Recurs. Prelungirea duratei arestarii preventive în cursul urmaririi penale.
Institutia “prelungirii duratei arestarii în cursul urmaririi penale” este reglementata în dispozitiile art. 155 din Codul de procedura penala modificat prin Legea nr. 281/2003 care prevede ca “Arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA ÎNCHEIEREA NR. 283/ 18 IULIE 2011)
Asupra recursului penal de fata:
Prin încheierea de sedinta din 05.07.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I-a Penala s-a admis propunerea Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Serviciul Teritorial Bucuresti.
În baza art.155 si urm. Codul de procedura penala s-a dispus prelungirea arestarii preventive a inculpatilor T.A. si I.G. pe o durata de 30 zile, începând cu data de 11 07 2011, pâna la data de 09 08 2011, inclusiv.
În temeiul art.192 alin.3 Codul de procedura penala cheltuielile judiciare avansate de catre stat au ramas în sarcina acestuia.
Onorariul aparatorului din oficiu desemnat pentru inculpata T.A., se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei.
În considerentele încheierii Tribunalul a retinut ca, la data de 02.06.2011, în urma unor discutii în contradictoriu cu parintii, partea vatamata R.A.M. a plecat de acasa împreuna cu fiica ei minora în vârsta de 3 ani. La un moment s-a întâlnit cu vecina sa, în persoana inc. T.A. care i-a propus s-o însoteasca pâna la un prieten de-al ei pe nume “G.” care are o spalatorie în orasul Voluntari, jud. Ilfov.
Odata ajunsa la spalatorie, cei doi inculpati, respectiv Ilie Gica si Tudor Alina i-au propus partii vatamate RAM. sa practice prostitutia, acestia promitându-i ca vor avea grija de ea si fetita ei.
Initial, aceasta a fost de acord, dar dupa doua-trei zile, întrucât a refuzat sa se mai prostitueze a fost batuta de inculpatul I.G. si amenintata ca nu îsi va mai vedea copilul.
La data de 07.06.2011, datorita faptului ca partea vatamata R.A.M. nu mai reusise sa ia legatura cu parintii sai, acestia s-au deplasat la sediul I.P.J. Ilfov unde au declarat disparitia fiicei lor.
În data de 10.06.2011, dupa ce a fost batuta cu o bâta de basball de catre inculpatul I.G., trasa de par si lovita cu palmele peste fata de catre inculpata T.A., într-un moment de neatentie al acestora, cu ajutorul martorului T.M. a reusit sa fuga, ocazie cu care a fost depistata de lucratori de politie si internata la Spitalul “Sf. Pantelimon” din Bucuresti.
S-a constatat ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin si impun în continuare privarea de libertate pentru o mai buna desfasurare a procesului penal conform art.136 alin.1 Cod penal.
Exista indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedura penala ca, inculpatul a comis fapta penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinite cerintele art.148 lit.f Cod procedura penala si s-a apreciat ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, fata de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei pentru care este cercetat, ce rezulta din modalitatea si împrejurarile savârsirii faptei.
Prelungirea arestarii preventive este justificata si de necesitarea efectuarii actelor de urmarire penala mentionate în referatul parchetului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul I.G. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate si punerea sa în libertate prin respingerea propunerii de prelungire a masurii arestarii preventive.
În motivarea orala a recursului inculpatul, prin aparatorul ales, arata ca nu au existat temeiuri în baza carora sa se dispuna luarea masurii arestarii preventive, existând la dosar numai plângerea partii vatamate care nu se coroboreaza cu alte probe. Mai mult, parchetul a solicitat Institutului National de Medicina legala “Prof. Dr. Mina Minovici” sa efectueze o expertiza care sa stabileasca daca partea vatamata sufera de vreo boala psihica si daca are discernamânt. Or, în aceste conditii se pune întrebarea daca partea vatamata a avut discernamânt si la momentul când a formulat plângerea penala.
Apararea arata ca instanta de fond a retinut ca indicii temeinice în sensul art.681 din Codul de procedura penala, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, care, în opinia sa, nu reprezinta o dovada în acest sens. În acelasi timp, nu au fost avute în vedere declaratiile martorilor audiati, de exemplu, matusa inculpatului, care locuia cu acesta si a aratat ca nu are cunostinta despre savârsirea vreunei infractiuni de acest gen.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publica, apararea opineaza ca trebuie avuta în vederea persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, are o societate, având mijloace de subzistenta, are o familie organizata si un minor în întretinere.
Analizând încheierea recurata prin prisma criticilor formulate, dar si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art.3856 alin.3 Codul de procedura penala, Curtea constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanta a apreciat în mod corect ca se impune prelungirea masurii arestarii preventive dispusa fata de inculpatul I.G., având în vedere ca în speta exista probe si indicii temeinice, în sensul art.143 Codul de procedura penala care sa justifice presupunerea rezonabila ca a savârsit infractiunea pentru care este cercetat (trafic de persoane)- procesul-verbal de sesizare din oficiu, declaratiile partii vatamate R.A.M., plansele fotografice, declaratiile martorilor T.R.A., R.C.M., P.D. si R.V., raportul de expertiza medico-legala seria A1/J/111/2010, documente medicale care atesta starea de sanatate psihica a partii vatamate (persoana cu retard mintal), toate coroborate cu depozitiile inculpat si cu declaratia coinculpatei T.A., constând în aceea ca în perioada 2.06.2011-10.06.2011 prin amenintari si violente au obligat-o sa practice prostitutia, santajând-o prin aceea ca nu-si va mai vedea fetita în vârsta de 3 ani.
În mod cumulativ este întrunit si cazul prevazut de art.148 lit.f Codul de procedura penala întrucât exista probe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica. Acest pericol este evidentiat de modul si împrejurarile savârsirii faptei, de gravitatea deosebita a acestora determinata de natura si valorile sociale lezate, reflectat prin actele de violenta fizica si psihica exercitate asupra partii vatamate-lovituri aplicate cu o bâta de baseball, de perioada mare de timp în care au fost comise faptele, împreuna cu o alta persoana, aspecte care în mod evident trezesc un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
Circumstantele personale favorabile inculpatului cum ar fi lipsa antecedentelor penale, situatia familiala, vor constitui aspecte favorabile acestuia în eventualitatea unei solutii de condamnare, fara a influenta în mod decisiv starea de pericol social pe care ar prezenta-o în ipoteza cercetarii lui în stare de libertate, în raport de gravitatea acuzatiilor ce-i sunt aduse, urmarea imediata, modul de concepere a activitatii infractionale, profitând de starea de sanatate psihica precara a partii vatamate, împrejurarea ca fapta s-a întins pe durata 9 zile, fiica partii vatamate fiind tinuta la locuinta inculpatului Ilie Gica. Toate aceste aspecte fac sa devina ineficienta luarea unei masuri preventive alternative, garantiile prevazute de acestea nefiind suficiente, la acest moment, pentru buna desfasurare a urmaririi penale.
Drept urmare, apreciind ca se impune prelungirea starii de arest a recurentului-inculpat în vederea îndeplinirii activitatilor de urmarire penala enumerate în referatul parchetului si finalizarii anchetei, Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Codul de procedura penala va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ilie Gica.
Vazând si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala.
