Prin sentinta nr. 1178 din 19 martie 2010, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 2781/63/2010 s-a admis actiunea formulata de reclamantul M. C. in contradictoriu cu pârât DIRECTIA GENERALA DE ASISTENTA SOCIALA SI PROTECTIA COPILULUI DOLJ.
S-a dispus obligarea pârâtei la plata catre reclamant a sumei de 74 lei/luna reprezentând drepturi salariale speciale pentru refacerea capacitatii de si la plata sumei de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde începând cu data de ianuarie 2008 si pâna la data intervenirii unei cauze legale de modificare sau încetare a obligatiei, în raport de data angajarii si durata efectiv lucrata, sume actualizate cu indicele de inflatie a monedei nationale de la data fiecarei scadente si pâna la data efectuarii platii.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut :
Reclamantul este angajata a unitatii pârâte în baza unui contract individual de munca încheiat pe perioada nedeterminata.
La nivelul unitatii a fost negociat contractul colectiv de munca aplicabil începând cu data de 04.12.2006, cu durata de un an si posibilitatea prelungirii pentru o durata de înca un an, în conditiile art. 9 alin. 2 din contract.
Cu privire la plata drepturilor speciale pentru refacerea capacitatii de munca în cuantum de 74 lei lunar , instanta a constatat ca potrivit art. 84 alin.2 din contractul colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala pe perioada 2007-2009, pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, asigurarea protectiei personalului (functionari publici si personalul contractual), reclamantii beneficiaza de acest drept special pentru refacerea capacitatii de munca.
În art.84 alin.5 din acelasi contract colectiv se prevede ca angajatorul este cel care asigura conditiile necesare pentru luarea de catre fiecare salariat a unei mese calde, gratuit în incinta unitatii, în fiecare zi în care salariatul si-a desfasurat efectiv activitatea, iar în situatia în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mesei calde, salariatii sunt îndreptatiti sa primeasca contravaloarea acesteia în cuantum de minimum 7 lei/zi.
Clauzele contractuale enuntate nu conditioneaza acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuala negociere cu sindicatul fiind, din modul de redactare, imperativa pentru angajator.
Pârâta nu a respectat aceste obligatii contractuale, desi prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Normele enuntate subscriu, asadar, contractele colective de munca (în egala masura ca si contractele individuale de munca ) vointei partilor semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Conform art. 236 alin.4 Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
Prin urmare, instanta a admis cererea si a obligat pârâta la plata drepturilor speciale pentru refacerea capacitatii de munca în cuantum de 74 lei lunar si la plata c/val. mesei calde în cuantum de 7 lei /zi , începând cu luna ianuarie 2008 , proportional cu perioada lucrata, si în continuare pâna la intervenirea unei cauze legale de modificare sau de stingere a acestor drepturi. În acest sens, instanta a apreciat ca se impune recunoasterea si acordarea acestor beneficii pe toata durata derularii raporturilor de munca, dar si pe perioada aplicabilitatii contractului colectiv de munca la care s-a facut trimitere în speta.
Acordarea indicelui de inflatie nu reprezinta altceva decât aplicarea principiului echitatii, în sensul recuperarii acestor suplimente salariale la valoarea lor reala, reclamantul neputând fi pus în situatia de a suporta consecintele deprecierii monetare, în conditiile în care pârâta a refuzat nejustificat sa-si execute la timp aceste obligatii.
Pentru aceste considerente, instanta a admis în parte actiunea, a obligat pârâta sa plateasca reclamantilor, membri de sindicat, suma de 74 lei/luna reprezentând drepturi speciale pentru refacerea capacitatii de munca si suma de 7 lei/zi, reprezentând contravaloarea unei mese calde, începând cu data de 24.11.2008 pâna la data intervenirii unei cauze legale de modificare sau încetare a obligatiei, proportional cu activitatea în munca desfasurata, sume actualizate cu indicele de inflatie a monedei nationale de la data fiecarei scadente si pâna la data efectuarii platii.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj, criticând-o pentru nelegalitate.
Pârâta DGASPC Dolj a aratat ca în mod gresit instanta de fond a admis cel de-al doilea capat de cerere, la nivelul unitatii aflându-se in derulare contract colectiv de munca la nivel de unitate nr. 41208/2474/2006.
Or, în conditiile în care CCM la nivelul unitatilor de asistenta sociala are caracter de subsidiaritate, acesta se aplica doar în lipsa unui CCM încheiat la nivel de unitate; or, atâta vreme cât în acesta din urma nu s-au prevazut drepturile solicitate, ele nu pot fi acordate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.84 alin.2 din contractul colectiv de munca la nivelul unitatilor de asistenta sociala pe perioada 2007-2009, pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, asigurarea protectiei personalului (functionari publici si personalul contractual), reclamantii beneficiaza de acest drept special pentru refacerea capacitatii de munca.
În art.84 alin.5 din acelasi contract colectiv se prevede ca angajatorul este cel care asigura conditiile necesare pentru luarea de catre fiecare salariat a unei mese calde, gratuit în incinta unitatii, în fiecare zi în care salariatul si-a desfasurat efectiv activitatea, iar în situatia în care angajatorul nu poate asigura servirea unei mesei calde, salariatii sunt îndreptatiti sa primeasca contravaloarea mesei calde în cuantum de minimum 7 lei/zi.
Clauzele contractuale enuntate nu conditioneaza acordarea acestor drepturi de acordul sau de o eventuala negociere cu sindicatul. Pârâta nu a respectat aceste obligatii contractuale, desi prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii si au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.Potrivit art. 8(1) din L. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai în limitele si în conditiile prevazute de prezenta lege.
(2) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
3) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
(4) La încheierea contractului colectiv de munca, prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
Potrivit art. 11(1) din L. 130/1996, clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: a) pentru toti salariatii din unitate, în cazul contractelor colective de munca încheiate la acest nivel;
b) pentru toti salariatii încadrati în unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;
c) pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca;
d) pentru toti salariatii încadrati în toate unitatile din tara, în cazul contractelor colective de munca la nivel national.
Potrivit art. 30(1) din lege, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti.
Potrivit art. 236 alin.4 Codul Muncii, contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor.
În aceste conditii, sustinerile recurentei pârâte în sensul ca CCM la nivelul unitatilor de asistenta sociala are caracter de subsidiaritate, aplicându-se doar în lipsa unui CCM încheiat la nivel de unitate, sunt apreciate ca fiind neîntemeiate, recursul fiind nefondat pentru considerentele aratate.
Pentru aceste considerente, vazând si disp. art. 312 C.pr.civ., va fi respins ca nefondat recursul.
