Prin cererea înregistrată sub nr. …. la această instanţă, petenţii D.G şi DE s-au plâns împotriva ordonanţei pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr…./P/…..
În motivarea în fapt a cererii petenţii au arătat că se plâng împotriva soluţionării dosarului nr. …/P/… al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău deoarece ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale împotriva intimaţilor RVA, RE, RC şi UAI şi ordonanţa de respingere a plângerii sunt nejustificate, deoarece procurorul de caz nu a făcut o analiză corectă a probelor din dosar, neţinând cont de probele existente, neţinând cont de pericolul social al faptei, nu a ţinut cont de agravarea faptei, de faptul că intimaţii au mai fost cercetaţi şi în cauza ../P/… (dosar nr. …/200/…, pe rolul Judecătoriei Buzău), pentru aceeaşi infracţiune de tulburare de posesie.
Petenţii au mai arătat că în cauza penală ce face obiectul dosarului nr. …/200/…, intimaţii sunt cercetaţi pentru că au construit un gard de beton în locul celui existent, la data de 22.04.2004 pe latura de 11,80 metri, latură ce desparte proprietăţile, ocupând aceiaşi suprafaţă de teren de 7,50 m.p a petenţilor, aceştia neavând acces la acesta suprafaţă nici acum după obţinerea titlului executoriu la data de 14.09.1999. Mai arată că datorită faptului că s-a tergiversat soluţionarea cauzei ../P/…, în prezent dosar nr. …/200/…, intimaţii nu s-au mulţumit cu executarea gardului dintre proprietăţi pe un alt aliniament decât cel dispus de instanţă şi s-au hotărât de comun acord să demoleze gardul de la stradă, înlocuindu-l cu un altul şi cu un stâlp de beton; în felul acesta dispărând şi ultimul element – reperul de marcare, lângă care se afla ţăruşul bătut la cele două executări, care au avut loc de-a lungul timpului în cei 15 ani de judecată. Sub umbra înlocuirii gardului de la strada cu un altul şi construirea unui stâlp de beton, intimaţii au desfiinţat în mod intenţionat şi reperul de marcare, nerespectând linia de hotar, stabilită de instanţă prin decizia nr. …/14.09.1999.
Prin cererea înregistrată sub nr. …/200/… din 26.11.2009 pe rolul Judecătoriei Buzău, petentul R.V.A. s-a plâns împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr. ../P/….
În motivarea în fapt a cererii petentul a solicitat să se ia act că între părţi s-au purtat şi se poartă mai multe litigii, doua dintre acestea, respectiv dosarele nr. …./2005 şi …./2005 ale Judecătoriei Buzău având drept obiect grăniţuire şi obligaţia de a face, fiind în acest moment suspendate până la soluţionarea plângerilor penale.
A mai arătat că pentru a exista infracţiunea prevăzută de art. 220, Cod penal, trebuie să existe şi o punere în posesie, care nu s-a realizat niciodată de către executorul judecătoresc. Faptul că executorul a bătut doi ţăruşi dintre care unul pe strada Mărăşti, nu poate să conducă la consecinţe juridice. Petentul solicită să se reţină faptul că cei 7,5 m.p care au fost delimitaţi de executorul judecătoresc fac parte din cei 160,5 mp din contractul de vânzare cumpărare şi nu în plus. A susţinut că partea vătămată deţinea înainte de punerea în executare 153,5 m.p ceea ce făcea ca două din laturile contractului de vânzare cumpărare sa fie mai scurte cu 0,65 metri, mai precis 14,85 metri avea 14, 20 metri. Celelalte două laturi care delimitează cei 160 m.p au dimensiunile consemnate în contractul de vânzare – cumpărare. În momentul de faţă partea vătămata are 3 laturi conforme cu contractul iar una mai mare cu 0,30 metri ceea ce face sa deţină mai mult teren decât are în acte.
În concluzie a arătat că nu s-a făcut dovada că a ocupat vreo suprafaţă de teren, că nu a distrus sau a mutat un semn de hotar, fiind vorba de o stare conflictuală ce a provocat o serie de litigii vechi.
A mai solicitat a se lua în considerare actele care stau la baza contractelor de vânzare cumpărare şi să se tină cont de faptul că o suprafaţă de tren sau o limită a proprietăţii nu se poate stabili decât prin măsurători, nu prin vorbe.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19.01.2010, pronunţată în dosarul nr. …/200/…, s-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. …./200/…, urmând ca plângerile formulate de petenţii D.G. şi D.E. să se judece împreună cu plângerea formulată de R.V.A..
După admiterea cererii de recuzare a preşedintelui completului de judecată, cauza a fost reînregistrată sub nr. …/200/….
Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. …./P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău.
Din analiza actelor şi lucrărilor prezentului dosar şi a dosarului ataşat, prin prisma motivelor invocate de petent, instanţa a pronunţat încheierea din 30.04.2010 în care a reţinut următoarele:
Petenţii D.G. şi D.E. au formulat plângere penală împotriva făptuitorilor R.V.A., R.E., R.C. şi U.A.I. pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută de art.220, Cod penal.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău , prin ordonanţa nr. …/P/2008 din 30.09.2009 a dispus neînceperea urmării penale faţă de R.E. şi R.. C., reţinându-se că fapta nu a fost săvârşită de aceştia şi faţă de U.A.I., motivat de faptul că lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii, iar faţă de învinuitul R.V.A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni administrative de 1000 lei amendă administrativă.
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere atât petenţii D.G. şi D.E., cât şi petentul R.V.A., care au fost respinse prin ordonanţele nr. …./II/2/2009 din 23.10.2009 şi nr. …./II/2/2009 din 23.10.2009.
Instanţa, prin încheierea din 30.04.2010, a constatat că ordonanţa nr. …/P/2008 din 30.09.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău este netemeinică, în parte, întrucât conflictul legat de întinderea şi delimitarea celor două proprietăţi, proprietatea petenţilor D.G. şi D.E. şi proprietatea familiei petentului R.V.A., a fost tranşat definitiv prin Decizia nr. …./14.09.1999 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. …./1999.
S-a reţinut că s-a stabilit definitiv şi irevocabil că familia petentului R.V.A. trebuie să lase în deplină proprietate şi posesie familiei D. suprafaţa de 7,50 mp teren identificat prin anexa la raportul de expertiza G.C. prin punctele 1 , 2, 3 şi 4 (filele …). Din analiza expertizei G. (fila ….) rezultă cu claritate că pentru suprafaţa în litigiu de 7,5 mp s-a stabilit cu exactitate atât limitele cât şi amplasarea acesteia, motiv pentru care a fost pusă în executare sentinţa respectivă prin procesul verbal de executare nr. …. din 26.05.2004 (fila …).
Din probele existente la dosarul cauzei (fotografiile de la fila …, prin comparare cu fotografiile de la fila …) instanţa a reţinut că rezultă cu certitudine că intimatul-petent R.V.A. nu a demolat gardul din plăci de beton edificat cu nerespectarea sentinţei sus amintite, mai mult a construit un stâlp pentru susţinerea porţilor stradale, în totalitate pe terenul petenţilor D.G. şi D.E., pe porţiunea lată de 0,63 m atribuită de instanţă acestora din urmă.
S-a apreciat că R.V.A. ignoră efectele juridice ale sentinţei sus amintite, punerea acesteia în executare şi prin trimiterea cu obstinaţie la contractul de vânzare cumpărare, cu ignorarea completă a efectelor sentinţei civile ulterioare, demonstrează intenţia vădită a acestuia în săvârşirea faptei, precum şi gradul de pericol social sporit al faptei, situaţie în care nu se poate aplica dispoziţiile art. 10, lit.b1, Cod procedură penală.
Faţă de cele reţinute, instanţa, în baza art. 2781, alin. 8, lit. c, Cod procedură penală a admis în parte, plângerea formulată de petenţii D.G.şi D.E., împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. …./P/2008 din data de 30.09.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău şi în consecinţă a desfiinţat în parte ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. …./P/2008 din data de 30.09.2009 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău cu privire la învinuitul R.V.A. şi a reţinut cauza spre judecare pe fond.
În ceea ce priveşte făptuitorii R.E., R.C. şi U.A.I., instanţa a apreciat că soluţia parchetului este temeinică şi legală, apreciindu-se în mod corect probele administrate şi în consecinţă a menţinut dispoziţiile din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. 2934/P/2008, privitoare la aceştia.
În ceea ce priveşte plângerea petentului-intimat R.V.A., faţă de soluţia adoptată de instanţă cu privire la plângerea celorlalţi petenţi şi la motivarea acesteia, instanţa a respins plângerea formulată de intimatul-petent R.V.A. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. …./P/2008, ca nefondată.
Prin decizia nr. …./15.10.2010 a Tribunalului Buzău s-au respins ca nefondate recursurile declarate de către R.V.A., D.G. şi D.E. împotriva încheierii din 30.04.2010 a Judecătoriei Buzău, apreciindu-se că ocuparea unei porţiuni din teren rezultă în mod clar din procesul verbal de cercetare la faţa locului de un lucrător de poliţie, dar şi din fotografiile judiciare existente. În această situaţie, instanţa de control judiciar a apreciat că din anul 1999, deşi exista o hotărâre judecătorească civilă irevocabilă, petenţii îşi văd tulburată posesia, că R.V.A. nu o respectă sub nicio formă, invocând şi la acest moment motive care au fost analizate de instanţele civile, astfel că nu se poate susţine că fapta nu prezintă gradul de pericol al unei infracţiuni.
Drept urmare, imediat după pronunţarea încheierii din 30.04.2010 cauza a fost înregistrată sub nr. …/200/2010 , în data de 11.05.2010 , pe rolul Judecătoriei Buzău , acordându-se mai multe termene până s-a soluţionat recursul împotriva încheierii respective.
După ataşarea dosarului instanţei de control judiciar, părţile au fost audiate la termenul din 08.03.2011, iar în data de 16.03.2011 a fost efectuată o cercetare la faţa locului , constatările trecându-se în procesul verbal încheiat cu acea ocazie.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa va reţine următoarele:
Inculpatul R.V.A. ( 39 ani ) şi părţile vătămate D.G. ( 57 )şi D.E. ( 56 ) locuiesc în municipiul Buzău , pe strada … , fiind vecini. Între părţi există o stare conflictuală veche , generată de neînţelegerile cu privire la limitele proprietăţilor lor.
Astfel , partea vătămată D.E. a cumpărat în data de 23.11.1986 de la bunica inculpatului R.V.A. , numita G.I. , printr-un înscris sub semnătură privată , suprafaţa de 180 mp teren situată în municipiul Buzău, …..
Ulterior, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …./02.08.1990 , având ca obiect suprafaţa de 160,50 mp teren şi construcţia amplasată pe acesta.
În anul 1995 D.E. a promovat o acţiune în revendicare susţinând că numita G.I. îi ocupă abuziv 27 mp faţă de înscrisul sub semnătură privată şi 7,50 mp faţă de contractul de vânzare cumpărare.
Prin decizia civilă nr. …./14.09.1999 a Curţii de Apel Ploieşti s-a tranşat în mod irevocabil litigiul respectiv, în sensul că G.I. a fost obligată să-i lase în deplină proprietate şi posesie părţii vătămate D.E. suprafaţa de 7,50 mp teren, cu dimensiunile laturilor de 11,80 m, respectiv 0,63 m.
În data de 11.07.2002 , decizia Curţii de Apel Ploieşti a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, care a bătut doi ţăruşi la faţa locului., ţăruşi ce au fost îndepărtaţi de către G.I., care, din acest motiv , prin sentinţa penală nr. …./26.06.2003 a Judecătoriei Buzău , definitivă prin decizia penală nr. …/05.12.2003 a Curţii de Apel Ploieşti a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, prevăzută de art. 271 alin. 2, 3 teza I Cod penal.
Prin aceeaşi sentinţă penală s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii.
La data de 26.05.2004 , executorul judecătoresc a pus în executare latura civilă a sentinţei penale menţionate anterior, prin baterea a doi ţăruşi , ocazie cu care a constatat existenţa unui gard din plăci de azbociment ridicat de numita G.I. după pronunţarea deciziei civile nr. …/14.09.1999 şi care nu respecta amplasamentul stabilit de instanţa civilă. Executorul judecătoresc a pus în vedere numitei G..I. ca până la data de 15.06.2004 să demoleze gardul din azbociment.
Prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc se reţine şi faptul că G.I. şi familia ei are , exact pe suprafaţa de 7,50 mp, montată conducta de apă potabilă, familia D. fiind de acord ca în caz de avarii să permită accesul pentru remedierea acestora.
Din susţinerile părţii vătămate D.G. ( fila 6 verso-dosar urmărire penală) rezultă că la data de 22.04. 2004 s-a construit gardul din plăci de azbociment în locul celui din scândură, pe acelaşi amplasament.
De altfel, din toate actele dosarului rezultă acest aspect , gardul din plăci de azbociment nefiind demolat nici la acest moment , aşa cum lesne s-a observat la cercetarea la faţa locului, acest aspect rezultând şi din fotografiile existente la dosar.
Acest gard din plăci de azbociment este ridicat , aşadar, pe amplasamentul vechiului gard care despărţea proprietatea părţilor vătămate de cea a bunicii inculpatului, aspect ce nu a fost avut în vedere la soluţionarea litigiului civil prin decizia civilă nr. …/14.09.1999 a Curţii de Apel Ploieşti . Practic, delimitarea proprietăţilor a rămas la fel încă din 1986 când s-a încheiat acel înscris sub semnătură privată , fapt ce ridică un semn de întrebare cu privire la interpretarea voinţei părţilor din acel moment, această voinţă putând fi interpretată în sensul că părţile au înţeles că acolo se delimitează proprietăţile lor. Că ulterior G. I. a fost obligată să cedeze 7,50 mp care reprezintă o suprafaţă dreptunghiulară cu o latură de 0,63 m şi una de 11,80 m reprezintă un alt aspect.
Un lucru este cert însă , şi anume acela că , chiar dacă executorul judecătoresc a pus în executare atât decizia civilă nr. …./14.09.1999 a Curţii de Apel Ploieşti , cât şi sentinţa penală nr. …/26.06.2003 a Judecătoriei Buzău, D.G. şi D.E. nu au intrat niciodată în stăpânirea efectivă a acelei suprafeţe de teren aflată în litigiu.
În data de 05.06.2008 inculpatul R.V.A. a turnat un stâlp de beton , în locul vechiului stâlp, intrând şi pe latura de 0,63 m a suprafeţei de 7,50 mp.
În aceste împrejurări , instanţa apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie, respectiv situaţia premisă prevăzută de art. 220 Cod penal, atunci când , printr-o hotărâre judecătorească , persoanei vătămate i s-a recunoscut dreptul proprietate cu privire la imobil, dar în fapt aceasta nu stăpâneşte respectivul imobil.
Între D.E. şi G.I. a fost derulat un proces referitor la acea suprafaţă de teren, în urma căruia cea din urmă a fost obligată să elibereze respectiva suprafaţă în favoarea părţii vătămate.
Infracţiunea de tulburare de posesie presupune , în primul rând , o acţiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia.
Prin noţiunea de „posesie” folosită de legea penală se înţelege stăpânirea de fapt a imobilului.
Terenul în litigiu a fost stăpânit de familia inculpatului şi de acesta , fiind delimitat în prezent de proprietatea părţii vătămate printr-un gard de beton ce a fost ridicat pe amplasamentul vechiului gard din scândură ce separa cele două proprietăţi.
Rezultă deci că părţile vătămate nu se aflau în posesia suprafeţei de teren respective, pentru a fi întrunite condiţiile situaţiei premisă prevăzute de art. 220 Cod penal, respectiv pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie.
Latura obiectivă a acestei infracţiuni este întrunită atunci când persoana vătămată se află efectiv în posesia imobilului, nu şi atunci când, printr-o hotărâre judecătorească , i s-a recunoscut un drept de proprietate cu privire la acel imobil, dar în fapt, ea nu stăpâneşte respectivul imobil, cum este cazul în speţă.
Situaţia premisă reprezintă o condiţie prealabilă pentru existenţa infracţiunii şi constă în preexistenţa unei realităţi pe care se grefează săvârşirea faptei prevăzute de legea penală , situându-se în afara acesteia. Situaţia premisă trebuie să fie astfel diferenţiată de conţinutul constitutiv –cealaltă componentă a conţinutului juridic al infracţiunii-format din latura obiectivă şi subiectivă şi constând în acele condiţii necesare pentru existenţa infracţiunii pe care le realizează făptuitorul sau care devin relevante prin conduita acestuia.
De altfel, simpla acţiune de fixare a unor ţăruşi nu echivalează cu luarea efectivă în posesie a respectivei suprafeţe de teren de către părţile vătămate, acestea niciodată nu au fost în posesia de fapt a terenului , nu l-au folosit.
Cele două hotărâri judecătoreşti menţionate anterior nu-i sunt opozabile inculpatului în condiţiile în care acesta nu a fost parte în vreunul din cele două litigii, iar faptul că la data de 05.06.2008 a turnat un stâlp de beton , în locul vechiului stâlp, intrând şi pe latura de 0,63 m ,nu poate atrage răspunderea penală a acestuia , în condiţiile în care suprafaţa de 7,50 mp astfel cum a fost delimitată iniţial de hotărârea Curţii de Apel Ploieşti , se afla în posesia familiei inculpatului.
Instanţa apreciază că numai printr-o bună înţelegere între familiile D. şi R. se poate ajunge să se respecte decizia Curţii de Apel Ploieşti, pentru că latura de 0,63 m nu le dă posibilitatea părţilor vătămate să folosească util şi necesar imobilul casă de locuit pe porţiunea respectivă, acest aspect rezultând fără putinţă de tăgadă din cele observate cu ocazia cercetării la faţa locului.
Părţile vătămate D.G. şi D.E. s-au constitui părţi civile cu sumele de 3.000 lei fiecare daune materiale reprezentând lipsa de folosinţă pentru suprafaţa ocupată , respectiv daune morale în valoare de 20.000 lei fiecare întrucât nu au fost respectate hotărârile judecătoreşti, solicitând repunerea părţilor în situaţia anterioară printr-unul din memoriile depuse la dosar.
Cu privire la acţiunea civilă, instanţa reţine că pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului este necesar a fi întrunite cele patru condiţii ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu , a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei inculpatului.
Apreciindu-se în considerentele anterioare că faptei inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute de art. 220 Cod penal, întrucât nu există , în cauză, situaţia premisă a acestei infracţiuni, respectiv posesia părţilor vătămate asupra terenului în litigiu, instanţa constată că nu se poate reţine, în speţă, săvârşirea vreunei fapte ilicite în sarcina inculpatului şi , în consecinţă , nici existenţa vreunui prejudiciu fie el material sau moral, încercat de părţile vătămate ca urmare a faptei acestuia.
Nici repunerea părţilor în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii nu se justifică tocmai pentru că nu s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea vreunei fapte ilicite.
Aşa fiind , în contextul elementelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa în baza art. 11 pct. 1 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală va achita pe inculpatul R.V.A. , pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 1 şi 2 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii , lipsind situaţia premisă a infracţiunii.
În baza art. 14 Cod procedură penală în referire la art. 346 alin. 2 Cod procedură penală va respinge cererea părţilor vătămate D.E. şi D.G. de acordare a despăgubirilor civile(materiale şi morale) şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară.
În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală va respinge cererea părţilor vătămate de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acestea.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală va obliga părţile vătămate la câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare .
