Concediere inexistenta unei cauze reale si serioase
Prin sentinta nr. 3562/15.03.2011 instanta a admis contestatia formulata de contestatoarea P.R.L. în contradictoriu cu intimata SC PRO M SI D SRL; a anulat decizia nr. 27/01.12.2008 emisa de intimata, a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii, acela de casier; a obligat intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva, a obligat intimata la plata catre contestatoare a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.08.2006 – 01.12.2008, suma ce urmeaza a fi actualizata de la data nasterii dreptului la data platii efective.
La data de 18 12 2008 , P.R.L. a formulat contestatie împotriva deciziei nr. 27/01 12 2008 înregistrata la ITM Dolj sub nr. 78337/11 12 2008, prin care intimata SC PROD M si D SRL a dispus încetarea contractului individual de munca , solicitând anularea deciziei , reangajarea sa pe functia detinuta anterior emiterii deciziei cu plata drepturilor salariale pâna la data reîncadrarii efective precum si acordarea drepturilor salariale cuvenite pe perioada 01 08 1006 – 01 12 2008.
In motivarea actiunii , a aratat ca , începând cu data de 01 08 2006 potrivit contractului individual de munca înregistrat la ITM DOLJ sub nr. 23797/07 09 2006, a fost angajata in societatea pârâta in functia de casier .
La data de 01 12 2008 a primit decizia nr. 27 , înregistrata la I T M cu nr. 78337/11 12 2008 , de încetare a contractului individual de munca, decizie pe care o considera nelegala deoarece , in realitate , nu a avut loc nici o reducere a postului ca urmare a restructurarii sau reorganizarii , nu i-a fost acordat preavizul prevazut de lege , nu au fost respectate cerintele de fond si de forma cerute de lege in materia concedierii.
Motivând al doilea capat de cerere a aratat ca , desi a fost angajata cu contract individual de munca cu norma întreaga , pe toata perioada derularii contractului nu a primit salariul cuvenit, salariu de 370 lei lunar.
A aratat ca prin acte aditionale succesive , in perioada derularii raporturilor de munca s-a convenit majorarea salariului .
A depus la dosar copie de pe actul de identitate , actul aditional înregistrat sub nr. 5039/25 01 2007 privitor la un salariu brut de 440 lei pe perioada 01. 01. 2007 – 01 04 2007 , actul aditional 17168/5 04 2007 privind salariul de 528 lei pe perioada 01 04 2007 – 01 08 2008, actul aditional nr. 2099/14 01 2008 privind salariul de 600 lei lunar pe perioada 01. 01. 2008 – 01 03 2009 si actul aditional 80947/17 12 2008 privind salariul de 2112 lei lunar pe perioada 01 03 2008 – 01 12 2008.
S-a depus si contractul individual de munca 23797/07 09 2006 privind desfasurarea activitatii in functia de casier.
În cauza intimata a formulat întimpinare , prin care a solicitat respingerea contestatiei.
Învedereaza ca în fapt contestatoarea a fost casatorita cu asociatul unic si administratorul societatii, numitul P.M..
Pe aceste împrejurari , contestatoarei i s-a întocmit contract de munca pentru functia de casier, pe care trebuia sa o desfasoare la punctul de lucru din municipiul Craiova B-dul 1 Mai nr. 66 A.
In realitate, arata intimata, contestatoarea nu a prestat niciodata activitatea pentru care a fost angajata, din când în când aceasta efectua o evidenta contabila primara pentru angajator.
Mai mult decât atât datorita relatiilor familiale existente intre administrator si salariata , desi îsi încasa salariul conform contractului de munca si actelor aditionale la contract , aceasta nu semna statele de plata.
In ceea ce priveste decizia de concediere, arata intimata, aceasta a fost emisa si comunicata în mod legal.
Datorita încasarilor reduse pe care societatea le-a înregistrat in ultima perioada , s-a impus restructurarea de personal ,activitatea de casier fiind preluata de personalul deja existent si însarcinat cu ambalarea produselor comercializate.
A depus la dosar sentinta civila nr. 19733/12 12 2008 , stata în dosarul nr. 22793/215/2008 prin care s-a dispus desfacerea casatoriei prin acordul partilor, precum si statele de plata.
Prin încheierea din 10 03 2009 , instanta a dispus completarea probatoriilor cu interogatoriul luat reclamantei , în care scop a fost citata cu mentiunea la interogatoriu.
Raspunzând întrebarilor instantei , contestatoarea a învederat ca , munca de casier consemnata în contractul individual de munca nu presupunea neaparat sa încaseze , ea însasi , banii dar facea alte activitati , contabilitate primara , note de receptie , activitati de protocol actele de dispozitie asupra unor sume de bani , revenind, exclusiv , administratorului.
A aratat ca , chiar daca relatiile de serviciu s-au deteriorat , ar fi putut sa-si continue activitatea, deoarece a muncit foarte bine.
La termenul din 5 mai 2009, s-a încuviintat efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, proba, asupra careia ulterior s-a revenit.
S-a luat interogatoriu din oficiu si administratorului societatii pârâte, s-a solicitat si instanta a încuviintat proba testimoniala fiind audiati martorii F Isi I A.
Prin sentinta civila nr. 4013/15.12.2009 instanta a respins actiunea retinând în principal ca petenta nu a prestat activitatea prevazuta în contractul individual de munca, aceea de casier, ci a îndeplinit orice alte activitati .
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal de contestatoarea considerând-o netemeinica si nelegala.
In mod gresit instanta a respins contestatia si nu a luat în considerare motivele invocate, retinând doar ca este fosta sotie a administratorului firmei. Instanta nu a analizat nerespectarea dispozitiilor art. 73 alin. 1, referitore la acordarea preavizului de minim 15 zile lucratoare si a art. 74 privind conditiile de fond si forma ale deciziei de concediere, iar nerespectarea acestor dispozitii atrage nulitatea deciziei de concediere.
La emiterea deciziei au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza procedura concedierii si cu toate ca a fost întemeiata pe dispozitiile art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, nu a avut loc o restructurare de personal, iar intimata a facut angajari si a marit numarul salariatilor , aspect care rezulta din actele depuse de intimata.
In acest sens, a mai aratat ca numarul angajatilor a crescut chiar în decembrie 2008, luna cu pretinse pierderi financiare, nedovedite, iar desfiintarea locului de munca nu este nici efectiva si nici nu are o cauza reala si serioasa, asa cum prevede art. 65 alin. 2 din Codul Muncii.
Cu toate ca a fost angajata cu norma întreaga, conform contractului de munca si si-a îndeplinit efectiv activitatile specifice postului, nu a încasat salariul cuvenit si cel îndreptatit sa semneze fiind numai salariatul.
A facut dovada ca a îndeplinit functia de casier, dar a efectuat si alte activitati necesare, iar instanta de fond nu a examinat toate motivele contestatiei sale.
A solicitat admiterea recursului si modificarea sentintei, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea spre rejudecare.
Prin decizia nr. 3057/03.05.2010 instanta a admis recursul a casat sentinta atacata si a trimis dosarul spre rejudecare la instanta de fond, iar în rejudecare instanta va solicita angajatorului toate actele în baza carora au încetat raporturile de munca si se vor verifica sustinerile partilor, în raport de limitele investirii pentru a se asigura o justa solutionare a cauzei.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele ;
Contestatoarea a fost angajata intimatei în postul de casier în perioada 01.08.2006-01.12.2008 , iar prin decizia nr. 27/27.01.2008 i-au fost încetate raporturile de munca în conformitate cu art. 65, al. 1 din Codul Muncii .
Contestatoarea a contestat decizia de concediere sustinând ca este lovita de nulitate absoluta întrucât a fost emisa fara a i se acorda preavizul prevazut de lege .
Analizând cu prioritate exceptia de nulitate invocata , instanta urmeaza sa o respinga întrucât neacordarea preavizului catre salariat cu ocazia concedierii acestuia nu conduce la nulitatea deciziei de concediere, ci confera salariatului astfel concediat dreptul de a solicita despagubiri pentru prejudiciul cauzat de angajator prin neacordarea preavizului legal . Eventual aceste despagubiri ar putea consta în obligarea angajatorului la plata unei indemnizatii agale cu salariul de baza pentru o jumatate de luna, corespunzatoare duratei preavizului, însa contestatoarea nu a formulat o astfel de cerere.
În ceea ce priveste fondul cauzei , instanta retine ca prin decizia nr. 27/01.12.2008 , contestatoarea a fost concediata din postul de casier în conformitate cu art. 65 al. 1 din Codul Muncii .
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 65 al. 1 si 2 din Codul Muncii “Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta încetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa”.
Analizând decizia contestata prin prisma dispozitiilor legale mai sus mentionate instanta constata ca în speta concedierea contestatoarei este efectiva , în sensul ca postul de casier detinut de aceasta si care este cuprins în organigrama anterioara emiterii deciziei de concediere nu se mai regaseste în organigrama intimatei ulterioara masurii concedierii .
Instanta constata însa ca masura concedierii nu a avut la baza o cauza reala si serioasa, întrucât în fapt astfel dupa cum sustine chiar intimata în declaratia depusa la dosarul cauzei în data de 10.02.2011, aceasta masura a fost dispusa pe fondul încetarii casatoriei prin divort intervenit între administratorul intimatei si contestatoare . Instanta constata astfel potrivit declaratiei data de administratorul intimatei ca încetarea raporturilor de munca a intervenit pe fondul procesului de divort dintre cele doua parti nemaifiind posibila mentinerea contractului de munca al contestatoarei în astfel de situatie .
Prin urmare, deteriorarea relatiilor de familie dintre administratorul intimatei si contestatoare nu poate fi considerata o cauza serioasa care sa poata justifica masura concedierii .
În ceea ce priveste cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pentru perioada 01.08.2006-01.12.2008 , instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 154 al. 1 din Codul Muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca .
De asemenea potrivit dispozitiilor art. 162 al. 1 din Codul Muncii salariul se plateste direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta, iar în conformitate cu art. 163 al . din Codul Muncii , plata salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata, precum si cu orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul îndreptatit .
În speta, instanta retine ca în conformitate cu contractul individual de munca nr. 23797/07.09.2006 contestatoarea a fost angajata în functia de casier , iar în perioada 01.08.2006-01.12.2008 si-a îndeplinit îndatoririle de serviciu corespunzatoare functiei astfel dupa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei ( filele 89 -108 dosar fond ) precum si orice alte activitati , cum ar fi activitati de contabilitate primara sau activitati de protocol .
Aceasta stare de fapt este confirmata de depozitiile martorilor audiati în cauza si de interogatoriul luat din oficiu contestatoarei .
Intimata nu a facut dovada platii salariului cuvenit contestatoarei în perioada 01.08.2006-01.12.2008 , statele de plata depuse la dosar fiind semnate pentru contestatoare de catre administratorul intimatei fara a se face însa dovada ca acesta a avut un mandat pentru a putea ridica salariul contestatoarei .
Instanta va înlatura sustinerea intimatei potrivit careia contestatoarea nu a desfasurat nici o activitate în cadrul intimatei aceasta stare de fapt nefiind dovedita în nici un fel , mai mult procedând la întocmirea statelor de salarii cu privire la contestatoare intimata a recunoscut în mod tacit ca acesteia i se cuvin drepturile salariale .
Nu în ultimul rând instanta are în vedere faptul ca intimata ar fi putut în cazul în care contestatoarea nu si-ar fi îndeplinit îndatoririle de serviciu sa procedeze la sanctionarea disciplinara a acesteia , lucru pe care însa intimata nu l-a facut .
Pentru toate aceste considerente instanta va admite actiunea, va anula decizia nr. 27/01.12.2008 emisa de intimata, va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul detinut anterior concedierii, acela de casier si va obliga intimata la plata catre contestatoare a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data concedierii si pâna la reintegrarea efectiva.
De asemenea, instanta va obliga intimata la plata catre contestatoare a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 01.08.2006 – 01.12.2008, suma ce urmeaza a fi actualizata de la data nasterii dreptului la data platii efective.
