parterul vilei de pe canapea într-una din camerele de la parterul vilei, după care a acoperit-o cu un cearşaf, abandonând-o şi a închis uşa camerei cu intenţia de a nu fi identificată victima în timp scurt, având convingerea că aceasta este în stare de comă.
În continuare, inculpatul […] a plecat cu autoturismul victimei, fiind însoţit de cele două persoane de sex feminin pe care, probabil, le-a lăsat undeva în staţiune, acesta refuzând să dea relaţii lămuritoare, în vederea identificării lor. În cele din urmă, inculpatul a parcat autoturismul victimei în apropierea vilei, în stradă, după care a plecat cu autoturismul său la Constanţa.
În urma vizionării imaginilor surprinse de camerele de supraveghere a traficului pe DN 39, rezultă că la orele 5.46 inculpatul se afla şi se deplasa prin centrul localităţii Tuzla cu autoturismul său, cu sensul de mers dinspre […] spre Constanţa, fapt contrar celor declarate iniţial de către inculpat, până să fie pus sub acuzare. În continuare, inculpatul s-a deplasat iniţial, la o locuinţă a sa de pe strada […] din Constanţa, unde a susţinut că ar fi ajuns în jurul orelor 4.20, loc unde a stat puţin, şi-a schimbat tricoul de culoare albă pe care-l purtase în acea seară, după care a plecat la domiciliul părinţilor săi, tot din Constanţa, unde s-a culcat şi a dormit până în jurul orelor 6.30-7.00, când a fost trezit de mama sa.
Din analiza concluziilor provizorii medico-legale, a Raportului de constatare medico-legală şi, în special, a Raportului medico-legal de necropsie nr. 477/A3/2013 din 10.09.2013 rezultă că moartea numitului […] a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei contuziei şi dilacerării meningo-cerebrale, urmări ale unui traumatism cranio-cerebral acut, cu fracturi de boltă şi bază de craniu. Leziunile traumatice constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire şi zgâriere de corpuri dure şi plan dur, prin cădere de la înălţime în 19.07.2013. Între leziunile cranio-meningo-cerebrale şi cauza morţii EXISTĂ LEGĂTURĂ DE CAUZALITATE DIRECTĂ, IMEDIATĂ; înainte de deces a beneficiat de îngrijiri medico-chirurgicale în condiţii de internare; moartea poate data din 23.07.2013; având în vedere tipul, localizarea şi gravitatea leziunilor traumatice cranio-cerebrale, după momentul impactului cranian victima putea să prezinte pierderea cunoştinţei sau un sindrom confuzional acut care să o pună în imposibilitatea de a comunica şi de a se deplasa singură.
Având în vedere întregul material probator de la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul se face vinovat de infracţiunea ce i se reţine în sarcină; pe întreg parcursul urmăririi penale acesta a fost nesincer, a făcut afirmaţii contradictorii sau puţin probabil a putea fi documentate din punct de vedere juridic, iar atunci când a fost sincer a relatat numai anumite aspecte, care considera că nu-l incriminează. Astfel, cu privire la momentul accidentării victimei […], inculpatul iniţial a negat că ar cunoaşte împrejurările în care a avut loc accidentul, după care a dat mai multe variante ale căderii, ultima dintre ele atunci când a declarat că spune adevărul, fiind una contrară mărturiilor făcute de martorii oculari şi nesusţinută de către inculpat cu alte mijloace de probă.
Cel de-al doilea moment important al vinovăţiei inculpatului este cel al abandonării şi ascunderii victimei […] într-una din camerele Vilei […], nu este recunoscută de către inculpat, dar având în vedere declaraţiile martorilor […]-[…] şi […] rezultă că acesta se afla împreună cu victima şi că, la un moment dat, acesta nu se afla în faţa vilei, ceea ce presupune că transportase victima în cameră unde a acoperit-o cu un cearşaf şi i-a pus pe cap o pernă, cameră despre care inculpatul cunoştea că este neocupată, deoarece cu câteva ore înainte fusese în acea cameră cu victima şi cele două tinere ce-i însoţeau.
Instanţa de fond a reţinut că inculpatul […] prin modalitatea de comitere a faptei, a prevăzut eventualitatea decesului victimei […] şi, chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat această posibilitate, ceea ce înseamnă că a săvârşit fapta cu intenţia de a ucide.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din lezarea valorilor şi relaţiilor sociale privind apărarea vieţii şi integrităţii fiinţei umane, ceea ce afectează sau periclitează ordinea publică cu implicaţii şi rezonanţe negative în rândul colectivităţii.
Prin fapta comisă de inculpat s-a creat o stare de nelinişte în rândul colectivităţii în care acesta convieţuieşte, iar prezenţa inculpatului în rândul acestora ar provoca o stare de indignare, de dezaprobare publică de natură a determina o stare de insecuritate, de a amplifica starea de tensiune în rândul publicului sau a unui grup important de persoane, de natură a crea o presiune psihică asupra martorilor care au dat sau urmează să dea declaraţii în defavoarea inculpatului, existând şi riscul de recidivare.
Inculpatul trebuia şi avea posibilitatea să prevadă rezultatul, nu l-a prevăzut sau a prevăzut rezultatul faptei sale, dar a crezut în mod uşuratic, că acesta nu se produce.
Inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă care presupune pe lângă prevedere şi o atitudine de indiferenţă faţă de rezultat, acesta ar fi trebuit să prevadă rezultatul, nu l-a prevăzut sau a prevăzut rezultatul faptei sale, dar a crezut în mod uşuratic, că acesta nu se produce. (CSJ – sentinţa penală nr. 976/1996, D nr.11/1997, pag.126).
Neprevederea rezultatului în cazul inculpatului nu apare ca o greşeală pentru a considera că aceasta a fost săvârşită din culpă în forma neglijenţei.
Inculpatul […] a dovedit indiferenţă faţă de rezultatul ce se putea produce, prin neapelarea la serviciul unic de urgenţă 112, după ce victima a căzut de pe maşină în timp ce acesta o conducea şi a rămas în stare de inconştienţă la sol, sau atunci când nu a ţinut cont şi a refuzat să sune la 112 atunci când i s-a cerut acest lucru de martori […] şi […], acest comportament caracterizând în raport cu rezultatul „decesul victimei” intenţia indirectă de omor şi nu culpa cu prevedere sau uşurinţă.
Inculpatul […] nu a făcut ceea ce se impunea în urma accidentului ce a avut loc; acesta avea obligaţia de a sesiza lucrătorii de poliţie ai serviciului rutier şi ambulanţă în vederea acordării primului ajutor şi transportul victimei la spital, a încălcat normele la care era obligat printr-o conduită contrară.
Inculpatul, prin fapta sa de a nu sesiza comiterea accidentului de circulaţie comis de acesta, soldat cu accidentarea gravă a victimei […] şi de a nu solicita ambulanţa pentru a i se acorda sprijin medical de urgenţă, transportând victima în starea de inconştienţă relatată de martorii oculari şi abandonarea acesteia într-una din camerele Vilei […], s-a constatat că a acceptat riscul producerii decesului victimei pe care l-a putut prevedea, cu toate că nu l-a urmărit.
Prevederea riscului producerii decesului victimei reprezintă un proces psihic, inculpatul […] şi-a asumat acest risc de a pune în pericol viaţa victimei, prima instanţă constatând astfel reaua-credinţă a acestuia, reţinând în acest sens comportamentul inculpatului […] după abandonarea victimei în camera vilei, ce s-a întins din data de 19.07.2013, orele 12.00, când a vorbit la telefon cu mama victimei, până când a fost pus sub acuzare, respectiv 26.07.2013, deoarece rezultă că inculpatul a avut constientizarea faptei lui, adică în interesul lui de a nu fi cercetat şi tras la răspundere penală pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul în stare de ebrietate şi comiterea unui accident de circulaţie soldat cu vătămarea corporală a lui […], luând această hotărâre contrară multor norme legale şi umane, cu toate că, din datele culese în timpul anchetei, nu exista nici un interes în scopul suprimării vieţii victimei, ei fiind în relaţii de prietenie.
În cadrul criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, instanţa de fond a avut în vedere gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea inculpatului, raportat la împrejurările şi modul concret de comitere a infracţiunii, astfel cum au fost expuse mai sus; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, respectiv prin infracţiunea comisă s-a adus o atingere gravă relaţiilor sociale ocrotite de legiuitor, referitoare la dreptul la viaţă al persoanei; natura şi gravitatea rezultatului produs, constând în decesul numitului […]; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, respectiv inculpatul nu a acordat un prim ajutor victimei şi nici nu a procedat la solicitarea cadrelor medicale specializate; s-a mai avut în vedere faptul că inculpatul este tânăr, are studii superioare, era angajat […] la SC […] […] Constanţa, este necăsătorit, este la primul conflict cu legea penală, prima instanţă considerând în consecinţă că aplicarea pedepsei închisorii într-un cuantum orientat la minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim privativ de libertate, răspunde cerinţelor legii, privind scopul preventiv educativ al acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, partea civilă […] şi inculpatul […].
La termenul din data 01.10.2015, inculpatul […] a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art.83 lit.a) cod procedură penală.
În apel, la termenul din 29.10.2015, inculpatul (prin apărător) a depus la dosar Hotărârea nr.5/18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală.
Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către inculpatul […] nu este fondat, fiind fondate doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi de către partea civilă […] sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, pentru următoarele:
Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului […] sub forma intenţiei indirecte prev. de art. 16 alin.(3) lit. b) cod penal.
În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cauză.
Coroborând mijloacele de probă expuse in cauză, Curtea constată că nu sunt întemeiate apărările inculpatului […] prin care a susţinut că nu a […]izat starea gravă în care se afla victima […] după ce a căzut din autovehicul şi s-a lovit la cap.
În acest sens, Curtea are în vedere că, raportat la împrejurările în care s-a comis fapta, de vârsta, pregătirea inculpatului (studii superioare), experienţa acestuia de viaţă, inculpatul […] avea în momentul săvârşirii infracţiunii posibilitatea să prevadă rezultatul, deoarece acesta era previzibil.
În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi declaraţiile martorilor […] şi […] care au precizat că victima după accident era în stare de inconştienţă, că urinase pe ea, că i-au spus inculpatului că ar trebui să sune la serviciul SNAU 112 pentru a veni o ambulanţă.
Aceste menţiuni făcute de către cei doi martori înlătură critica apelantului inculpat în sensul că nici cei doi martori nu au realizat în acel moment gravitatea leziunilor victimei.
Apărările inculpatului în sensul că nu avea cum să-şi dea seama de gravitatea leziunilor suferite de victima […], considerând că starea în care se afla se datora stării avansate de ebrietate sunt înlăturate şi de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 5368/112/A1 diverse/2014/22.01.2015, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Constanţa, în acord cu concluziile acestuia fiind şi opinia expertală întocmită de expertul parte al părţii civile.
În cazul unei intervenţii chirurgicale imediate, rapide, s-a opinat că numitul […] ar fi avut şanse mari de supravieţuire, la aceasta adăugându-se şi vârsta tânără de 34 de ani.
Având în vedere gravitatea leziunilor cranio-meningo-cerebrale, s-a constatat că acestea au fost produse prin lovire şi zgâriere de corpuri dure şi plan dur, prin cădere de la înălţime, putând data din 19.07.2013şi având legătură de cauzalitate directă cu decesul.
Totodată, s-a opinat că victima s-a aflat în stare de comă profundă (stare clinică în care un pacient nu poate fi trezit şi nu răspunde la nicio categorie de stimuli), considerându-se de către expert utopic a se lua în discuţie o posibilă confuzie între starea de comă şi „o posibilă confuzie a stării de conştienţă a victimei consecutivă căderii de la înălţime.
Curtea mai reţine în acelaşi sens şi opinia expertală formulată de expertul parte al părţii civile prin care se menţionează că leziunile traumatice cranio-cerebrale prezentate de […] la data internării conform examenului computer tomograf cerebral au constat în: hematom subdural, hematom epidural temporal, hemoragie subarahnoidiană, important edem cerebral difuz, pneumocefalie şi fracturi craniene multiple. Aceste leziuni cranio-cerebrale sunt de o gravitate extremă şi necesită internare de urgenţă pentru acordarea promptă a asistenţei medico-chirurgicale de specialitate. Hematomul subdural acut se manifestă prin instalarea comei imediat după traumatism, cu semne neurologice de localizare majore. Există posibilitatea de a interveni operator eficient dacă bolnavul ajunge repede într-un serviciu de neurochirurgie.
Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că victima a mers să cumpere ţigări (fiind conştient, orientat temporo-spaţial) iar după ce […] a căzut de pe cadrul din spate al maşinii, după ce autoturismul a demarat, după care a rămas imobilizat pe sol, în stare de inconştienţă, contrastul marcat dintre cele două situaţii fiind astfel sugestiv pentru gravitatea leziunilor traumatice cranio-cerebrale, produse în momentul impactului cu solul – cu alte cuvinte reieşea clar pentru oricine tabloul lezional grav consecutiv căderii, care impunea internarea de urgenţă într-un serviciu de specialitate neurochirurgie (impactul cu solul a fost la nivel cranian, pe sol a rămas urma de sânge, deci orice persoană, şi fără o pregătire medicală, ştia că victima trebuia transportată la spital, sau cel mai simplu şi mai indicat se chema ambulanţa.
Prin urmare, Curtea constată că este exclusă confuzia dintre starea de inconştienţă indusă imediat după producerea traumatismului cranio-cerebral prin impactul cu solul şi starea de inconştienţă dată de starea de ebrietate sau o pierdere temporară de conştienţă, determinată de o comoţie cerebrală, printr-o cădere simplă, în care nu există leziuni organice cerebrale, cu atât mai mult (astfel cum reiese din mijloacele de probă expuse mai sus), inculpatul a fost cel care a dus iniţial victima pe canapeaua din holul pensiunii iar ulterior l-a mutat într-un pat de la parterul pensiunii, constatând astfel că starea de inconştienţă a victimei s-a întins pe o perioadă mare de timp, aspect de natură să-l facă să conştientizeze de starea gravă în care se afla victima.
În ceea ce priveşte opinia expertală a expertului parte al inculpatului, Curtea constată că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat că este combătută prin materialul probator administrat în cauză, astfel cum acesta a fost prezentat mai sus.
Astfel, susţinerea că inculpatul că nu şi-ar fi dat seama de starea victimei sau că nu ar fi luat la cunoştinţă de gravitatea leziunilor este infirmată şi de:
– concluziile investigaţiei tehnico ştiinţifice de la locul faptei din data de 19.07.2013 din care rezultă că atât în afara autoturismului, pe acesta, la locul unde capul victimei s-a sprijinit de autoturism în momentul în care, fiind în stare de inconştienţă, a fost aşezată în poziţia şezut de martorul […], cât şi în autoturism, dată fiind urcarea victimei de către inculpat şi de martorul menţionat în autovehicul, s-au găsit pete de sânge coagulat, aspect care confirmă existenţa unor leziuni grave soldate cu sângerare de care inculpatul a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă şi care evident, impuneau intervenţie medicală de specialitate.
Prima instanţă a apreciat în mod întemeiat că sângerarea victimei era abundentă şi starea sa de inconştienţă nu putea fi confundată cu starea avansată de ebrietate, hainele martorului […] au fost pătate şi ele de sânge, aspect susţinut şi de martora […], aceşti martori precizând şi faptul că, imediat după cădere, victima a intrat în stare de inconştienţă, că a fost iniţial aşezată în şezut şi ulterior urcată în autoturism şi că prezenta plăgi deschise.
Nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpatului […] prin care s-a susţinut că nu există probe din care să reiasă că el a fost cel care mutat victima de pe canapeaua din holul pensiunii în patul din camera nr.7 de la parterul pensiunii.
În acest sens, Curtea are în vedere declaraţiile coroborate ale martorilor oculari.
Susţinerea inculpatului în sensul că personalul pensiunii a mutat victima din hol în camera de la parter nu este întemeiată, având în vedere că din declaraţiile martorilor oculari […] şi […] reiese în mod cert că această mutare a avut loc în jurul orelor 4:50-5:00, iar din declaraţiile martorelor […] şi […] (angajate ale pensiunii) reiese că acestea au coborât la parter de abia în jurul orei 6:00.
Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului prin care s-a criticat reţinerea de către instanţa de fond a faptului că victima avea o pernă aşezată pe cap în camera nr.7 de la parterul pensiunii.
În acest sens, Curtea are în vedere declaraţiile constante ale martorelor oculare […] şi […], care au precizat că în dimineaţa zilei de 19.07.2013 au văzut un bărbat întins într-un pat din camera 7 de la parterul pensiunii.
Astfel se explică şi de ce aceste 2 martore nu l-au recunoscut pe acel bărbat ca fiind fiul proprietarilor pensiunii, acest lucru aflându-l de abia după ce i-au spus martorei […] (mama victimei) că un bărbat se află în acea cameră iar martora […] a mers în acea cameră şi şi-a reconoscut fiul.
Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului prin care s-a criticat reţinerea de către instanţa de fond a unei sângerări abundente a victimei, Curtea reţinând din probatoriul expus mai sus că au fost identificat multiple pete de sânge atât în locul unde victima a căzut şi s-a lovit cu capul de asfalt, cât şi în autovehiculul victimei cu care acesta a fost transportat la pensiunea părinţilor săi dar şi pe canapeaua din holul pensiunii şi pe perna care i-a fost aşezată pe cap de inculpat când a mutat victima în camera nr.7 de la parterul pensiunii.
Nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului […] prin care s-a invocat nulitatea relativă a raportului de expertiză întocmit de către medicul numit de SML Constanţa, considerând că nu au fost respectate prevederile legale în întocmirea acesteia, respectiv faptul că acest raport de expertiză nu a fost adus la cunoştinţă medicilor-parte, aspect care atrage o încălcare a normelor de procedură întrucât medicii parte nu au avut cum să ia la cunoştinţă despre efectuarea expertizei.
În acest sens, Curtea constată că experţii parte au avut posibilitatea să studieze toate actele şi lucrările dosarului, opiniile expertale formulate nefiind astfel influenţate negativ în nici un fel din perspectiva imposibilităţii examinării vreunui act medical sau a altui mijloc de probă aflat la dosar; în consecinţă, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art.282 alin.1 cod procedură penală, prin întocmirea astfel a raportului de expertiză medico-legală şi a opiniilor expertale nefiind cauzată o vătămare a drepturilor inculpatului care nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea raportului de expertiză medico-legală, în condiţiile în care atât expertul judiciar desemnat în cauză cât şi experţii parte şi-au formulat concluziile în urma analizării aceloraşi mijloace de probă.
Faţă de starea de fapt reţinută în urma coroborării mijloacelor de probă expuse, Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de apel ale inculpatului în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei comise de acesta, prin care s-a susţinut că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de omor cu intenţie indirectă, ci infracţiunea de ucidere din culpă în concurs cu infracţiunea de părăsire a locului accidentului.
Curtea mai reţine că în doctrina penală (M.Zayneak – Drept Penal partea generală vol.II 1976, pag.84) s-a arătat că, în cazul intenţiei indirecte, infractorul faţă de rezultatul pe care îl prevede, are o atitudine indiferentă de acceptare a acestuia, întrucât acesta nu face nimic pentru preîntâmpinarea rezultatului, rămâne pasiv, iar în cazul culpei cu prevedere, rezultatul prevăzut nu este acceptat, neacceptarea rezultând din atitudinea făptuitorului care speră să-l preîntâmpine bazându-se pe elemente directe care ţin de împrejurările în care are loc activitatea, proprietăţile instrumentului cu care se acţionează (vizibilitate bună, frâne bune), ca şi pe elemente subiective (calitate de bun conducător auto, experienţă îndelungată în conducere), ceea ce nu este cazul de faţă.
În consecinţă, Curtea constată că infracţiunea de omor a victimei […] a fost comisă de inculpatul […] printr-o acţiune ce a fost efectuată prin acte de omisiune, adică printr-o atitudine pasivă, deoarece era obligat să intervină pentru a înlătura cauza care ar provoca moartea victimei.
Nu se poate reţine că inculpatul a comis această faptă cu intenţie directă, având în vedere că inculpatul nu a desfăşurat nici o acţiune din care să reiasă că a urmărit producerea decesului victimei, din modalitatea de desfăşurarea a evenimentelor reieşind că inculpatul a acceptat decesul victimei, întrucât nu a făcut nimic util pentru preîntâmpinarea rezultatului, respectiv anunţarea ambulanţei sau transportul victimei la spital, având în vedere starea de inconştienţă a victimei.
Curtea mai apreciază că din toate demersurile efectuate de către inculpatul […] ulterior căderii victimei de pe autovehicul reiese că inculpatul a sperat că victima îşi va reveni, fără a fi necesară intervenţia unei ambulanţe sau internarea în spital a victimei (sperând că astfel nu va fi învinovăţit de căderea victimei de pe autovehiculul pe care inculpatul l-a condus), deşi a realizat starea gravă în care se afla victima (datorită stării de inconştienţă/comă a victimei, a faptului că victima urinase pe ea, că îi curgea sânge din zona capului, lăsând pete de sânge atât la faţa locului, dar şi în autovehicul, pe canapeaua din hol şi pe perna din camera nr.7 de la parterul pensiunii) şi a realizat asfel posibilitatea decesului victimei.
Prin urmare, există o legătură de cauzalitate între activitatea desfăşurată de inculpatul […] descrisă mai sus şi rezultatul acesteia, fiind susceptibilă a produce decesul ulterior al victimei, fiind lăsată fără ajutor şi chiar abandonând-o în condiţiile precizate.
Faţă de probatoriul administrat în cauză şi faţă de aspectele expus mai sus, Curtea constată că, în mod cert, că inculpatul a săvârşit o infracţiune îndreptată împotriva vieţii persoanei, poziţia subiectivă a acestuia fiind caracteristică intenţiei indirecte, care permite calificarea faptei ca fiind omor.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.
Astfel, fapta inculpatului […] care la data de 19.07.2013, în jurul orei 03:00, conducând autoturismul marca Jeep Rubicon, cu nr. de înmatriculare […], pe strada […] din Staţiunea […], a provocat căderea şi proiectarea pe carosabil a victimei […] (ce se afla urcat pe cartea din spate a caroseriei) cauzându-i leziuni traumatice la nivelul capului şi intrarea acestuia în stare de inconştienţă ce ulterior a condus la deces, având în vedere că după producerea evenimentului rutier, inculpatul a ridicat victima de la faţa locului şi a dus-o la vila „[…]” ce aparţine părinţilor victimei, abandonând-o într-una din camerele de la parter, fără a acorda ajutor sau a sesiza organele de specialitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de 188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal.
Curtea constată că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut în mod corect că legea penală mai favorabilă este reprezentată de actualul cod penal, având în vedere că:
-actualul cod penal nu mai incriminează omorul calificat, prev. de art.174 – art.175 lit.i Cod penal 1969, respectiv omorul săvârşit în loc public, infracţiunea de omor calificat reţinută în sarcina inculpatului prin actul de inculpare, are corespondent în actualul cod penal în art.188 alin.1, care reglementează infracţiunea de omor;
-limitele de pedeapsă prevăzute de actualul cod penal pentru infracţiunea de omor, prev. de art.188 alin.1, sunt închisoare de la 10 la 20 de ani închisoare, în timp ce codul penal 1969 prevedea pentru infracţiunea de omor calificat, prev. de art.174 alin.1 – art.175 lit.i, pedeapsa de la 15 la 25 de ani închisoare;
-pedeapsa complementară prevăzută de actualul cod penal, potrivit art.66 alin.1, constă în interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioadă de la unu la 5 ani, pe când pedeapsa complementară prevăzută de art.art.53 alin.2 lit.a) cod penal 1969 constă în interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioadă de la unu la 10 ani.
Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, Curtea constată că instanţa de fond a stabilit pentru inculpat o pedeapsă necorespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului, fiind întemeiate apelurile formulate sub acest aspect de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi partea civilă […].
În acest sens, Curtea are în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei.
Inculpatul a avut o conduită total necorespunzătoare, abandonând victima aflată în stare gravă, dând dovadă de o totală lipsă de compasiune, nu numai faţă de victimă, dar şi faţă de părinţii acesteia, cărora le-a ascuns adevărul cu privire la cele întâmplate, deşi acesta a luat act personal de starea de disperare în care se aflau aceştia.
În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi atitudinea inculpatului de neasumare a responsabilităţii faptei sale.
Astfel, în zilele ce au urmat incidentului, inculpatul a afirmat faţă de părinţii victimei ( […] şi […]) şi prietenii comuni ([…], […], […], […], […], […], […], […], […]) că nu ştie nimic despre […], precizând că atunci când s-a despărţit de acesta nu se întâmplase nimic, că totul era în regulă, prezentând însă şi diverse stări de fapt contradictorii (că victima ar fi fost bătută de persoane angajate în acest sens de fost soţie, că victima ar fi căzut în momentul în care retracta acoperişul autovehiculului său staţionat).
Această conduită a inculpatului reiese şi din atitudinea sa procesuală, respectiv modificarea succesivă a declaraţiilor date în cursul urmării penale şi a cercetării judecătoreşti în raport de mijloacele noi de probă care erau administrate în cauză.
Faţă de toate aceste aspecte expuse mai sus, Curtea constată că nu este întemeiată aplicarea unei pedepse constând în minimul special de 10 ani închisoare prevăzut pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 cod penal, impunându-se majorarea pedepsei aplicată inculpatului de către instanţa de fond de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Curtea apreciază că nu se impune majorarea mai semnificativă a pedepsei spre maximul special de 20 ani închisoare, având în vedere că fapta inculpatului nu a fost comisă cu intenţie directă, ci cu intenţie indirectă şi că inculpatul este infractor primar, neavând antecedente penale.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, impunându-se executarea efectivă a pedepsei, raportat la gravitatea faptei comise, la consecinţele faptei (decesul victimei […]), precum şi la aspectele expuse mai sus cu privire la de neasumarea responsabilităţii faptei sale şi la modificarea succesivă a declaraţiilor date în cursul urmării penale şi a cercetării judecătoreşti în raport de mijloacele noi de probă care erau administrate în cauză.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.1 lit.b) cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de către inculpatul […] împotriva sentinţei penale nr. 128 din data de 07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 9045/118/2013.
În baza art.421 pct.2 lit.a) cod procedură penală, Curtea va admite apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi partea civilă […] împotriva sentinţei penale nr. 128 din data de 07.04.2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. 9045/118/2013, va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului […] pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art.188 alin.1 cod penal cu aplicarea art.5 cod penal de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.
Curtea va menţine restul dispoziţiilor sentinţei apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
În baza art.422 cod procedură penală rap. la art.72 alin.1 cod penal, Curtea va scade din durata pedepsei aplicate inculpatului […] şi perioada arestului la domiciliu începând din data de 07.04.2015 până în prezent.
