Propunere de arestare preventivă a inculpatului; consecinţele nerespectării dispoziţiilor legale privind audierea prealabilă a inculpatului de către procuror asupra legalităţii sesizării instanţei; sancţiuni.
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, DNA – Serviciul Teritorial Iaşi a propus arestarea preventivă a inculpaţilor C. Gh. şi D.O. pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 06.08.2011 până la data de 03.09.2011.
În urma administrării probatoriului, respectiv a plângerii şi declaraţiei reprezentantului legal al părţii vătămate, relaţiile unităţilor bancare implicate în operaţiunile de transfer bancar şi retrageri în numerar, transcrierii înregistrărilor ambientale şi convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, documentele şi înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliul inculpaţilor, relaţiile oferite de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor coroborate cu depoziţiile inculpatului şi cele testimoniale, care oferă informaţii utile cu privire la activitatea desfăşurată de inculpaţi, s-au constatat următoarele:
La data de 17.02.2011 societatea „S.G.” Ucraina a încheiat la data de 17.02.2011 cu S.C. „C.C.” SRL Iaşi contractul cu numărul1702/17.02.2011, ce avea ca obiect furnizarea unor utilaje, în valoare de 2,1 milioane dolari, contract ce a fost reziliat după 10 zile întrucât nu s-a făcut plata utilajelor.
Acest procedeu a fost utilizat de cei doi inculpaţi pentru a intra în posesia modelului de contract şi a formularisticii folosite de firma ucraineană în baza cărora au întocmit ulterior în fals contractele de furnizare cu numerele 17/02.2011 şi 18.02.2011 încheiate între societăţile comerciale de naţionalitate ucraineană S.G., în calitate de vânzător şi F.-ES, în calitate de cumpărător.
În urma discuţiilor purtate la începutul anului 2011 între reprezentantul părţii civile şi inculpatul C. Gh., administrator al S.C. C.C. SRL Iaşi, care a susţinut că poate intermedia achiziţionarea de utilaje industriale de la societatea F.- ES din Ucraina, la data de 08.02.2011 a fost încheiat contractul de intermediere vânzare-cumpărare nr.95 între S.C. „C.C.” SRL Iaşi, în calitate de intermediari, F.- ES Ucraina, reprezentată de D.O., în calitate de vânzător şi T. GMBH, în calitate de cumpărător.
Ulterior, la data de 10.05.2011, întrucât inculpaţii au susţinut că pot intermedia, respectiv vinde şi alte utilaje similare, între societăţile menţionate anterior a mai fost încheiat şi contractul de intermediere vânzare-cumpărare nr.105.
Potrivit clauzelor contractuale şi solicitărilor suplimentare ale inculpaţilor, deşi părţile civile au achitat în avans suma de 1.112.200 euro, inculpaţii au amânat, sub diverse pretexte, predarea utilajelor ce făceau obiectul contractelor, bunuri ce nu s-au aflat nici un moment în posesia sau proprietatea societăţilor administrate de inculpaţi.
Această împrejurare rezultă, fără echivoc, din adresa emisă la data de 24.06.2011 de societatea ucraineană S.G., în care se menţionează că această societate nu a încheiat nici un document comercial cu societatea F.- ES, menţionând şi faptul că cele două contracte ce poartă numărul 17, respectiv 18/02.2011 au fost falsificate.
Procedând în această manieră, inculpaţii, împreună cu învinuita C.T. au indus şi menţinut în eroare reprezentanţii părţilor civile S.C M.T.M. & T. SRL Bucureşti şi S.C. T. GMBH, cu prilejul încheierii şi executării contractelor de intermediere nr.95/08.02.2011, respectiv nr.105/10.05.2011, prezentând pentru justificarea avansurilor încasate documente de plată şi contracte comerciale ce atestau nereal faptul că S.C F.- ES Ucraina achiziţionase utilajele de la firma S.G. şi făcuse plata parţială a acestora, aspect contestat de această din urmă societate.
În vederea reintroducerii în circuitul financiar legal a sumelor obţinute din inducerea în eroare a reprezentanţilor părţilor civile, inculpaţii au schimbat banii obţinuţi în lei, respectiv 4.487.000 RON, în baza unor documente justificative fictive din contul S.C. „C.C.” SRL în contul S.C. C.R.C. S.R.L. Floreşti Stoieneşti Giurgiu, de unde au fost retrase sau transferate în conturile unor persoane juridice, pentru a fi retrase ulterior şi remise inculpaţilor, în schimbul unui comision.
Totodată, inculpaţii au pretins şi primit de la reprezentantul S.C M.T.M. & T. SRL Bucureşti, denunţătorul F.I.M., suma de 300.000 de euro, lăsând să se creadă că au influenţă şi pot interveni pe lângă funcţionarii Ministerului Economiei din Ucraina, implicaţi în activitatea de licenţiere operaţiuni export utilaje a S.C F.- ES Ucraina şi pe lângă funcţionarii vamali ucraineni, implicaţi în activitatea de întocmire a documentelor vamale aferente exportului utilajelor ce făceau obiectul celor două contracte de intermediere.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, constată că excepţiile de nulitate a propunerii arestării preventive invocate de inculpaţi, ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 150 şi 70 alin.1 C.pr.pen. şi art.149 ind.1 C.pr.pen. care stabilesc procedura de ascultare a inculpaţilor înainte de formularea propunerii de arestare sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
La data de 05.08.2011, procurorul din cadrul DNA Serviciul Teritorial Iaşi a emis ordonanţele de punere în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpaţilor D.O. şi C. Gh. şi totodată a procedat la ascultarea acestora, în această calitate nou dobândită, astfel cum rezultă din declaraţiile anexate la volumul 1 din dosarul de urmărire penală.
În aceste declaraţii sunt menţionate şi orele la care a început şi s-a finalizat ascultarea fiecăruia dintre inculpaţii la care se referă propunerea de arestare.
Imediat după ascultarea fiecăruia dintre inculpaţi, asistaţi de apărătorii aleşi, procurorul a emis ordonanţele de reţinere a acestora pentru o durată de 24 de ore, act procedural urmat de întocmirea propunerii de arestare preventivă, la un interval de aproximativ două ore.
Succesiunea rapidă a celor două acte şi faptul că ascultarea inculpaţilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art.70 alin.2 C.pr.pen., în sensul că acestora li s-a adus la cunoştinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie şi li s-a atras totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lor ca probă, fiindu-le prezentate faptele, încadrarea juridică a acestora şi drepturile procesuale, în prezenţa apărătorilor aleşi, care au precizat că nu au nici un fel de obiecţiuni cu privire la modul de ascultare, conduc la concluzia că în cauză nu au fost încălcate niciuna dintre dispoziţiile care garantează dreptul la apărare al inculpaţilor.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât între momentul emiterii ordonanţei de reţinere şi cel al formulării propunerii de arestare s-a derulat un interval scurt de timp, perioadă în care nu s-a mai desfăşurat nici un alt act de urmărire penală care să impună o nouă aducere la cunoştinţă a acestuia inculpaţilor şi nu a mai fost relevat nici un element de fapt care să impună luarea unui punct de vedere din partea acestora.
De altfel, criticile invocate de inculpaţi prin intermediul apărătorilor nu dovedesc în nici un mod producerea vreunei vătămări a drepturilor şi intereselor procesuale ale inculpaţilor, întrucât atât în faţa procurorului cât şi în instanţă, anterior dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpaţii au adoptat aceeaşi atitudine respectiv aceea de a se prevala de dreptul la tăcere.
Ca urmare, constatând că inculpaţii au fost ascultaţi de procuror, în prezenţa apărătorilor aleşi, cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de art.149 ind.1 alin.1 şi 150 alin.1 din codul de procedură penală, chiar dacă declaraţiile ce li s-au luat în acest scop sunt formal denumite învinuit / inculpat, instanţa apreciază că aceste declaraţii au fost făcute în contextul procedural privind propunerea de luare a măsurii arestării preventive, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.
În consecinţă, instanţa constată că toate aceste elemente ce rezultă din actele dosarului demonstrează că interesele legitime ale inculpaţilor nu au fost lezate în nici un fel prin modul cum s-a procedat, ceea ce face ca solicitarea inculpaţilor de a se reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art.197 alin.2 C.pr.pen. să fie considerată ca neîntemeiată, mai ales că aceştia nici nu au indicat, în concret, care din cazurile limitativ prevăzute de acest text ar fi întrunit în cauza de faţă.
În acelaşi sens a decis şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, stabilind prin hotărârile pronunţate că elementele esenţiale ale unui proces echitabil, în materie penală, priveşte ansamblul procedurilor şi constau în informarea acuzatului asupra naturii acuzaţiei ce i se aduce, acordarea facilităţilor şi timpului necesar pregătirii apărării, asigurarea dreptului la apărare, singur sau asistat de avocat şi interogarea martorilor acuzării şi ai celor propuşi în apărare în aceleaşi condiţii, cu respectarea principiului contradictorialităţii.
Ori, din procesele verbale încheiate de procuror la data de 05.08.2011, după efectuarea fiecărui act procedural, respectiv după ce inculpaţilor li s-a adus la cunoştinţă care sunt faptele de care sunt învinuiţi, că împotriva acestora s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea pe o durată de 24 de ore, dându-li-se posibilitatea de a da declaraţii în cauză şi a-şi propune probe în apărare, drepturi pe care aceştia nu au dorit să le valorifice la acest moment procesual, se poate aprecia, cu uşurinţă, respectarea garanţiilor dreptului la apărare şi echitabilitatea procedurii în ansamblu.
Cât priveşte fondul propunerii de arestare, instanţa constată următoarele:
Potrivit art. 149 ind. 1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se dispune atunci când se consideră că arestarea este în interesul urmăririi penale, numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală şi dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Dispoziţiile art. 143 Cod procedură penală prevăd posibilitatea luării măsurii arestării preventive numai dacă există probe, ca elemente de fapt care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei unei fapte, la identificarea făptuitorului, la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei sau indicii temeinice că s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, adică din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziţii la datele prezentei speţe, prin prisma materialului probator amplu administrat pe parcursul urmăririi penale până in prezent, instanţa constată că în cauză sunt relevate indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpaţii C. Gh. şi D.O. sunt prezumtivii autori ai infracţiunilor de înşelăciune calificată cu consecinţe deosebit de grave, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani şi trafic de influenţă.
Existenţa indiciilor şi a probelor trebuie constatată la acest moment procesual în raport cu o faptă penală, iar nu cu o infracţiune, dat fiind că legiuitorul a prevăzut doar necesitatea constatării unor indicii că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, calificarea acestora putând suferi modificări pe parcursul procesului penal, permise de dispoziţiile art.238 şi 334 C.pr.pen.
La acest moment procesual, probele administrate de organele de urmărire penală, deşi impresionante ca volum de informaţie şi date au totuşi un caracter parţial, iar examinarea lor nu poate conduce decât la concluzia prealabilă şi provizorie că persoanele faţă de care se efectuează urmărirea penală au comis fapte incriminate de lege.
În aceste condiţii, apare ca total nefondată critica exprimată de inculpaţi, prin intermediul apărătorilor, privind inexistenţa unor dovezi certe de comitere a faptelor fără de care nu se poate dispune arestarea preventivă, aceste susţineri neavând un corespondent legal şi o argumentaţie serioasă.
Este consacrată practica întemeiată pe dispoziţiile art.5, paragraful 1, lit.c) din CEDO, în baza căruia „nu se impune ca autoritatea care dispune arestarea să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă pe durata reţinerii sau în momentul arestării”( cauza Murray contra Regatului Unit).
Ceea ce se pune în discuţie în această cauză este doar constatarea cerinţelor prevăzute de art.143 C.pr.pen., privind existenţa probelor şi a indiciilor temeinice de comitere a unei fapte penale şi întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv faptul că pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.
Ori, mijloacele de probă administrate în cauză, atât cele cu înscrisuri şi documente depuse de părţile civile, dar şi informaţiile cuprinse în procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, în depoziţiile testimoniale formulate de numiţii R.L. şi V.A., a înscrisurilor( mai multe foi albe, semnate şi ştampilate) ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, oferă suficiente date privind încheierea frauduloasă a două contracte de intermediere vânzare – cumpărare între inculpaţi şi reprezentanţii părţilor civile ce vizau mai multe utilaje industriale achiziţionate de la S.C. F. – ES din Ucraina, pentru care li s-a plătit inculpaţilor, în mai multe rânduri, sume de bani ce totalizează un prejudiciu de 1.112.200 euro, astfel cum rezultă din ordinele de plată aflate la dosar.
Metoda infracţională a constat în contrafacerea contractelor nr.17 şi 18/02.2011, a comunicării adresată de S.C.S.G. către F. – ES şi a notificării 0012/25.05.2011, cu scopul de a induce părţilor civile convingerea că inculpaţii sunt proprietarii utilajelor şi a le determina să efectueze mai multe plăţi în beneficiul inculpaţilor, în considerarea acestui fapt.
Ulterior obţinerii frauduloase a acestor sume de bani, inculpaţii au transferat banii din contul S.C. C.C., în baza unor documente fictive în contul unor societăţi din judeţul Giurgiu, de unde banii s-au reîntors în conturile inculpaţilor, în schimbul unui comision dat persoanelor de sprijin.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate al inculpaţilor l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este conturat atât prin prisma gravităţii faptelor sub aspectul cărora sunt cercetaţi inculpaţii, a împrejurărilor evidente, faptice, constatate de către organele de urmărire penală şi descrise, pe larg, în considerentele propunerii de arestare preventivă, a modalităţii in care se bănuieşte a fi fost comise aceste fapte – prin plăsmuirea sau modificarea actelor de provenienţă a utilajelor, cu un conţinut neconform realităţii, de valoarea materială ridicată a prejudiciului cauzat părţilor vătămate, ce a asigurat inculpaţilor obţinerea facilă, pe căi ilicite, a unor mari sume de bani.
Pericolul concret pentru ordinea publică este redat în cazul unor fapte de natura celor reţinute în sarcina inculpaţilor şi de importanţa valorilor sociale lezate prin activitatea infracţională pretins a fi întreprinsă de aceştia, ce poate fi caracterizată ca un adevărat atentat la siguranţa şi încrederea publică în autenticitatea şi veridicitatea înscrisurilor apte de a produce consecinţe juridice, la dreptul de proprietate al persoanelor şi la onestitatea tranzacţiilor comerciale, în contextul în care în România raporturile economice ilicite au luat o mare amploare, fapt relevat pe deplin de realitatea obiectivă care demonstrează o predispoziţie crescută a persoanelor cu astfel de preocupări de a găsi noi modalităţi de realizare a activităţilor ilegale, cum s-a demonstrat şi în cauza de faţă.
În aprecierea acestei din urmă condiţii, instanţa are în vedere natura infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, respectiv infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind patrimoniul persoanei, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acestora, prin acţiuni de inducere în eroare a cumpărătorilor de bună credinţă, din dorinţa de îmbogăţire pe căi facile, dar ilicite, astfel cum relevă probele testimoniale şi cu înscrisuri administrate până la acest moment.
Raportat la lucrările dosarului, instanţa constată că urmărirea penală este departe de a fi finalizată, fiind necesară efectuarea unor acte esenţiale identificării tuturor actelor de fraudă pretins comise de inculpaţi, a celorlalte persoane participante la săvârşirea acestora şi având în vedere specificitatea faptelor ce fac obiectul cercetărilor penale şi care se realizează în condiţii de clandestinitate, dar sub aparenţa unor tranzacţii oneste, disimulate cu dibăcie de inculpaţi, instanţa apreciază că cererea de faţă este pe deplin justificată.
Faţă de considerentele prezentate anterior, instanţa va admite propunerea înaintată de procurorul din cadrul DNA – Serviciul Teritorial Iaşi şi va dispune în sensul arestării preventive a inculpaţilor C. Gh. şi D.O. pe o durată de câte 29 de zile.
